banner marshal garden
Ea și El

Nu avem răbdare

Lucrez la un proiect care mă obligă să mă întâlnesc cu mulţi oameni şi să discutăm, cât mai onest, despre poveştile lor de viaţă. Şi despre poveştile lor de iubire.
Ştiam asta de mai multă vreme. O aflasem din propria mea viaţă, din propriile mele experienţe. Dar acum mi se confirmă, dureros de clar, că nu avem răbdare să ne aşteptăm dragostea.
Creştem cu setea nebună de a ne îndrăgosti. Ne visăm mirese încă de când răsfoim primele cărţi de poveşti, în care nu există niciun final fără nuntă mare şi fără „şi-au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţe”. Şi-apoi ne îndrăgostim orbeşte, din dor de dragoste care ne potopește ca o sete de nestăvilit, chiar dacă uneori alegem la întâmplare omul lângă care să rămânem.
Găsesc în poveştile altora, şi în poveştile mele, tot felul de motive pentru care oamenii s-au căsătorit. Unii au făcut-o pentru că rostogolirea vârstelor le dădea fiori. „Aveam 30 de ani, era timpul să mă însor”, îmi spune cineva. „Trebuia să mă mărit, nu voiam să rămân fată bătrână”, aud în multe locuri. Mulţi s-au căsătorit pentru că au cedat insistenţelor celor de lângă ei. „M-a cerut de soţie, a venit la părinţi şi ei s-au bucurat că o să mă aşez la casa mea”, îmi povesteşte una dintre femeile cu care stau da vorba. „Îşi dorea să se mărite, insista de câţiva ani şi, până la urmă am cedat”, îşi aminteşte un domn de momentul deciziei de a se însura. Citește mai departe…

Femei de 10 pe Facebook