banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

Adriana, Prigoană, opriți-vă !!!

 

Asist, de ani buni, la spălatul televizat al rufelor fostei familii – Bahmuțeanu-Prigoană. Știu deja pe dinafară ce așternuturi au, din ce țesături și în ce culori , știu pe dinafară ce pete a așezat viața pe ele și ce înălbitori și arome de balsam preferă. Îi cunosc pe amândoi de secole și niciunul dintre ei nu mi-este antipatic. Ba, aș spune, fiecare , luat separat, e un om de ispravă, bun în meseria lui, simpatic, colorat în limbaj – și cu asta am numit calitatea principală  a unui invitat, în televiziunile Prezentului. De aceea, suișurile și coborâșurile cuplului m-au făcut mai atentă decât în alte cazuri . Și firesc, atunci când îi cunoști personal pe protagoniști, nu pot să te lase rece dramele lor…

Cu pauze în care copiii celor doi mai apucă să crească câte puțin, cea a fostei familii continuă. Asist de ani buni la o telenovelă tristă, din care se înfruptă șacalii presei și emisiunilor tabloide. Orice scânteie (re)izbucnită între cei doi, hrănește cohorte întregi de jurnalisti, care mai de care mai dibaci în a-i convinge pe cei doi – surescitați de ură – să-și verse unul altuia în cap găleți întregi de lături puturoase. Deși telespectatorii din jurul meu jubilează, comentând copios ceea ce li se întâmplă celor 4 ( mi-am permis să strecor în ecuație și copiii, căci de fapt lor li se întâmplă cele mai rele lucruri) , eu una nu reușesc să găsesc resurse nici măcar pentru a mă amuza. Ba, dimpotrivă, mi se strânge sufletul de fiecare dată, când asist la câte un astfel de episod. Și nu,  nu sufletul de jurnalist mi se strânge – din punctul ăsta de vedere nu pot să nu recunosc că un astfel de subiect e o adevărată mană cerească pentru presa de scandal – ci sufletul de mamă. Căci, în toată povestea asta sunt prinși si doi oameni mărunței și nefericiți. 

Cei doi copii ai cuplului au devenit, iată,  fără voia lor, nu numai subiecții unui serial de aventuri, ci mai ales ai unei copilării pe care nu o doresc niciunui copil. Am încetat demult să mai cred știrile vânturate de unii și de alții dintre colegii mei de breaslă, însă și 10 la sută de-ar fi adevărat, din ceea ce aud, copiii acestia merită un ocean de compasiune. Spectatori ai unor lupte interminabile între cei ce le-au dat viață, marcați pe vecie de duelul verbal dintre cei doi -amândoi buni oratori, cu un colorat bagaj de cuvinte și cu un spirit belicos ce le curge, ca un fluid, prin vene – micuții cuplului Adriana – Silviu vor fi mâine niște adulți marcați pe viață, doldora de probleme,  pentru care nu vor conteni să-i judece pe înșiși cei ce i-au adus pe lume. Și tot mâine-poimâine, când viitorii bărbați vor avea, poate, momente speciale în viețile lor, va apărea, ca din neant, un “binevoitor”, care le va pune sub nas, când le va fi lumea mai dragă, înregistrări de demult, cu frânturi din penibilele războaie  ale căror miză au fost, cand erau mici.

De zeci de ori am tot vrut să pun mâna pe telefon și să-i sun, când pe Adriana, când pe Silviu ( v-am spus, am o relație bună cu fiecare din ei) pentru a-i ruga să pună stavilă acestui măcel absurd, dar mai ales expunerii sale în spațiul public. N-am făcut-o. Poate din lașitate, poate ascultând atenționările celor din jur “-Nu te băga, nu e treaba ta!”. Am lăcrimat însă solidar, aflând că Adrianei i-au fost luați copiii, chiar dacă destui mi-au sărit în cap, încercând să mi-o prezinte ca pe o mamă denaturată. Cred însă, cu tărie, că locul oricărui copil din lumea asta  este lânga mama sa. 

În rest, ascult, la fel ca voi toți, halucinantele acuzații reciproce în care se duelează cei doi, scindându-ne și pe noi în tabere adverse, care țin când cu unul, când cu celălalt dintre beligeranți. 

Și în tot acest timp, arătați cu degetul de cei din jur, doi copii nevinovați, făcuți probabil în glumă și transformați de părinții lor în obiecte de dispută televizată, se îndreaptă poticnit spre viitorul lor incert, așezat sub semnul unui start înecat în nefericire.

Rubrică oferită de :

Femei de 10 pe Facebook