banner tex carrefour
Bombănelile Marinei Editoriale

Necesara cură de emoție, oferită de o oarecare postare pe Facebook

“Cine ești tu, să mă înveți tu pe mine?!?” – sunt vorbele cele mai comode, care traduc lipsa dorinței noastre de a pleca urechea la sfaturile celor din jur. Fiecare din noi se crede, cel puțin o dată-n viață, deșteptul deștepților, posesorul adevărului absolut și al soluțiilor-minune pentru impasurile vieții, în care nimerim cu toții cu ușurința cu care călcăm în băltoacele de după ploaie. Sau..în străchini. Și atunci se înghesuie în jurul nostru “binevoitorii”. Unii chiar sunt. Sunt oameni cărora nu le suntem indiferenți, iar rănile noastre îi dor și pe ei. Altora nu le pasă deloc, dar se amuză să dea sfaturi. Se cred deștepți și de multe ori dau sfaturi care ne deraiază de tot. Ne place să credem că nu o fac intenționat, dar majoritatea o fac. Dar asta e despre ei, hai să vorbim despre noi.
Acceptăm , așadar, sfaturile, cu greu și numai atunci când când vin dintr-o direcție convenabilă. De fapt, ținem cont de sfaturile care coincid cu ceea ce ne place să auzim. Foarte greu își fac loc în mintea noastră sfaturile care contravin propriilor noastre credințe ; cele care ne îndeamnă să facem lucruri pe care nu le înțelegem , nu le admitem sau nu credem în ele.
Este foarte important cine ne învață CE să facem sau CUM să facem. Este importantă relația acestor osameni cu noi, apoi experienta lor de viață. Nu poți accepta sfaturi de îmbogățire de la un cerșetor și nici rețete de slăbit de la o veșnic durdulie prietenă. Am întâlnit destui psihologi cu nervii praf și viața de familie distrusă, nu știu ce naiba pot ei să le recomande nefericiților ce li se tolănesc pe canapea. Mărturisesc că și eu, de când cu răsunătoarele mele divorțuri, mă abțin în a recomanda altora pași de urmat pentru a obține fericirea conjugală. Îi știu foarte bine, teoretic ( pașii) dar…ce credibilitate am?!?
Ne plac însă tuturor lecțiile de viață. Poveștile oamenilor care au trecut prin “ceva” și-și povestesc experiența. Ascultăm, cu sufletul la gură, astfel de povești și suntem fericiți, în sinea noastră, că nouă nu ni s-a întâmplat așa ceva și că acum, dacă l-am ascultat pe respectivul, vom ști ce să facem, la o adică. Fiecare avem libertatea de a învăța din astfel de povești fix ceea ce dorim. Totul sau nimic. Sau măcar ceea ce ni se potrivește.
Poate oare un locuitor al planetei care s-a născut cu un groaznic handicap, care-l transformă într-un mic monstru încremenit pe vecie în scaunul pe rotile, să ne vorbească despre fercire? NU! – vor spune cei din categoria “ Cine ești tu, să mă-nveți tu pe mine?!?”.
Lor, și altor cârcotași, dar și vouă, cititorilor de bună credință, vă recomand cu căldură și emoție un discurs absolut special, pe care l-am descoperit întâmplător, pe pagina de Facebook a unui prieten. Să aveți pe aproape batista!…și nu pentru că o să vă apuce strănutul…

The prison of your mind – Sean Stephenson

Man is condemned to be free; because once thrown into the prison of his mind, he is at the mercy of his thoughts.“…Escape the prison of your mind by living life in the present moment with passion, gratitude, and love”

Posted by Live A Good Life on 15 August 2017

Femei de 10 pe Facebook