Poveștile sunt sarea si piperul amintirilor mele, cu strășnicie păzite de minunata mea LAMONZA, valiza care mi-
a însoțit plimbările prin lume, iar acum, în cumințenia sa tăcută de pe șifonier, îmi mai livrează câte o porție de nostalgice povești despre ceea ce-a fost cândva, pe când lumile se deschideau în fața noastră, a locuitorilor pământului…
Astăzi scot de pe fundul valizei niscaiva fotografii dintr-o vară fierbinte și călătoare, într-o piată centrală a unui oraș de poveste – Florența îi zice – unde ore în șir, la o cafea aburindă, am admirat o frumoasa catedrala, fără a ști prea multe despre ea…
Domul Santa Maria del Fiore , sau, cum îi spun italienii, Basilica di Santa Maria del Fiore, este CatedralaArhidiocezei Romano-Catolice a Florenței, cunoscută și recunoscută pentru arhitectura sa, dar mai ales, pentru domul său distinctiv. Superbitatea din preajmă-mi, este cea de-a doua biserică ca mărime din Italia, după Basilica Sfântul Petru din Roma. Dar ce-i înseamnă numele? “Biserica Sfintei Maria a Florilor” se referă la floarea de liliac, care este simbolul Florenței. Asta este conexiunea pe care o fac romanticii, de felul meu. Pe de altă parte,mpragmaticii ne amintesc de documentul din secolul al 15lea, potrivit căruia numele s-ar referi la Christos. 
Cea de-a treia mare construcție gotică din Florența, catedrala Santa Maria del Fiore îmbină sistemul de acoperire al bisericii Santa Maria Novella cu partea inferioară a bisericii Santa Croce. Deși începută o dată cu Santa Croce, catedrala din Florența a fost terminată abia în a doua jumătate a secolului al XV-lea, prin construirea cupolei proiectată de Brunelleschi.
Cu nasu-n cappuccino și cu ochii-n telefonul mobil, aflu că
la sfârșitul secolului al XIII-lea, locuitorii orașului Florența au hotărât construirea unei noi catedrale, deoarece cea veche din secolul al V-lea, care o avea ca protectoare pe sfânta Reparata, devenise neîncăpătoare. Piatra de temelie a superbei clădiri din preajmă-mi a fost pusă în 8 septembrie 1296. Cu 
toate acestea catedrala a fost finalizată în anul 1436, după construirea cupolei lui Brunelleschi, singurul arhitect care a putut veni cu ideea acestui design ingenios, finantat de Cosimo de Medici. Catedrala a putut fi apoi sfințită de către Papa Eugen al IV-lea.
Și încă o informație inedită : Decizia de a construi acestă catedrală a fost luată nu atât din motive religioase ci mai ales din dorința de a avea opere impunătoare vizibile care să concureze cu bisericile din Veneția și Pisa. Iată unde duce, așadar, ambiția și orgoliul unor oameni puternici ai planetei.
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează