banner tex carrefour
Ea și El Ultimul romantic

Nu crede și cercetează!

Dintotdeauna am făcut un fel de alergie, o nevralgie terifiantă, o erupție cutanată de nervi și irascibilitate, la principiul de a crede fără să cercetezi, de a te arunca înainte, ca fata mare la măritat, asupra unor idei care nu au nici o legătură cu nivelul tău intelectual, pe care nu le-nțelegi, dar le propagi ca adevăruri absolute. Nu fac parte din categoria „știe tot”, am lacune profunde pe care le admit și le recunosc, nu dau sfaturi, dar vedeți voi, lumea nu e așa cum vrem noi să ne imaginăm.
Nu e construită de-un architect imaginar, care, după chipul și asemănarea lui, a proiectat o săptămână o mare întreagă de nebunii și principii pe care le-a lăsat libere! Liberul arbitru, inteligența și dorința de cunoaște rimează direct cu evoluția și orice credință absurdă în ceva trebuie să treacă mai întâi prin filtrul rațiunii. Știu, unii sunt paraleli cu noțiunea, dar chiar și așa, nu e indicat să îngurgitezi, ca un curcan proaspăt îngrășat pentru vreo zi haotică a recunoștinței, tot ce primești pe tavă! Adevărurile absolute sunt firește, idealuri la care tinde o lume mult prea săracă duhul!
 În general, viața e construită pe o relativitate care ne dă dreptul de a găsi mereu soluții și de a căuta, de a descoperi, de a avea tendița și dorința nebună de a evolua. N-a pus nimeni, nimănui în traista minții ceva prestabilit și orice trecere prin existență e o luptă continua, pentru cei mai dezvoltați pe anumite paliere, pentru a fi mai înțelepți într-o dezbinare continua a firii!
Întreabă și lasă-te de condus de firul roșu al curiozității. N-a omorât nici pisica și nimeni nu a avut de suferit dacă anumite problem au fost rezolvate prin descoperiri. A te lăsa condus de cee ace primești, fir prin educație, fie din mediul social, e așa, un fel de slăbiciune care face rău și care te poate duce într-acolo încât să nu mai ai capacitatea și rațiunea necesare pentru a putea analiza singur ceva, pentru a trage concluzii.
Mor atunci când văd naivitatea celor din jur. Indiferent de domeniu, avem impresia că deținem adevărul absoulut și că nu mai e nevoie să ne coborâm până într-acolo unde putem afla că tot universal ni se dă peste cap și că de fapt, nu știm mai nimic! Nu este o rușine să nu știi ceva, atunci când admiți asta și când nu vrei să te impui, ca un cocoș înfoiat, neavând capacitatea de a vedea dincolo de orgolii. Lumea în sine se clădește pe întrebări, pe răspunsuri, pe căi dintre cele mai grele și nimic, dar nimic din ce e în jur nu are semnificații mistice doar pentru simplul fapt că e mai bine să credem ceva, în loc să cercetăm!
Ne plângem deseori soarta, văicărindu-ne fără nevoi, de indolența celor din jur. Nu suntem deseori departe! Bagajul nostru nu-i mare și-l cărăm după noi fără să știm că ne putem opri, pe la mall-urile evoluției, să-l încărcăm treptat. Viața trebuie să fie o continua descoperire de bun simț. Una în care să nu-i rănești pe alții, dar să-ți pese mult de tine, de ce vrei să fii și de poți deveni dacă adaugi cât mai multe în valijoara ta! Așa că să-ți pese de lumea din jrul tău, fără să o lovești, respect-i oferta!

Și chiar dacă de cele mai multe e greu sau poate imposibil să-ntrebi ceva, nu ezita să te înalți, ca după un zmeu, pentru libertatea spiritului tău, fără acatiste, moaște și idioțenii impuse de-o parte multe prea mica a unui ocean care-I acolo pentru tine și e gata să te lase să-l afli pe deplin! Nu crede în nimic și-n nimeni altcineva decât în tine! Și cercetează!

Foto – Ana Maria Halalai

Femei de 10 pe Facebook