banner tex carrefour
Ea și El Povestea mea

“Să-l operez, sau nu?….”

Cu Andrei am fost coleg de facultate. Veneam amândoi din orășele de provincie, visam amândoi să ajungem mari medici. Și am și ajuns : eu sunt chirurg cardiolog și am la activ performanțe la nivel internațional, iar el , Andrei, un excelent pneumolog, conduce un spital județean, într-un mare oraș al țării. Am avut o prietenie exemplară, exact ca-n cărțile marilor clasici, dar asta până să apară mărul discordiei. Evident, o femeie. Ana a fost iubita mea, în facultate, de fapt iubirea vieții mele. Planuiam să ne casătorim, dupa absolvire. Și probabil că ne-am fi căsătorit, dacă între Ana și Andrei nu s-ar fi declanșat o inexplicabilă iubire mistuitoare. Și asta în ultimul an de facultate, când eu am fost nevoit să lipsesc mai mult timp din țară, din cauza unor probleme medicale ale tatălui meu.
După examenul de rezidențiat, Ana și Andrei s-au căsatorit, iar eu și Andrei am rupt prietenia pentru totdeauna. Este și motivul pentru care Andrei și Ana au fugit cât mai departe de București, de amintirile trecutului, angajându-se într-un spital județean, pe care astăzi Andrei îl conduce. În toți acești ani – 20 la numar, am continuat s-o iubesc cu disperare pe Ana și nu a fost chip să mă apropiu de vreo altă femeie. M-am dedicat exclusiv profesiei, devenind un ins închis în sine și refractar la orice contact cu lumea înconjuratoare. Mai puțin cu pacienții mei.
În această vară, într-o noapte când , ca de obicei, mă aflam la spital, operând o urgență, am primit o vizită neașteptată, care m-a bulversat total. După 20 de ani în care nu am avut-o decât pe ea în minte, Ana a intrat în biroul meu. 20 de ani mi-am tot imaginat diverse scenarii, privind reîntâlnirea cu femeia vieții mele, reîntâlnire în care nu încetasem niciodată să sper. Momentul a fost insă total diferit, față de închipuirile mele. În fața mea era o femeie imbatrânită înainte de vreme, doborâtă de probleme, disperată. Am aflat că Andrei are grave probleme cu inima, ultimii ani petrecându-i mai mult prin spitale. Dupa ultimele investigații, a rezultat că singura optiune pentru a-i salva viața, este operația pe cord deschis. Toți specialiștii pe care i-a consultat, i-au recomandat să apeleze la cel mai bun chirurg în domeniu, din România, care avusese numeroase succese internationale în rezolvarea unor cazuri asemănatoare : la Mihnea Tamaș. Adică..la mine.
Cu ochii în lacrimi, Ana m-a rugat să accept acest caz și să-l fac bine pe Andrei. În numele iubirii noastre de odinioară….
….Ei, iată ca tocmai in numele acestei iubiri – care, repet, a fost Marea Iubire a vieții mele, sfârșită atât de urât – eu nu cred că pot accepta să fac această operație. Riscurile ei sunt foarte mari și mă gândesc cu groază că, în cazul unui eșec, este posibil ca asupra mea să planeze o cumplită suspiciune. În același timp, juramântul lui Hipocrate nu-mi dă voie să refuz salvarea unei vieți, dacă aceasta depinde de mine…. Ana a plecat acasă cu promisiunea că o să mă gândesc…
De la vizita Anei au trecut câteva zile bune. Imi vine să pun de câte zece ori pe zi mâna pe telefon, s-o sun pe iubirea vieții mele și soția celui mai bun prieten, si…ba să-i spun că voi încerca să-i salvez soțul, ba că nu mă simt în stare să mă ocup de acest caz… Timpul trece, în detrimentul lui Andrei și fara ca eu să pot lua o decizie.
Undeva, departe de mine, viața unui om depinde si de hotărârea mea. Sunt un om singuratic, nu am familie, nu am prieteni, nu am cui cere un sfat. M-ar ajuta totuși să văd cum e privită, din afară, o astfel de situație. Mă tem că eu nu voi reuși să fiu niciodată, decât foarte subiectiv.
Cu stimă,
Mihnea Timuș

 

notă: Cazul prezentat mai sus va fi dezbătut în ediția de luni a emisiunii “Femei de 10, Bărbați de 10”

surse foto: nautil.us, infocava.com

 

 

Femei de 10 pe Facebook