Ea și El Povestea mea

Nu mai vreau să fiu casnică!

Stimați redactori ai site-ului „Femei de 10.ro”!

Am dat întâmplător peste această rubrică – „Povestea mea” – unde am văzut că mai mulți cititori și-au spus întâmplările vieții. M-am decis și eu să v-o încredințez pe a mea . Ba chiar vreau să vă cer un sfat. Ajutați-mă să-mi limpezesc gândurile înainte de-a lua o decizie majoră în viața mea.
…Pe Paul l-am cunoscut când eram studentă. Era un prosper om de afaceri, un caracter puternic, un spirit protector. M-am îndrăgostit la prima vedere deși e mai mare cu 15 ani decât mine. Ne-am căsătorit când am terminat Facultatea de Teatru. Deși am fost una din absolventele cele mai apreciate, n-am jucat deloc căci Paul m-a convins că a fi actriță nu este mare lucru și că mult mai importantă este familia. L-am ascultat. M-am dedicat lui pe de-a întegul. Eram soția iubitoare care-și aștepta soțul cu mâncare caldă, cu ordine-n casă, îl însoțeam pe la recepții, mergeam împreună la teatru, la concerte. Dragostea noastră s-a împlinit odată cu cele două fetițe gemene care au venit pe lume după primul an de căsnicie. Eram fericiți. Îl iubeam, aveam doi copii frumoși. Lui Paul îi mergeau foarte bine afacerile. Făceam vacanțele în străinătate, îmi permiteam absolut tot ce îmi doream. Însă totuși ceva lipsea din acest tablou perfect. După patru ani de stat acasă, am început să simt dorința de-a face și altceva. Când auzeam de succesele colegilor mei de facultate, simțeam un nod în gât. I-am mărturisit soțului meu aceste frământări. Am simțit că în sinea lui nu-mi împărtășea dorința. Mi-am continuat viața dedicată exclusiv familiei până în ziua în care mi s-a propus să joc într-o telenovelă. Rolul mi se potrivea mănușă. Scenariul m-a cucerit. Am zis: da. Paul a primit cu răceală decizia mea, dar mă iubea și nu s-a opus. Filmam câte zece ore pe zi. Regizorul, dar și partenerul meu Armand Calotă mă apreciau foarte mult. Eram foarte fericită că făceam ceea ce îmi plăcea dintotdeauna. Bona și menajera îmi suplineau absența în casă, dar Paul se schimbase. Era încruntat, îmi reproșa mereu câte ceva. După o lună de filmări aproape zilnice, el n-a mai rezistat și mi-a spus tranșat: termini cu actoria sau mă pierzi pentru totdeauna. Mi-a dat timp de gândire două săptămâni. Acum sunt pusă în situația de-a alege între a fi o femeie devotată familiei și lipsită de orice aspirații personale și a fi o femeie care încearcă să îmbine poziția de soție și mamă cu profesia pe care o iubește. Nu știu ce să fac. Orice sfat este binevenit. Vă mulțumesc anticipat.

Cu prețuire,

Laura

1 comentariu

Click aici pentru a spune ceva frumos

Dă-i un răspuns lui Carmen Anulează

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Sotul tau vrea sa te lase sa lucrezi. Doar ca nu vrea sa te aduca partenerul de film acasa. Ce nu intelegi sau te faci ca nu intelegi? Tu nu lasi nimic de la tine. Nici macar nu il lasi sa te viziteze… in orice meserie se face asta.. il suni si tu o data pe zi de fata cu ceilalti? il pupi de fata cu ceilalti? lasi ceva de la tine?!

    Nu vad iubirea ta pt el in nimic.
    lar el nu ar tb sa iti ceara voie sa te viziteze la job… chiar daca tu atunci repeti el nu deranjeaza.

Publicitate