banner tex carrefour
Bombănelile Marinei Editoriale

Să vă fie rușine!!!!

 

De ani buni, de fapt de când a fost atât de nedreaptă cu mine, citesc presa rezervat. Nu mă exaltez nici în fața puținelor articole laudative, nu mă înfioară din cale-afară nici cele distructive. Știu că, în zilele noastre, totul se plătește și , cu bani, poți “albi”orice ticălos și-l poți nenoroci pe cel mai curat om cu putință. Nu mă clintesc din pasivitatea mea nici măcar știrile de senzație. Am învățat demult să citesc îndărătul lor foamea de senzațional, împănată cu multă, foarte multă imaginație și rea credință. Presa galbenă mă lasă rece, sau aș putea spune chiar că-mi dă o ușoară senzație de lehamite. Însă și ei sunt, într-un fel , colegii mei, așa că-mi țin lehamitea în frâu.
Nu pot însă să nu reacționez când derapajele de la deontologia profesională sau pur și simplu de la morală și bunul simț, sunt flagrante.
Stau și mă uit de aseară, ca năuca, la un astfel de articol. Întâmplarea face ca eroul lui să fie unul din oamenii pe care , grație profesiei, i-am cunoscut foarte bine și pe care îi admir până la cer și înapoi.
Titlul induce de la început “starea” articolului: “Transformarea incredibila a medicului care a adus-o pe lume pe Eliza, fata celei mai batrane mame din Romania! Dr Bogdan Marinescu merge greu, in baston”. Fotografiile, suprinse de niște hulpavi paparazzi , sunt însoțite de un video, “ furat” și el, în care unul dintre cel mai eminenți medici pe care i-a avut țara asta, este surprins în puținele momente relaxate ale existenței sale. Într-un mall, sprijinindu-se într-un baston. Colegii jurnaliști remarcă bastonul și îmbătrânirea, chipurile accentuată, a medicului. La pachet, îsi amintesc de cea mai bătrână femeie din lume, care a născut, grație medicului cu pricina, rezervându-i, la acea vreme, doctorului Bogdan Marinescu, un loc în Cartea Recordurilor, dar și de tragicul episod al accidentului de la Maternitatea Giulești. Doctorul Marinescu era pe atunci director al Spitalului și, deși în ziua accidentului era plecat din Bucuresti, a fost “trântit la pământ”, târât prin instanțe, batjocorit prin emisiuni, aruncat din spitalul care i-a fost familie o viață întreagă, pentru care a ars în vâlvătăile unei cariere exemplare.
Atât au găsit de cuviință să observe iluștii jurnaliști tabloizi : că Bogdan Marinescu a îmbătrânit și că se sprijină în baston. Că “grație” lui, au murit niște bebeluși și că Adriana Iliescu va juca, la 100 de ani, la nunta fiicei sale. Au omis, bunii mei colegi, să spună că tot grație aceluiași Bogdan Marinescu, sute de mii de copiii au venit pe lume, zeci de mii de mame au fost salvate de la moarte, iar altora câteva mii, ilustrul medic, în complicitate cu Dumnezeu, le-au așezat în brațe pruncii care altfel nu ar mai fi venit niciodată.
I-am luat, ceva mai demult, un interviu soției lui Bogdan Marinescu – un alt medic de excepție, endocrinologul Ileana Marinescu – pe tema longevității cuplului lor. Mi-a vorbit răvășitor de frumos, cu lacrimi în ochi chiar,  despre soțul său, despre dăruirea cu care acesta, încă de când era medic stagiar, și-a venerat profesia , slujind-o cu un devotament greu de imaginat; mi-a vorbit despre plecările lui, de o viață, la șase dimineața, spre spital și despre întoarcerile acasă, mult după asfințit. Despre nopțile în care somnul îi era întrerupt de nașteri inopinate și despre vacanțele amputate brutal de cazurile grave de la spital, care nu sufereau amânare. Mi-a vorbit despre lunga prigoană a soțului său, despre acei ani, în care își petrecea ziua pus la zid, prin tribunale, de unde  alerga apoi într-un suflet către pacienții săi,  pe care niciodată nu i-a trădat.
Da, stimați jurnaliști, când îl vedeți pe Bogdan Marinescu îmbătrânit și în baston, despre aceste lucruri trebuie să scrieți, pentru a fi corecți până la capăt.
Ne-am obișnuit să-i executăm, fără să clipim, pe iluștrii medici ai acestei țări, pe cei la ușa cărora , până mai deunăzi, tremuram de emoție, așteptând să ne salveze și viața noastră și pe a celor dragi nouă și bucurându-ne că, iată, ei încă nu ne-au abandonatm plecând în depărtări în care, cu siguranță, ar fi primit respectul și recunoașterea cuvenite. Le căutăm vini ascunse, amplificate de pizma și frustrările unor incompetenți ce nu se vor ridica niciodată nici măcar la înălțimea degetului lor mic. Îi punem la zid și le dinamităm cu atâta ușurință reputația clădită cu atâta trudă. Și suntem fericiți că tirajele ni se epuizează, iar ratingurile emisiunilor noastre cresc.
Iar in tot acest timp, loviți din toate părțile, medicii de excepție ai acestei țări se sting încet, unul câte unul, făcând bine până în ultima clipă a vieții lor și lăsându-ne apoi pradă unei lumi bolnave, din care, iată, nu mai reușim să ne desprindem..

Femei de 10 pe Facebook