banner marshal garden
Condimente de iubire Diverse Ea și El

Trecutul e mort. Trăiască trecutul!

 

Vorbeam zilele trecute cu Tudor (evident, am schimbat numele), unul dintre clienții mei pe strategii de viață. M-a sunat nervos și a stabilit o întâlnire chiar a doua zi.
Am sosit primul la cafeneaua unde stabilisem să ne vedem. Câteva minute mai târziu și-a făcut și el apariția. Din locul de unde stăteam l-am văzut bine cum a traversat localul, venind spre masa mea. Aproape că nu l-am recunoscut.
Tudor e un tip mereu vesel, pus pe glume, înalt, căruia îi place să se aranjeze și să arate prezentabil. Întotdeauna adoptă o postură dreaptă, fermă, care transmite foarte multă singuranță de sine și o personalitate puternică.
În ziua respectivă, Tudor era de nerecunoscut. Mergea ușor adus de spate, lent, iar când s-a așezat la masă am observat cât de tras la față era. Pe moment m-am și speriat, întrucât trecuse ceva timp de la ultima noastră întâlnire. Am crezut că și-a descoperit o problemă de sănătate de care nu voise să spună la telefon.
L-am întrebat ce e cu el și mi-a spus că toată viața lui e praf. Că e distrus.
Dialogul nostru a decurs cam așa:
– Știi că sunt împreună cu Diana de 3 ani, că ne iubim și că avem planuri împreună.
– Da, știu…
– Ei bine, am aflat lucruri din trecutul ei. Lucruri care nu îi fac cinste deloc. Am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare.
– Ok… Cu ea ai vorbit?
– Nu! Ce să îi spun?
– Bine. Ea ți-a zis vreodată ceva despre ce mi-ai povestit tu aici?
– Nu, însă după primele ieșiri mi-a spus că sunt lucruri din trecutul ei de care nu e mândră. Nu am întrebat-o ce.
– Emoțional, cum ai simțit-o atunci?
– Părea sinceră, ca o mărturisire. Dar nu mi-a spus ce și eu nu am întrebat-o. M-am gândit că nu o fi ceva prea serios, femeile au tendinta de a exagera lucruri. Însă acum s-a schimbat totul.
– De ce s-a schimbat?
– Ți-am spus ce am aflat! Schimbă totul.
– Ceea ce ai aflat este în trecut. Acelasi trecut a existat și acum un an și acum cateva zile și există și azi. Deci, ce s-a schimbat?
– … acum am aflat.
– Da. Așa este. Realitatea a fost aceeași mereu. Însă tu ai avut până acum o percepție, ai văzut-o pe Diana într-un anumit fel. Aflând despre aceste lucruri, singura schimbare este în percepția ta despre ea. Cum e noua percepție?
– Simt că nu mai pot să am încredere în ea. Simt că m-a trădat, că m-a înșelat!
– OK. Hai să le luăm pe rând. Ai întrebat-o de acele lucruri până acum?
– Nu.
– Deci consideri că te-a mințit?
– Nu. Dar mi-a ascuns adevărul.
– Parțial. Ea ți-a spus. Probabil că nu e prea împăcată și îi vine greu să vorbeasă despre acel subiect. Poate că i-a fost teamă că te va pierde sau că o vei judeca.
– Nici eu nu am întrebat-o…
– Vezi? Spui iarăși că te-a trădat, te-a înșelat. Cum a făcut asta?
– Să aflu așa ceva acum…
– Cu toții avem în trecut lucruri de care nu suntem prea mândri. Iar ca oameni ne place să arătăm doar părțile frumoase. Nu ne plac greșelile, preferăm să le ținem sub covor. Iar când ies la iveală, putem să le acceptăm sau nu. Neacceptarea produce suferință. Însă altceva vreau să te întreb: cum poți descrie timpul pe care l-ai petrecut alături de ea?
– Foarte frumos. Ne înțelegem bine, ne ajutăm unul pe celalalt, suntem prieteni, avem tot ce ne trebuie, ne distrăm, etc etc.
– Ți-a dat motive să te îndoiești de ea în tot acest timp?
– Nu.
– Te-a mințit?
– Nu.
– Te-a înșelat, te-a trădat?
– Nu.
– O iubești?
Pentru prima dată, Tudor a schițat un zâmbet. Acum a înțeles unde conduceam discuția, deși încă nu se liniștise. Am continuat.
– Lucrurile pe care le-ai aflat sunt în trecut. Într-un trecut mai îndepărtat decât momentul în care a început relația voastră. Acum ai de ales. O judeci prin prisma acestui trecut sau vezi de fapt cine este omul de lângă tine. Oamenii mai greșesc dar și învață din greșeli. Se schimbă permanent. Nu mai ești nici tu cel de acum 2 ani. Iar acum ai două variante: accepți acel trecut și îl lași acolo (eventual după o discuție cu ea), sau nu îl accepți și vă despărțiti. Ambele căi implică o doză de suferință, nu o să îți ascund asta. Dar nu judeca omul de acum 10 ani, judecă-l pe cel de acum 3 ani care a fost lângă tine în tot acest timp.
– Da, dar e greu. Nu mai am încredere în ea acum. Dacă mă minte? Dacă, dacă, dacă? ….
– Vorbește cu ea. Te-ai gândit că poate i-a fost teama să te piardă? Poți să îi oferi încrederea ta, poți să o ierți sau nu, astea sunt deciziile pe care doar tu le poți lua. Și nu le lua acum cât încă ești nervos. Dă-ți timp să observi ce simți. Dă-ți timp să te gândești. Și nu uita că toată realitatea este o iluzie creată de mintea noastră. Doar ai schimbat-o.
– Deci tu îmi spui că trecutul nu contează?
– Îți spun ca trecutul între voi doi contează mai mult. Iar între acel trecut și prezent, alege prezentul fără a uita lecțiile trecutului.
Tudor a rămas pe gânduri. Se simțea lupta lui interioară. Și l-am înțeles perfect atunci.
Ne-am despărțit și a rămas că ne auzim peste câteva zile să îmi spună ce s-a mai întâmplat.
Iar acum, dragă cititorule, dacă ai avut curiozitatea să mă urmărești până la capăt, vin și te întreb: tu de câte ori ai dat voie trecutului să îți distrugă prezentul? A meritat?

Femei de 10 pe Facebook