banner tex carrefour
Ea și El Povestea mea

Soția poate să plece, însă fiul …va rămâne cu tatăl!

Stimata redactie,
“timpul nu a mai avut rabdare” ( Marin Preda)

Am urmarit cu interes temele care le abordati. Mi-a placut faptul ca nu judecati oamenii ci, impreuna cu specialisti, doar le prezentati posibile variante de iesire din impas, fara a le cere sa se decida pe loc. Acest tip de abordare m-a determinat sa va scriu. Pe Miruna am intalnit-o in ultimul an de facultate. Eu déjà absolvisem,  lucram in IT, iar Miruna, o fata frumoasa si cuminte, cu greu am smuls-o dintre tomurile ei de medicina. Povestea  noastra a fost si este, cred, una normala. Dupa un an  ne-am casatorit,  dupa alti  trei a aparut Rares fiul nostru. Rezidentiatul  l-am dus impreuna, adica eu cu salariul meu,  suficient chiar bunicel, am tinut casa, ea, cu studiul si cu  noptile de garzi, s-a specializat devenind un doctor de prima mana. Deci, familia ideala,  cu parinti care ne sustin,  cu prieteni buni, cu o relatie de cuplu perfecta.
Pana de curand, cand sotia a primit o oferta de lucru in Montpellier, Franta.  Un spital privat, pe specialiazarea ei, cu  un salariu muuult peste cel de aici. Miruna  spune ca este sansa ei si sansa noastra. Este obsedata de munca si ar avea ocazia sa-si faca meseria asa cum viseaza si,  sa mai si fie platita corespunzator pentru asta. Cu siguranta , lucrand in IT, nu mi-ar fi greu sa-mi gasesc un job pe masura celui de aici. Considera ca este momentul perfect, Rares urmand sa intre la scoala, am putea incepe o noua etapa din viata noastra. De aici dilema. Nu sunt foarte convins  ca facem ce trebuie. Aici nu ducem o viata grea sau rea. Suntem mult peste medie, in ciuda frustrarilor pe care le avem ca toata lumea. Sa fie clar. Nu suntem in situatia miilor de romani care au plecat pentru ca nu gaseau un loc de munca in tara. Sunt absolut de acord ca sunt destul de multe de schimbat si ca lucruri se misca incet sau stagneaza. Dar daca toti plecam cine sa o faca ? In plus, dincolo de sentimentul national, Romania este totusi o tara sigura din multe puncte de vedere : crimnalitate, terorism,  calamitati,  coflicte etc. Nu stiu daca un sistem mai bun, servicii mai bune si un trai  indestulator, pot suplini diferentele culturale, cutumele, distanta de cei dragi si dezradacinarea. In zilele noastre, in care mobilitatea fortei de munca a luat locul patriotismului, stramutarea pare ceva firesc, dar oare e pentru oricine ?
Miruna spune insa ca NU MAI ARE RABDARE, ca si noi am fost generatie de sacrificiu si ca sigur fiul nostru va fi tot o generatie de tranzitie. Dar eu nu doresc sa plec. Si  nu doresc nici copilul meu sa creasca departe de bunici prieteni si lumea in care a copilarit. Nu va ascund  faptul ca iau in calcul divortul si custodia copilului. Ajutati-ma va rog sa iau o decizie, pe care sa nu o regret, oricare ar fi ea…

Florin

Cazul de mai sus va face obiectul unei dezbateri publice, în cadrul ediției din această joi a emisiunii “Femei de 10, Barbați de 10” ( ora 16,40, TVR2)

 

Imagine reprezentativă : epochtimes.com

Femei de 10 pe Facebook