banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

Privirea flămândă a bărbaților

 
Mă amuză nespus să analizez felul în care ne privesc bărbații. La propriu. Nu cum ne evaluează calitățile : inteligență, tenacitate, simțul umorului, capacitatea de a ne descurca în situații-limită, dragostea, tandrețea și altele asemenea lor, greu de deslușit, e-adevărat, la o primă vedere. Ci cum ne privesc la modul concret : cu cei doi ochi ( sau patru, după caz) cu care au fost înzestrați de Mama Natură.
Indiferent de activitatea în care îi surprinde de apariția unei femei la orizont, bărbații se vor opri instantaneu din prestat. Indiferent ce fac : butonează telefonul mobil, sparg lemne, freacă dușumele, lucrează la calculator sau taie frunză la câini. Atenția le este atrasă fie de tovarășul de alături ( „Ia uite-o bă pe asta!”), fie de fâlfâirea de vânt pe care o naște deplasarea unui corp solid, în spațiu, de parfumul lăsat în urmă, de clinchetul glăsciorului sau de țăcănitul tocurilor pe asfalt. Bărbații își abandonează în mod automat activitatea și..privesc! Încotro? Nu spun o noutate, dacă numesc, pe primul loc, posteriorul femeii. Indiferent de vârsta privitorului, de numărul de clase absolvite, de gabarit, pensie sau salariu, toți privesc, ca atrași de un magnet nevăzut, spre fundul femeilor. Caută conturul ascuns al feselor, constată linia fățișă, discretă sau invizibilă a chilotului, după care mintea cu siguranță o ia razna către scenarii fierbinți, în care rochiile zboară cât colo, deschizând larg ferestrele către Lumea ascunsă a Plăcerilor. Totul durează o fracțiune de secundă însă. Iar după ce mintea revine la locul ei, privirea alunecă spre următorul obiectiv: picioarele. Cât de lungi sunt, cât de drepte, cât de generoasă e minijupa, cât de frumos subliniază tocul înalt linia gambei. De fapt, picioarele în sine nu interesează deloc, ci mai degrabă perspectiva dării lor în lături.. Și din nou mintea sprințară a bărbaților o pornește hai-hui, pe meandrele imaginației bolnave, de care cu toții suferă, ca loviți de o pandemie universală.
Dacă femeia vine cu fața și nu i-au surprins doar spatele, ochii hulpavi ai bărbatului își îngăduie apoi un city-break în decolteu. Cu cât mai generos ( decolteul, nu city-break-ul!) , cu atât mai intense nădușelile și exercițiile de imaginație. Un sutien cu sfârcurile la vedere sau, și mai bine, absența lui, sunt în măsură să facă să freamăte chiar și un exponat din muzeele doamnei Tussauds. Doar că în acel caz ceara se topește, iar în cazul nostru nu există decât elemente care se întăresc.
După ce sunt epuizate aceste obiective strategice ce alcătuiesc incitantul Top 3 al căscatului de gură masculin, urmează, de-a valma, celelalte „puncte de atracție” : buzele siliconate, părul platinat, tenul perpelit la solar, unghiile colorate în toate culorile curcubeului, năsucul în vânt. Puțini privesc ochii, puțin sunt interesați să se reflecte în această oglindă a sufletului unei femei…
În momentul în care distanța dintre trecătoare și privitor devine optimă, cel de-al doilea are grijă ca prima să audă, de la caz la caz, oftatul lui prelung, fluieratul admirativ sau câte-o adresare mai bădărană, toate în consens cu gradul de educație. Orice sunet venit din direcția susmenționată este în măsură să gâdile orgoliul femeii, chiar dacă ea nu recunoaște; în consecință, de la caz la caz, chiar dacă în interior măgulită, la vedere aceasta va părea cel mai ades oripilată. Uneori, atunci când rezultatul scanării cu coada ochiului, a emițătorului de sunete îi este pe plac, femeia se va opri din drum. Sub diverse pretexte : își caută ceva în poșetă, privește într-o vitrină sau devine brusc interesată de un sms pe mobil, pe care oricum nu l-a primit. Din acest moment, considerat a fi o excepție destul de rară, se pot dezvolta deja alte editoriale..
Privirea unui bărbat „amuțește”, de regulă, odată cu ieșirea „victimei” din raza vizuală a privitorului. Înghițind în sec, martor tăcut al naufragiului propriilor iluzii, bărbatul se reîntoarce la activitatea lui anterioară, lăsând însă mintea să-i mai zburde oleacă spre „bucățica” pe care tocmai a ratat-o. Dar nu prea mult, pentru că, nu-i așa, la orizont apare o altă „bucățică”, iar privirea lui, a masculului feroce sau nu, e din nou flămândă.

Femei de 10 pe Facebook