Ea și El Legea e de partea ta

Recunoașterea de paternitate

 

În ultimul timp m-am confruntat cu cazuri privind tați care doreau să își recunoască copilul rezultat din legături de concubinaj și care erau în această imposibilitate, fie din cauză că se certaseră cu mama și aceasta a declarat copilul ca fiind fără tată cunoscut, fie ajunseseră la concluzia că ei ar fi tații acelor copii, la câțiva ani de la nașterea acestora și doreau să repare o greșeală din trecut, când nu doriseră să îl recunoască. Există și alte motive ale recunoașterilor târzii, dar acestea sunt principalele.
Recunoașterea copilului se realizează în conformitate cu Art. 415 – 420 Noul Cod Civil. Astfel, copilul conceput și născut în afara căsătoriei poate fi recunoscut de către tatăl său. După moartea copilului acesta poate fi recunoscut numai în cazul în care a lăsat descendenți firești, adică dacă a avut copii, altfel nu există motivație.
Recunoașterea poate fi realizată prin declarație la serviciul de stare civilă, prin înscris autentic (adică autentificat la notar) sau prin testament. Declarația la serviciul de stare civilă se realizează de către tată după nașterea copilului, când părinții se deplasează la Serviciul de Stare civilă pentru declararea nașterii acestuia în vederea eliberării Certificatului de naștere. În cazul în care tatăl nu dorește să declare paternitatea copilului, acesta nu se prezintă, urmând ca mama să declare copilul fără tată, în dreptul acestei rubrici înscriindu-se o linie.
Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei. Însă, paternitatea poate fi tăgăduită (contestată) dacă este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului, ceea ce înseamnă că va avea loc un proces. Dar despre acest aspect vom discuta altădată.
În cazurile prezentate în preambul, când tatăl dorește să recunoască copilul rezultat în afara căsătoriei după ce s-a eliberat certificatul de naștere, aceasta se face printr-o recunoaștere prin înscris autentic, la Notariat, în speță o Declarație pe proprie răspundere, cunoscând dispozițiile art. 326 Cod Penal privind falsul în declarații, precum că din conviețuirea tatălui cu mama copilului, a rezultat copilul pe care îl recunoaște ca fiind al acestuia și consimte ca acesta să-i poarte numele. Atenție însă, schimbarea numelui copilului se realizează doar cu acordul mamei, în acest caz de recunoaștere. Dacă mama nu este de acord, trebuie să vă adresați instanței. Această declarație se transmite de către Notariat, Oficiului de stare civilă la care a fost declarat copilul și unde i s-a eliberat Certificatul de naștere. Starea civilă ia act de această declarație autentică și înscrie pe marginea certificatului de naștere, exemplarul original care rămâne în Registrul de Stare civilă, cu mențiunea recunoașterii de paternitate.
În conformitate cu prevederile art. 97 alin. 3 din HG nr. 64/2011 pentru aprobarea metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare civilă, după operarea mențiunii de recunoaștere nu numai pe marginea certificatului de naștere, ci și în evidențele poliției, se retrage certificatul de naștere și se eliberează altul cu noile date de stare civilă. Pentru eliberarea celui nou, care cuprinde noile date cu privire la tată, este obligatoriu ca mama să aducă la Starea civilă vechiul certificat de naștere, motiv pentru care Serviciul de stare civilă efectuează demersuri pentru a o contacta pe mama copilului, (îi trimite scrisori oficiale), iar dacă aceasta nu se prezintă i se va aplica amendă pentru fiecare invitație trimisă pe care nu o onorează. În cazul în care, în pofida acestor demersuri, mama nu se prezintă pentru schimbarea certificatului de naștere, tatăl se va adresa instanței de judecată.
Ulterior acestor schimbări, dacă mama și tatăl nu se înțeleg amiabil, tatăl poate solicita pe calea instanței de judecată să i se atribuie copilului numele său, să se stabilească pensia de întreținere, exercitarea autorității părintești, stabilirea unui program de vizită etc.
Evident că aceste situații nu sunt de dorit nimănui și ar fi bine când vă hotărâți să faceți un copil, deși nu sunteți căsătoriți, să învățați să vă și asumați creșterea și educarea acestui copil, și să înțelegeți că nu este un bun material, ci un suflet care are dreptul la o viață frumoasă și decentă și că nu aveți dreptul să îl folosiți ca pe un obiect de schimb sau un obiect prin care să vă exercitați răzbunările și frustrările față de cel cu care l-ați conceput.
Și nu uitați cuvintele magistrale ale lui Rabindranath Tagore: „Fiecare copil vine pe lume cu mesajul că Dumnezeu nu este încă dezamăgit de oameni.”. Încercați să nu-L dezamăgiți chiar dumneavoastră.
Până data viitoare, gândiți profund înainte să acționați!

 

Surse foto: viline.tv, redcoquimbo.com, vseodetyah.com

Femei de 10 pe Facebook