banner marshal garden
Ea și El Povestea mea

Să-i spun, oare, soțului că fiul nostru…nu e al lui?…

A family of loving parents and a sad baby having their time in bed

Suntem o familie fericită. Ne iubim ca in prima zi, avem o viață minunată, avem deja 3 ani de căsnicie si un copil care face în vară 3 ani.
Avem amândoi cariere de succes, părinții ne ajută cu creșterea celui mic. Aparent, nu ne lipsește nimic, decât înțelepciunea de a păstra ceea ce avem!
Și totuși, port în mine o taină întunecată, pe care nu știu dacă voi mai avea puterea să o mai ascund multă vreme. Dragoș, copilul nostru, nu este, de fapt al lui Alin. O aventură scurtă , petrecută într-un moment de cumpănă a relației noastre, a generat sarcina mea de acum 3 ani. Crezusem că am terminat-o cu Alin și am acceptat avansurile pe care mi le făcea, la acea vreme, primul meu iubit. Am petrecut cateva zile impreună, in Tunisia, și acolo…s-a intâmplat. La puțin timp după ce am aflat că sunt însărcinată, am fost părăsită de iubitul din facultate ( care, abia apoi am înțeles, nu vroia decât să se răzbune pentru că îl părăsisem, la rându-mi , cu ani în urmă) si m-am reimpacat cu Alin.
Iată secretul adânc pe care l-am adus cu mine , în această căsnicie. Alin își iubește la nebunie copilul, pe mine nu mai vorbesc. Dar zilele trecute, m-am întâlnit, în parc, cu fostul meu iubit și…am început să mă tem. Eram cu cel mic, iar Eugen l-a privit foarte ciudat, sounându-mi, nu știu dacă în glumă sau nu : “Ia te uită, blond, creț și cu ochi verzi! Exact așa eram și eu, când eram mic..”. Sper să fie doar obsesia mea, dar tare mă tem ca nu cumva lucrurile ssa se complice.
Ce mă sfătuiți să fac? Să-i mărturisesc lui Alin că, de fapt, nu el este tatăl copilului nostru?…

Femei de 10 pe Facebook