banner tex carrefour
Ea și El

Te-am înșelat ca să mă răzbun

După divorțul meu de tinerețe, reașezată grăbit într-o relaţie în care eram veşnic nesigură, în care nu ştiam niciodată dacă, în clipa în care am ieşit pe uşă, bărbatul de lângă care plecam va suspina de dor sau va înhăţa telefonul să cheme pe altcineva, am hotărât că e cel mai simplu să înşel şi eu, ca să-mi dau un impuls către eliberare. O vreme, în adâncul inimii mele îmbâcsite de orgolii prosteşti, am simţit că, atunci când va fi să aud chicotitul lumii care mă ştie şi mă vede încornorată, voi putea să răspund şi eu cu un chicotit care să vrea să însemne: lasă, că nici eu n-am fost proasta lui…

Eliberarea a venit, oricum, atunci când inima mea n-a mai răbdat. Însă n-am putut niciodată să evaluez, concret, cât m-a ajutat sau cât m-a încurcat amantlâcul meu strecurat printre amantlâcurile lui. Înclin să cred că n-a fost decât o tentativă disperată de a reechilibra concentraţia de ură dintr-o relaţie de aşa-zisă dragoste. Un gest ruşinos şi trist, care nu mi-a folosit la mai nimic. Spun „mai” nimic, pentru că, totuși, au fost câteva beneficii, între care va rămâne mereu inspirația pentru romanul meu, „Noi suntem zeițe. Carte poștală” în ale cărui scrisori mai mult sau mai puțin fictive adresate adoratei mele Simona Catrina mărturiseam o zbatere pe care probabil că astăzi cu greu aș mai putea s-o recompun cu-aceeași intensitate. Citește mai departe…

Femei de 10 pe Facebook