“Telemunca” asta, la care ne-a condamnat pandemia, mi-a schimbat drastic modul de viață. Nu numai ca nu mai merg la sală – obicei de care devenisem tare mândră! – dar călăresc cam toată ziua frigiderul! Offf! Noroc că 
domnia -sa a fost umplut preponderent cu legume și fructe, plus alte alimente sănătoase, dar sărace în calorii! Ceea ce nu mă oprește să visez cam tot timpul la “papa bun”. Iar orin visele mele se strecoară și varii amintiri culinare, de prin călătoriile mele. De unde le iau pe acestea din urmă? Ați ghicit! Din…VALIZA LAMONZA, care are un “sector” specializat de amintiri culinare de prin toate colțurile lumii!
Așadar….ne aflăm la Chongqing, cel mai mare oraș al Chinei, care adună…țineți-vă bine! 32 de milioane de suflete!
…..Mmmm! Ce aromă ademenitoare răzbate dindărătul ușilor micului restaurant de care se apropie , ca teleghidat, vajnicul nostru echipaj multinațional. “-Aici o să și intrăm!”- ne spune dl.Luo, ghidul nostru ( a învățat, acum 50 de ani m la Universitatea din Bucuresti! )
Ne aflăm, așadar, pe-nserat, în plin centru al orașului, la o aruncătură de băț de cea mai mare construcție din Chongqing și una dintre cele mai înalte din lume -și am numit aici cei 339 de metri ai World Financial Center. Cât vezi cu ochii, ești înconjurat și de alți zgârie nori – o pădure întreagă – fiecare din ei de o eleganță năucitoare.
Comparativ cu dimensunile din jur, restaurantul în care intrăm pare a fi minuscul. Vreo 15 mese în total, o 
bucătărie la vedere și o mulțime de fotografii color pe pereți. Nimic spectaculos – îmi zic, în gând. Dl.Luo , care, în atâția ani a început să mă cunoască, vine repede cu o informație liniștitoare : “- Da, pare neînsemnat, dar aici gătește însuși Cai Xiong, cel mai mare specialist în tăieței mici din China!”
..După cum am apucat deja să vă spun, într-un episod anterior, Chongqing are înscrise pe “cartea sa de vizită” două branduri culinare : celebrul hot-pot ( căzănelul de foc) și tăiețeii mici. Iar dacă primul obiectiv a fost deja bifat, al doilea rămăsese încă, 
pentru noi, un mister. Care acum era pe cale să ni se dezvăluie…
Ne aflăm așadar la Restaurantul “Xiao Mian” din cel mai mare oraș al Chinei – Chongqing. Există peste 30.000 de restaurante mari și mici, în care se pot servi, la Chongqing, tăieței mici! Dar precum cel, unde gătește Cai Xion, n-ai să găsești nicăieri în China!
Suntem poftiți la una din mese, pentru a ni se face cunoștință, în această seară, cu ceea ce chinezii numesc “tăiețeii mici”. Ca să traduc “pe românește”, tăiețeilor mici eu le-aș spune mai degrabă “spaghete subțiri”. Cuvântul “mici” nu face 
decât să-i deosebească de tăiețeii lați, pe care i-am savurat acum un an, la Xi’an, într-o cu totul altă parte, deci, a Chinei. Dar nu tăiețeii în sine poartă în ei doza de spectaculos culinar, ci sosul care ii întovărășește și în care bucătarul strecoară zeci de mirodenii chinezești prăjite în ulei si combinate după o rețetă secretă, transmisă din generație în generație. …Până să vină oaspetele de seamă al “ talk-show”-ului nostru petrecut ad-hoc, ni se servesc tot soiul de aperitive exotice . De fapt, sunt exotice pt noi, echipa de la TVR, pt că, pentru chinezi, ele reprezintă niște bucate banale. 
Gustăm, ne place, mâncăm cu poftă , domolindu-ne arșița
acumulată în trup, pe parcursul unei întregi zile de filmare.
Brusc, colegii de la masă – mai precis cei “ai casei” – sar ca arși , în picioare. În restaurant a intrat Maestrul! Ochii celorlalți meseni părăsesc farfuriile, bețișoarele sunt așezate cuminți pe mese și cu toții îl privesc , cu venerație, pe vestitul bucătar Cai Xiong, ușor de recunoscut grație fotografiilor de la diferite evenimente culinare, ce îmbracă pereții restaurantului. A devenit un lucru bine știut: atunci când, din varii motive, vestitul bucătar lipsește din restaurant, gustul tăiețeilor parcă nu mai e același ! O sustin și clienții, dar și angajatele din bucătărie, crora le fac o “vizită de lucru” și care se bucură să facem o fotografie impreună!
Cai Xiong este un bărbat în etate ( 71 de ani, cum vom afla mai târziu), însă este drept ca bradul ( sau ca
bambusul, ca să fim în ton cu țara in care ne aflăm!) are părul negru și un zâmbet cald. “- Nihao! “ – sar să-l salut, oferindu-i, la schimb, zâmbetul meu. Ne privește cu prietenie, pomenește ceva de Hagi, după care se așează lângă noi și ne întreabă dacă am gustat tăiețeii lui. Încă nu – îi spunem. Vrem să aflam mai întâi cate ceva despre ei.
Și interviul începe…
După jumătate de oră, camera de filmat se oprește, nouă ni se aduc boluri uriașe cu tăiețeii despre care tocmai ne-a vorbit autorul lor. Le savurăm , cu o plăcere nebună, rugându-ne ca memoria să păstreze cât mai multa 
vreme acest gust fabulos.
După care – un soi de “desert” jurnalistic, Cai Xiong mă ia de mână și mă duce “în culise”! Am ocazia așadar să văd ( și să și imortalizez, în fotografii) cum anume iau naștere tăiețeii, dar și sosurile inedite , care aduc gustul general al mâncării pe cele mai înalte culmi ale plăcerii.
Xie-xie, Cai Xiong !
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează