Bărbați de 10

“Am vindecat, cu muzica mea, în adevăratul sens al cuvântului, oameni pe patul de spital” – interviu cu artistul CĂTĂLIN CRIȘAN

…Cătălin?!? Dincolo de un prieten “antic” –  pentru mine, este un artist înzestrat cu un munte de talent – pentru noi toți. Pe șlagărele sale au lăcrimat mamele noastre ( de bunici nu mai vorbesc!)  și noi , pe lângă ele. A nu se înțelege că artistul avea o vârstă matusalemică, atunci când s-a lansat. Nu, era chiar foarte tinerel, drăguț foc : era “fiul” perfect si “nepotul” ideal, de aceea se bucura de un mare succes în rândul doamnelor. Domnișoarele  oftau și ele, în taină, după el, frământându-și mâinile când vedeau ce coadă se forma, atunci când Cătălin acorda autografe.
Pentru mine, personal, și pentru telespectatorii postului național de televiziune, trenul amintirilor legate de
Cătălin oprește și în gara “Cazuri și necazuri în dragoste”, un program pe care-l semnam cu mare mândrie și-l prezentam, alături de Cătălin Crișan și poetul Lucian Avramescu. 

…Anii au trecut, viața lui Cătălin a cunoscut destule suișuri și coborâșuri, însă talentul său a continuat să se manifeste plenar. Și nu doar în muzică. Crișan a migrat și spre scenă, dovedindu-și cu prisosință calitățile actoricești ( pe care demult i le sesizasem) , dar și cele de scenarist și regizor. Facultatea de teatru nu a fost absolvită degeaba! Dar în pofida acestor “iubiri paralele”muzica , iată, continuă să fie vioara întâi în viața lui Cătălin. Viață despre care a fost de acord să povestim aici, in revista Femeilor de 10! 

Marina Almășan : – Cătălin, tu ai încărunțit de când erai foarte tânăr, așa că…am pierdut șirul anilor! Câți s-au adunat în urma ta?

Cătălin Crișan : – M-am născut „cărunt’’… în 1968, pe 6 februarie, zi geroasă de iarnă, așadar în 2020 am împlinit 52 de ani.

Marina Almășan : – Mulți înainte! De fapt, îți doresc să-i dublezi! Dacă ar fi să-i iei de la început, ce “corecții” ai face?

Marina Almășan : –  O…aș face multe corecții…Unele sunt de destăinuit public, altele nu. Cele din prima categorie : aș fi mai atent la „prieteni”, la oamenii care au pretins că m-au iubit, n-aș mai da sfaturi celor care nu mi le cer, aș fi poate mai diplomat, mai tăcut, mi-aș asculta serios flerul, instinctul, glasul interior sau cum s-o numi el și aș încerca să am mai mult grijă de mine și nu de alții. Nu-mi pare rău de ceea ce am făcut ci de ceea ce am pierdut…

Marina Almășan : – Hm..Cam multe corecții! Bag seama că ești cam sever cu tine însuți! …Lăsând la o parte lucrurile care n-au mers cum trebuie, hai să ne referim la cele bune, și atat de multe! Ce anume,  din viața ta de până acum, te face să fii mândru de tine? ( și, ca să nu ne apuce dimineața, îți voi da posibilitatea să faci un Top 10!😉

Catălin Crișan : – Pai …s-o luăm într-o ordine aleatorie :  1. N-am făcut rău cu bună știință, nimănui.

2.  Am avut întotdeauna o coloană vertebrală dreaptă,   ceea ce, fiind vorba între noi, mi-a adus în general necazuri.

3. N-am făcut degeaba umbră pământului. Las în urmă mea : copiii mei, muzica mea, incluzând aici compozițiile cântate de subsemnatul dar și de colegi celebri ai scenei românești, versurile mele, piesele de teatru scrise, regizate, jucate și poate…unele dintre cuvintele rostite și scrise. Încă mai am ceva de spus până plec…

4. Știu să mă bucur de lucrurile simple

5.  N-am fost niciodată avid după bani

6.   N-am fost niciodată invidios pe nimeni, dimpotrivă, m-am bucurat de realizările celor din jur.

7.   Am vindecat, în adevăratul sens al cuvântului, cu muzica mea oameni pe patul de spital (ei mi-au povestit). S-au zămislit copii pe muzica mea…(mi-a spus un polițist care m-a oprit în traffic).

8.   S-a dat numele meu unor copii născuți în 1987-1988, atunci când lansam melodia „ Vorbește marea ” la Festivalul de la Mamaia

9.   Tot ce am reușit în viață a fost bazat pe munca mea, pe creierul meu, pe reușitele și greșelile mele

10. Mi-am asumat greșelile făcute și am încercat să nu le mai repet…nu mi-a ieșit întotdeauna

Marina Almășan : – Ce frumos sună acest “Top” ! Cum s-ar zice, “n-ai făcut umbră pământului degeabal! Apropo, mai ții minte cand prezentam împreună, la TVR, emisiunea “Cazuri și necazuri în dragoste”? Cred că am fost amândoi ( referindu-mă  la problemele fiecaruia-n parte!)  sortiți să fim legați de un astfel de titlu, ce zici?

 

Cătălin Crișan : – Sunt absolut sigur că nimic din ceea ce ni se întâmplă în viață nu este aleatoriu. Dacă ar fi doar „cazuri” sau ”necazuri” în viață, cred că ne-am plictisi îngrozitor. Se spune că avem parte de ceea ce merităm, așa că…” Bucuroși le-om duce toate…”. A fost o emisiune frumoasă și urmărită. Pentru mine a constituit un debut între-ale televiziunii, acestea fiind meritele și riscurile asumat exclusive de tine, mai ales pentru faptul că emisiunea se transmitea pe TVR1 și în direct. Îți mulțumesc pentru șansa de a fi putut învăța ce înseamnă televiziune și din spatele camerelor de filmare. Am înțeles ce înseamnă să montezi un material, am fost reporter etc. Toate acestea mi-au folosit mai târziu în toate televiziunile în care am lucrat și prezentat emisiuni, reușind să fiu promovat în funcțiile de producător, realizator, director de departament, director general adjunct și chiar director general pentru scurt timp. Îți mulțumesc, Marina !

 

Marina Almășan : – Ei, nu-mi mulțumi atât de solemn! A fost un câștig de ambele părți! Hai să ne întoarcem la tine. Deși probabil ai mai vorbit despre asta, prin interviuri, reamintește-ne cand și cum te-ai apucat de cântat? Și cum au privit acest lucru ai tăi, care provin dintr-o zonă mult mai…să-i zicem “serioasă” a vieții! 🥴

 

Cătălin Crișan : – Eu am studiat pianul clasic toată copilăria iar la noi acasă, se asculta doar muzică clasică. Concerte de pian, opera, operetă etc. Așadar muzica ușoară era pentru mine un tărâm îndepărtat și misterios. La Liceul de Matematică –  Fizică, ”Mihai Viteazul”, am început să cânt la chitară, doar așa reușind să chiulesc de la muncile agricole la care ne trimiteau periodic, profesorii. A început să-mi placă, mai ales că am căștigat doar premiul I la vestita de atunci, ”Cântarea României ” . Cântam folk, în general compoziții proprii pe versurile lui Adrian Păunescu. În paralel am absolvit Școala Populară de Arte, secția ”Muzică ușoară”, clasa profesorilor Gloria Bordea și George Natsis. Acolo m-a auzit Mihaela Runceanu și m-a trimis la preselecția, Mamaia 87. Am câștigat premiul I cu melodia ”Vorbește marea ” și practic, din acel moment, viața mea s-a schimbat la 180 de grade. Părinții mei n-au fost așa de entuziasmați precum am fost eu, dar când am intrat la Facultatea de Teatru și am și absolvit-o, s-au împăcat cu gândul că scena este locul unde eu, mă simt cel mai bine.

 

Marina Almășan : – Acum…amândoi suntem părinți și ne-am obișnuit , cred, cu ideea că odraslele noastre nu fac chiar întotdeauna ceea ce ne dorim noi, pentru ei! 😁 Apropo de “Vorbește marea”, care a fost melodia care ți-a fost cerută de cele mai multe ori?  Ne poți spune povestea ei?

Cătălin Crișan : – O să vă ofer direct linkul. De fapt, două : 

 

 

 

 

 

 

 

 

…două linkuri, pentru că sunt două melodii cerute insistent de către public : ” Vorbește marea ” și  ” Dacă pleci ”. Despre prima am povestit mai sus, iar cea de a II-a, am scris-o în 1994, dintr-o joacă. Am cântat-o prima dată la Brașov, reacția publicului fiind absolut fabuloasă și total neașteptată pentru mine. După aceea, au preluat-o radiourile și televiziunile și iată că până în ziua de astăzi, este un șlagăr fredonat de către toate generațiile.

 

Marina Almășan : – Sunt minunate amândouă, ai dreptate! Și de la ele, în principal, ți se trage și simpatia în rândul “sexului frumos”! 😁  Am o curiozitate, Cătălin : tu ești, fără doar și poate,  un bărbat ușor “îndrăgostibil”. Ce-i ceri unei femei, pentru a rămâne lângă ea? De ce fel de femei fugi cât colo?

 

Cătălin Crișan : – Interesant termenul de ”îndrăgostibil ”, nu m-aș fi gîndit, dar este cât se poate de adevărat. Nu am pretenții mari și multe de la o femeie, doar două : să-mi asculte și să-mi înțeleagă nu vorbele rostite ci pe cele nerostite și să mă iubească sincer. Da, mă îndrăgostesc repede pentru că nu mă astâmpăr să am încredere în femei, pentru că eu consider că bărbații conduc lumea și femeile bărbații, pentru că sunt misterioase și imprevizibile, mai puternice ca noi și pentru că, nu există femei urâte. Fug de cele ipocrite, rele, invidioase, false, proaste și de cele care au senzația că le știu pe toate…

Marina Almășan : – Cand ești celebru, este foarte greu să distingi cand anume cineva te prețuiește pentru ceea ce ești,  și când – pentru imaginea ta publică. Și atunci, te întreb eu, cum îți dai seama dacă o femeie “vânează” la tine celebritatea, sau este atrasă de “omul” Cătălin Crișan?

 

Cătălin Crișan : – Nu-mi dau seama nici acum. Toată viața am ”gândit” cu inima, când a fost vorba de femeile din viața mea și n-a fost întotdeauna bine, dar omul cât trăiește, învață, dacă învață…

Marina Almășan : – Care este acum statutul tău? ( întreb pentru o prietenă!😁😁😁)

 

Cătălin Crișan : – Bineînțes că sunt îndrăgostit, doar ce spuneam puțin mai devreme și sper din toată inima așa să rămînem amândoi.

 

Marina Almășan : – Ceea ce vă doresc, din toată inima!  Vorbește-ne acum despre copiii tăi. Fiica ta cea mare a fost, odată, în emisiunea mea și ne-a dat gata pe toți : te-a moștenit întru totul, ca talent! ( de fapt și Lucia cânta foarte frumos!)

Cătălin Crișan : – Cei trei copii sunt bine și privindu-i, îmi dau seama cum trec anii peste mine. Daria, este un copil talentat și nu sunt deloc subiectiv, dimpotrivă, poate prea obiectiv. Cântă, dansează fabulos și de curând a fost admisă la Facultatea de Teatru și Film – București. Spuneam la început că nimic nu este întâmplător pe această lume…tatăl ei cântă de 33 de ani și este actor la bază, iar Daria, ce să vezi… Pe Raris și pe Lara îi aștept să-și aleagă calea. Ei singuri trebuie să-și aleagă drumul de urmat. Noi parinții, putem fi eventual, doar cortina de copaci de la marginea lui, cea care să mai pună stavilă și să-i păzească de furtunile acestei vieți…

 

Marina Almășan : – Putem asculta o  melodie cântată de voi doi? Știu că există câteva…

 

Cătălin Crișan : – Desigur, iată: 

 

Marina Almășan : – Frumos cântec, superbă fata! ( să știi ca seamănă mult și cu Lucia!) .  Ceea ce mi-a plăcut la tine,Cătălin,  a fost faptul că te-ai “reinventat” în continuu. Ai cântat, ai compus, ai făcut actorie, ai semnat scenariu și regia unor piese. Am omis ceva?

Cătălin Crișan : – N-am încercat niciodată să mă reinventez pentru că eram gata inventat. Am făcut și fac ceea ce simt și îmi place. Ce se întoarce ? Aplauzele, recunoștința oamenilor, reacția lor, zâmbetul, lacrima…toate îmi confirmă, ceea ce scriam la început…Nu trăiesc degeaba !

 

Marina Almășan : – Categoric nu! Spune-mi, care anume din toate aceste provocări cărora le-ai răspuns, te-a făcut cel mai fericit? De fapt, ce ți-a adus fiecare?

 

Catălin Crișan : – Viața în sine este o provocare, un examen zilnic. Sunt fericit pentru că Dumnezeu mi-a dat lumină să compun iar melodiile mele să fie cântate de unii dintre cei mai mari artiști ai acestei țări. Am jucat pe aproape toate scenele mari din țară piesele mele de teatru alături de actori imenși, la care nici nu visam să am curaj să le dau măcar, ”Bună ziua ”. Am regizat teatru, iar publicul din sală în picioare, aplaudînd, m-a facut să plâng, acolo, în fundul sălii ascuns de privirile tuturor. Prin intermediul vocii mele, melodiilor, versurilor, am făcut oameni să lăcrimeze, să râdă, să cadă pe gânduri. Le-am provocat amintiri, i-am făcut să uite pentru câteva clipe de tot și de toate. I-am dus într-un alt univers, într-o lume unde nu există răutate, unde doar bogăția sufletească contează… Da, sunt un om fericit și norocos din acest punct de vedere. Câți oameni se pot lăuda cu aceste lucruri ? Îmi cer scuze, nu vreau să par lipsit de modestie, dar aceasta este realitatea.

 

Marina Almășan : – Aici nu e vorba de modestie, Cătălin, ci de însăși viața ta și de lucrurile frumoase cu care ai colorat-o. Eu te felicit din toată inima pentru ceea ce ai făcut și te rog să ne vorbești despre cel mai nou proiect al tău. Și despre următorul!

 

Cătălin Crișan : – Un turneu cu orchestra prin toată țara și în afara ei. Am terminat o nouă piesă de teatru și abia aștept să o jucăm. Stau pe masa două albume, incluzând 30 de melodii. Sunt gata de lansare. Numai Dumnezeu știe când voi putea realiza acest lucru. Mama lui  de virus! …

 

Marina Almășan : – …Să nu dai masca jos de pe față nici măcar atunci când îți săruți iubita! 😁😁 Legat de restricțiile nesuferitei pandemii, am să mă refer la un aspect care știu că face parte din plăcerile tale :  Ai călătorit mult prin lume. Care din locurile în care te-ai aflat rimează cel mai bine cu sufletul tău? ( motivează)

Cătălin Crișan : – Atunci când am posibilitatea să călătoresc o fac din trei motive :

1. Plec pentru că am concerte și atunci mă concentrez strict pe ceea ce am de făcut.

2. Plec să vizitez și îmi organizez traseul de acasă pentru a putea vedea căt mai mult. Muzee, catedrale, obiective celebre.

3. Plec să mă reîncarc total și acest lucru înseamnă strict două destinații : Mormântul Sfânt – Israel și marea. Iubesc până la delir sunetul valurilor pentru că nici unul nu seamănă cu celălalt. Frumusețea mării dar și forța ei mă liniștesc, mă regenerează, mă adună…

Cel mai bine mă simt la Praga. Îmi plac oamenii și istoria fiecărui pod din acest oraș de poveste.

 

Marina Almășan : – Daaaa, Praga este și unul din orașele mele preferate! Spune-mi, ai fost tentat vreodată să pleci din țară? ( Dacă da, de ce anume ai renunțat?)

 

Cătălin Crișan : – Nu, n-am fost niciodată tentat să plec din țară. Mulți prieteni îmi spun că la ceea ce fac și la felul în care mă exprim artistic, să spunem așa, în altă țară aș fi fost mult mai apreciat și mai promovat. Se poate, dar acum este târziu și din acest punct de vedere, nu regret nimic.

Marina Almășan : – Întrebare profundă, în ton cu etapa în care se află țara : ce fel de Românie visezi? În ce lume ți-ar plăcea să trăiești?

 

Cătălin Crișan : – Visez o Românie în care oamenii să fie un pic mai buni, mai respectuoși unii cu ceilalți. Generații care să simtă mirosul unei cărți ținută în brațe și citită din scoarță în scoarță. Mi-aș dori să nu mai avem grija altuia ci pe a noastră. Aș fi fericit să nu ne mai lăudăm cu zicala: ” Capul plecat sabia nu-l taie ” sau ca imnul nostru să nu se mai numească ” Deșteaptă-te române”, imposibil de tradus unui strain în 2020. Mi-aș dori să nu ne mai denigrăm în fața nimanui și să nu mai așteptăm să ne rezolve alții problemele. De asemenea, abia aștept să nu ne mai plângem tot timpul unul altuia pe la colțuri, ci să luăm atitudine atunci când aceasta se impune…Of Doamne…

Marina Almășan : – Știu că ai și o melodie care răspunde întrebării mele de mai sus, așa că o voi insera aici :

Marina Almășan : – Mai ții minte când  anume te-ai supărat rău de tot, ultima oară? Ce anume ți-a provocat această supărare?

 

Cătălin Crișan : – Ultima oară?… nu știu să-ți spun, dar ceea ce știu, este ce mă supără cu adevărat : ipocrizia, lipsa de educație, prostia dusă la nivelul de fudul, lipsa de caracter, răutatea, minciuna, lașitatea, lipsa empatiei…

 

Marina Almășan : – Oho! Înseamnă că ai motive să fii cam tot timpul supărat! 🥴 Hai și-o întrebare optimistă : Zi-mi un moment din viața ta, pe care l-ai retrăi la nesfârșit

 

Cătălin Crișan : – Sunt foarte multe, spre norocul și fericirea mea. Iată câteva dintre ele : momentele din copilărie alături de părinții și bunicii mei,  nașterea copiilor, aplauzele, lacrimile, zâmbetele oamenilor din sălile de spectacol, un pian la care am cântat și care era uitat pe o plaje pustie în Grecia, momentele frumoase pe care le-am trait și le trăiesc alături de oamenii iubiți din viața mea. Cum spuneam, m-a ajutat Dumnezeu să am ce să-mi doresc să se repete la nesfârșit…

Marina Almășan : – Constat că melodiile tale răspund la fel de bine întrebărilor mele, ca și autorul lor, în acest interviu! 😁 Cătălin, vin  sărbătorile de iarnă. Ce amintiri îți trezesc? Ce le urezi românilor?

 

Cătălin Crișan : – Cred că tuturor, iarna le stârnește amintiri legate de Crăciun, de cei dragi în jurul bradului, de bucuria copiilor la aparația Moșului. Și mie la fel. Ar mai fi, bucuria oamenilor atunci când de Revelion, intrau în noul an odată cu melodiile cântate de mine pe scenă. Eram ca un soi de coșar care le aduce noroc. Eu lor, ei mie…! Le urez românilor mei să fie fericiți, sănătoși, să scăpăm de virusul acesta pentru că ne-a căpiat, să se bucure de prietenii adevărați, de oamenii dragi și le spun că mi-e dor de ei în sălile de spectacol și le mulțumesc, pentru că datorită lor, eu astăzi mai sunt pe scenă.

 

Marina Almășan : – …iar eu îți mulțumesc pentru că ți-ai găsit timp să stai la taclale cu mine și o să te mai întreb, în final, dacă  există vreo melodie care s-ar potrivi , ca dedicație de final .

Cătălin Crișan : – Desigur, v-o dăruiesc, cu bucurie!

 

Etichete