banner tex carrefour
Ea și El Povestea mea

Virtual, Capitolul IV

 Noapte bună, draga mea.

Nu, nu pot să-i răspund în același stil. Pur și simplu, nu pot să cred. Așa că eu rămân la stilul meu prozaic și-l întreb:

”Cum îți vei petrece weekend-ul?”

„Lucrez zilele astea”.

”Asta-i bine. Dacă-ți place ce faci. Îți place?”

”Îmi place job-ul meu foarte mult, cu toate că e așa de riscant. Ție-ți place ce faci?”.

”Câteodată”, îi răspund. Faptul că are o meserie atât de riscantă mi se înfige ca un ghimpe în suflet. Nu mă gândisem la asta până în acel moment. Asta îmi mai lipsea, să stau tot timpul cu teama că i s-ar putea întâmpla ceva.

”Okay. Mi-ar plăcea să lucrez în domeniul automobilelor după ce mă retrag”.

”Automobile? Producție, vânzare sau conducere?”

”Mi-ar plăcea să devin dealer de automobile”.

”Când te retragi?”, îl întreb, gândindu-mă că abia atunci voi scăpa de grija că e în pericol permanent.

”Pe 27 aprilie”, îmi răspunde.

”Nu mai e mult”.

”Da, draga mea, de asta am nevoie de cineva aproape de mine, sunt foarte fericit, mi-e așa de dor de copiii mei. Abia aștept să-i văd pe copii și pe tine.”

”De când nu i-ai mai văzut?”

”Din iunie anul trecut”.

”Sunt sigură că ți-e dor de ei și că și lor le e dor de tine”.

”Așa e, draga mea”.

”Vorbești cu ei pe skype?”

”Nu, nu avem voie să folosim skype aici și nici telefonul. Ei mă sună prin superiorul meu în fiecare weekend. Mă sună mâine.”

”Cred că abia aștepți”.

”Așa e, draga mea. Sper că te bucuri să mă vezi?”

”Cred că da”.

”Te rog, vreau să-mi oferi șansa să intru în inima ta. Îmi menții o stare de spirit așa de înaltă”.

Eu tac, nu știu ce să-i spun. El simte tăcerea mea și mă întreabă:

”Ce faci, draga mea? Vorbești cu cineva?”

”Încerc să rezist farmecului tău”, îi răspund. Într-adevăr, încercam din răsputeri, dar rezistența mea era din ce în ce mai slabă.

”Draga mea, crezi că încerc să te vrăjesc?”

”Nu știu, dar nu sunt pregătită pentru asemenea complicație”.

”Relațiile la distanță funcționează dacă doi oameni ce se iubesc au credință puternică, drgoste și respect unul față de celălalt. Dragostea poate întotdeauna să aștepte dacă e dragoste adevărată. Sentimenele din inima ta nu se vor schimba și vor rezista la testul timpului. Amintește-ți că măsura dragostei este măsura sacrificiului. te iubesc atât de mult, draga mea, și mi-e dor de tine. Ai grijă , te rog amintește-ți mereu că te iubesc atât de mult.”

Și apoi, mi-o trântește în românește:

”Noapte bună, draga mea”.

Ce se întâmplă? M-a blocat. De ce mi-a răspuns în română? Probabil are colegi români acolo, și i-a întrebat cum se spune. Sau…

Îi răspund și eu în românește:

”Noapte bună.”

Credeți că am avut o noapte bună?

Sâmbătă 07:19.

Iar sunt mai matinală decât de obicei. Îmi fac cafeaua și deschid calculatorul. N-aș vrea ca el să plece la lucru și să nu apuc să vorbesc cu el. E acolo.

”Bună dimineața, draga mea. Ce faci? Ai avut o noapte plăcută? Sper că ai dormit la fel de bine ca de obicei. M-am gândit la tine. Sunt întotdeauna fericit când mă gândesc la tine. Ești viața mea. Te sărut cu căldură în dimineața asta.”

”Bună dimineața, Patrick. Am dormit bine și acum îmi beau cafeaua. Mă bucur să-mi beau cafeaua cu tine”.

Îmi displace să mint, dar n-am dormit bine deloc. Nu pot însă să-i spun adevărul. Mi se pare prea timpuriu să-i arăt sentimentele pe care le am față de el. El însă n-are această problemă.

”Okay, asta-i bine, eu mi-am băut cafeaua puțin mai devreme. Ce ai în program pentru azi?”

Nu-i răspund pe loc și devine nerăbdător.

”Draga mea, ești ocupată?”

”Nu, mă uitam după postările noi de pe FB. Acum sunt cu tine. Cât despre programul meu – sunt propriuil meu șef, așa că fac ce vreau. Sunt o persoană independentă. Și sunt puțin cam leneșă. Voi face ceva treabă prin casă – curățenie, mâncare – și dacă vremea va fi bună vreau să tai pomii din livadă.”

”Okay, draga mea, ai o grădină?”

”Da, am cam 50-60 de pomi plantați de mine și soțul meu”.

”Okay, asta-i drăguț, abia aștept s-o văd , îmi plac foarte mult grădinile. Ai și o piscină?”

”O, nu, am doar o casă mică și veche. Locuiesc aici de 4 ani. Sunt la 25 km de București”.

”Bine. Am să cumpăr eu o casă când ajung acolo”

”Ești așa bogat?”

Nu-mi răspunde la întrebarea mea prea directă, dar îmi răspunde indirect.

”Vreau să verifici cât costă o casă și să-mi spui. Vreau o casă cu 4 dormitoare.”

”Eu n-am nevoie de nimic, sunt fericită aici. Dar voi verifica , dacă vrei o casă în România. Dacă vrei să trăiești aici. Vrei o casă la București sau la țară?”

”Vreau o casă în orașul tău, aproape de tine. Vreau o casă modernă”.

”Dacă vrei o casă modernă aici trebuie să construiești, nu să cumperi. Tu chiar vrei să te retragi aici, în România?”

”Bine, vreau să verifici prețul pentru o casă frumoasă și să-mi comunici”.

”Am să verific”.

”Bine, draga mea. Ești sigură că trebuie să lucrezi astăzi?”

Era sâmbătă, de-aia mă întreba.

”Nu plec nicăieri, am treabă pe aici, prin casă”.

”Bine, eu trebuie să merg în patrulă la 12,30.”

”Ce faci până la 12,30?”

”Vreau să mă relaxez și sunt foarte fericit că stau de vorbă cu tine acum. De ce-ai spus mai devreme că nu vrei nimic de la mine?”.

”Pentru că n-am nevoie de nimic. Nimic material”.

”Nu înțeleg. Ai primit ceva de la cineva înainte?”

”Când eram mai tânără îmi plăceau cadourile, dar acum… Nu știu unde să le pun. Ți-am spus că am o casă mică. Pe 1 februarie a fost ziua mea și am primit o grămadă de flori de la prietenii mei. A fost o problemă pentru mine să le găsesc un loc în casă”.

”Okay, ce-ai zice dacă ți-aș trimite bani să cumperi o casă? M-ai ajuta cu asta?”

”Aș putea face asta, dar mi se pare că ar fi mai bine să o vezi mai întâi. Cred că ar fi mai bine să-ți iei o casă în București, aici, la țară, sunt o grămadă de inconveniente”.

Chiar sunt. La doar 25 km de București nu e apă curentă, nu sunt gaze, nu e canalizare.

”Bine, draga mea, nicio problemă. Vreau să verifici mai întâi prețul înainte să mă decid ce voi face.”

Va urma

 

Femei de 10 pe Facebook