Doamne, cât am iubit-o , in copilăria mea, pe Daniela, atunci cand apărea înghesuită pe micutul nostru televizor alb-negru din sufragerie, însoțită fiind de simpaticul Așchiuță, năstrușnica păpușă vorbitoare. Dedicată o viață întreagă copiilor, Daniela nu “a apus”, odată cu brandul “Așchiuță”. După ‘89 s-a reinventat, tot la Televiziunea Română, devenind, pentru alte generații de copii, – copiii copiilor din vremea mea – un alt personaj îndrăgit : clovnul Hapciu…Anii au trecut, și nu spre binele emisiunilor pentru copii, care au devenit “Cenușăresele” televiziunilor din România, terminând prin a fi scoase din grilele de programe. Așa că..Daniela a plecat la timp. A plecat la pensie, a plecat din România. Acum locuiește la Paris, împreună cu familia uneia din fiicele sale.
Cealaltă este și mai departe, peste Ocean. Anul trecut am avut bucuria de a o întâlni pe 
Daniela în frumosul său oraș “de adopție” , în timpul unor filmări pentru emisiunea “Femei de 10, Barbați de 10”. Pot să vă spun că, deși anii i-au încarcat buletinul, Daniela este în continuare o femeie frumoasă, plină de optimism, dornică de stat la taclale și depănat de amintiri. Vine des în România, însă dezastrul provocat de pandemia coronavirusului a prins-o, iată, în Orașul Luminilor. Cât de mult mai seamănă Parisul de acum, cu ceea ce știam noi despre el, vom afla din interviul pe care i l-am luat, de la distanță, îndrăgitei actrițe.
Marina Almășan : – Ce-ar spune, oare, clovnul HAPCIU, daca s-ar intalni fața-n față cu Coronavirusul ?
Daniela Anencov : – “Esti urât de toata lumea, NU TE VREAU ! Nu mi-e frica de tine ! Am credință, curaj si umor ! HAI … HAPCIU DE AICI !!!”
Marina Almășan – …și virusul s-a speriat și…s-a întors în China!Unde te afli acum, draga Daniela ?
Daniela Anencov : – Din fericire, la Paris, unde cei dragi de aici – Hapciucii mei europeni – se ingrijesc să ma simt ocrotită si iubită.
Marina Almășan : – Iubită ești și aici, în România, și tu știi bine asta! Te rog, Daniela, descrie-ne Parisul, minunatul Paris, care astazi arata, se pare, cu totul altfel decat il stim noi.
Daniela Anencov : – Cred ca e un Paris resemnat, maturizat si trist … fara avalansa de turisti guralivi, fara baia de lumini si fluviile de autoturisme colorate. Dar, ca si voi, și eu l-am perceput tot asa, de la distanță, din imaginile transmise de televiziuni. De când a inceput urgia asta, stau inchisă în casă, de bună voie si silită de un anumit simt civic si de empatia pentru cei mai vulnerabili decât mine.
Marina Almășan : – Ești norocoasă cu fiicele tale, care sunt sigură că au mare grijă de o mamă atât de prețioasa! Si, spune-mi, Daniela, care este starea de spirit în rândul Parizienilor ?
Daniela Anencov : – Parizienii, dragii de ei, au trecut de la nonșalanța si superficialitatea (re)cunoscută, la o constrangere acceptata, iar cei ce nu au inteles încă și nu s-au maturizat suficient, platesc amenzi grele. Si asta ustură ….
Marina Almășan – Din păcate și la noi densitatea iresponsabililor este încă destul de mare. Cum reflecta televiziunea franceză evenimentele ?
Daniela Anencov : – Noroc cu televizorul !!! Este o binefacere pentru noi, toti cei care 
nu suntem la servici, nu lucram de acasa si avem tot timpul din lume la dispoziție. Televizorul ne tine la curent, fara a exagera, cu tot ce inseamna evenimentele esentiale, dar are și grijă să petrecem timpul in fata televizorului, cu emnsiuni si filme atractive, care au in coltul ecranului indemnul : “RESTEZ A LA MAISON” – caci, așa cum stim totii, “a sta acasa” este esențial, în aceste timpuri. Și nu cuprinși de panică, nu terorizați de imagini infricosatoare – chiar daca sunt adevarate – ci cu determinare si fermitate.
Marina Almășan : – Care sunt indemnurile cele mai frecvente ale autoritatilor ?
Daniela Anencov : Gesturile-barieră : spalare pe maini si minimum 1m – distanta față de orice persoana. Circulatie restrictiva, cu autorizatie valabila, pentru o iesire in cartierul tau. Pentru cei care lucrează, firmele certifica autorizatia pentru drumul de acasa pana la birou. Corpul medical este sustinut de autoritati, care mențin transporturile publice si deconteaza taxi-ul sau uber-ul, in caz de necesitate.
Marina Almășan : – Lucrurile par a fi, cam peste tot, la fel. Virusul ăsta ne-a aliniat viețile și ne-a uniformizat neliniștile. Am o curiozitate, draga mea : ce fac copii tai, nepotii ? Cum fac față perioadei ?
Daniela Anencov : – Hapciucii din America, s-au ascuns… în padure, unde ieri ningea … si fac desene ! Cei din Paris, stau si ei in casa, fiecare reactioneaza in functie de temperament si varsta, cel mai tanar face întâlniri virtuale cu prietenii, “la o bere”, in fața calculatorului sau cu colegii, pentru cursurile și proiectele de sfarsit de an.
Marina Almășan : – Iar tu? Cum îți petreci timpul ? Ce-ti lipseste cel mai mult ?
Daniela Anencov : – Eu nu apuc să mă plictisesc … citesc, ascult, vizionez, gatesc si astept ora 20h ! Ca si vecinii, iesim la fereastra si aplaudăm. Ma ia valul de emotie si de solidaritate, aplaud si strig BRAVO, pentru toate cadrele medicale implicate un bătălia cu moartea.
Marina Almășan : – Ce frumooos! Și la noi, cadrele medicale sunt eroii acestor zile! Spune-mi, Daniela, care va fi primul lucru pe care-l vei face, după ce va trece nebunia asta ?
Daniela Anencov : – Voi face un tur al “Parisiului-vesel”, elegant, cultivat si plin de 
oameni frumosi, eliberati de necazul asta mare care a cazut pe capul nostru – si mă voi așeza la o terasă în fata Tour Eiffel-ului si voi BEA UN CICO, cum spun fetele mele.
Marina Almășan : – Deie Domnul să vină cât mai repede acest moment! În final, dragă Daniela, am să te rog să transmiți un gând pentru românii de acasă.
Daniela Anencov : – Sus inima si codița ! Mi-e dor de voi – bunici, părinți și copii – prietenii mei! Al vostru … HA-ha-HAPCIU!
Marina Almășan : – Mai ușor cu strănutul, că te bagă parizienii în carantină! 😁
Comentează