banner marshal garden
Ea și El

Un simplu om…

Se știe că oamenii au nebunii frumoase și că ar face opriri continue în stațiile vieții pentru a mai descoperi cât costă biletul lor de călătorie și ce-au reușit, cu greu, să adune în bagajul pe care-i musai să-l lase cuiva moștenire. Oamenii se analizează și eu, ca oricare, găsesc că-i de bun augur să vedem cine suntem, să vedem unde ne aflăm și ce-ar înseamna totul dacă ar sta puțin diferit.

Colecționez. Adaug poveri. Mi-ar fi confortabil să știu că aceasta goana nebuna dupa confirmari, dupa intrepatrunderi si adnotari asupra capacitatii mele efective de a simti, de a darui, este de folos. Pur si simplu le pun pe toate, intr-un soi de puzzle ridicol, asezand alaturi de poverile lustruite, dezamagirile-mi rusinate de incapacitatea mea de a le infrunta.

Din profunda-mi si oarecum necunoscuta determinare am colectionat fapte. Si oameni pe care i-am fructificat. Si daca nu am reusit, inca, sa ajung la cea mai veridica varianta a ceea ce numesc EU, m-am straduit si fara justitiare actiuni, o voi face in continuare, sa fiu cea mai corecta forma a celui ce mi-ar conveni sa fiu. Si mai cred ca asa e just. Nicidecum nu putem dobandi desavarsirea, dar minunea acesteia sta in felul in care, constientizand ca ducem lipsa de resurse si maini pentru a imbratisa, ne avantam, lipsiti de pudibonderie, in afara lumii, lucrand la noi, punand fir de fir, piatra cu piatra, experiente si imagini, tablouri de amintire.

Si priviri. Blande. Ale unor destine ce-au colectionat minutios. De-ar fi sa fiu ce-as vrea sa fiu, la fel m-as infatisa in fata mea. Colectionand in continuare. Infruntand in cel mai destoinic si indoielnic mod, destinul. Și poate de asta, nu intamplator, la mine emotiile vin in doze precise. Ai putea zice, citind, ca aceasta regula este universal valabila si ca dozajul emotional este atat de simplu de realizat incat nu e nimic  riguros in analiza sa. Angoasele, uimirile, simbolurile unor umbre de-o zi, oglinzile morale in care vedem tot ce suntem, fara sa voim asta si care devoaleaza, in toata splendoarea, icoana unei personalitati tulburator dar fascinant de imperfecte, sunt timpi ai unor trairi intense, ce vin si pleaca din popasuri paralele, ce duc si aduc oameni, cu povesti, cu lumi, cu mistere.

Misterul emotiilor mele reflecteaza o experienta a gandului bun, a lumilor descoperite, a lipsei de pudoare excesiva in a vrea, a simti, a lasa in urma, a nauci, a dezamagi. Emotiile sunt indestructibile. Si au ceva ce alte minuni ale existentei nu au. O impresie ulterioara. A crea emotii sau a primi emotii e la fel de intens. Luminile aduc cu sine nuante, iar umbrele nuanteza si accentueaza o perfectiune inchipuita. A fi perfect e plictistor. In schimb, a recunoaste neputinta, a aceepta suferinta si erorile e fara dubiu, esenta unei evolutii imperfecte. Cu greseli, ce-i drept, dar miraculos de inaltatoare in fata onestitatii !

Așa se face că, cu punct și de la capăt, justificat și în același timp lipsit de mania patologică de a conferi verdicte, cu  maniera interpretativă a unui caracter șlefuit de minuni, dezamăgiri, de risc, duplicitate, experiențe și noiane de povești, înfătișez în umbra lumini-mi nedefinite, tot felul de frici, care de care mai ascunse, de absurde, oneste ori egoiste. Și mi-aș dori uneori să pot cuprinde toată masca putredă a lumii în universul percepției mele, sugrumându-i elanul pentru a-i oferi, pentru prima oară, dreptul la cunoaștere, la sclipire, la expunere, la amor.

Aș încerca, c-un liberalism extrem, să lupt pentru coacerea minunii acesteia pe care o vedem, o avem, o jucăm și-o dejucăm, o furăm si abia când ne dăm cu adevărat seama ce aromă are, ni se ia, cu tot cu noi ! Pe scurt, fără prea multe manifestări, ori proteste imaginare, așișderea spartanilor, îmi impun gravitatea, în ideea de a da altă culoare înfrângerilor. Dând speranță, îmi imaginez că onest ar fi să o primesc, cu aceeași dozare, înapoi, și poate cu mai multă pricepere, să am parte de lumina cuvintelor. Trec uneori pe lângă mine, mă uit câte erori reușesc sa produc și continui să mă îndrept înainte, doar înainte, mult prea departe de un fantasmagoric Paradis!

https://www.youtube.com/watch?v=FqLZnu21-d8

Foto – Ana Maria Halalai

Femei de 10 pe Facebook