banner marshal garden
Bărbați de 10

Moda, o mare păcăleală”. Interviu cu Cezar Ionașcu, consilier de imagine (Partea I)

Obișnuiesc să realizez interviuri cu oameni care au sau care vor avea curând mai mult decât un cuvânt de spus în domeniul în care activează, oameni care transmit plus valoare.
Astăzi vă prezint un interviu cu Cezar Ionașcu, consilier de imagine la Image Academy, un consilier de imagine care nu se ocupă doar de haine. Se ocupă de “un tot”, de educație de stil mai bine spus, care cuprinde atât vestimentația, cât și atitudinea masculină. Este un fel de arhitect responsabil de clădirea imaginii a peste 1000 de bărbați, printre care și persoane publice, mulți dintre ei vârfuri în domeniile pe care le reprezintă.
Ceea ce am apreciat și a reprezentat unul dintre motivele principale pentru care l-am contactat pe Cezar Ionașcu pentru realizarea acestui interviu este faptul că reprezintă un promotor al masculinității. Un promotor al valorilor autentice masculine, în contextul fenomenului de efeminare a bărbatului modern. Deși activează în industria de fashion, Cezar Ionașcu nu se ferește să aibă luări de poziție ferme în ceea ce privește acest fenomen.
Interviul cu Cezar Ionașcu este împărțit în două, un interviu în care am discutat despre stilul masculin, despre femei, miturile industriei de fashion, valorile promovate în societatea românească, despre tânăra generație a României și despre culisele profesiei de consultant de imagine.

Andi Miron: Sunteți consultant de imagine, învățați bărbații cum să se îmbrace. Considerați că haina îl face pe om?
Cezar Ionașcu: Absolut. Noi vrem să părem, cu toții și așa ne manifestăm și la nivel social și la nivel economic și la nivel intercultural, deși nu recunoaștem. E foarte greu să recunoască omul de rând ceea ce spun eu aici, dar toți suntem niște suprafețe și nu e neapărat o culpă a cuiva sau vina cuiva, așa se desfășoară viața în România, cu o dinamică extremă, e un nou vest sălbatic, în care cuceririle se fac pe aparențe și pe suprafețe și nimeni nu consumă insight-ul, nimeni nu consumă profunzimea. De aceea, ceea ce fac eu vine ca un adjuvant la toți cei care vor să se ridice și să fie de succes la nivel local. Că se cheamă muncitor, strungar, medic, avocat, antreprenor, judecător, politician sau om de rând ori liber profesionist, tot ce fac e să-i potențez valorile lui imagistice, deci să-l torn în cea mai bună variantă în care el s-ar putea afla vreodată în viață. Sunt și eu la rândul meu un două mâini și un cap pe umeri care vrea să facă treaba pe care o face din ce în ce mai bine în fiecare zi. Asta e tot. Firește, nu e vorba doar despre haine… E vorba de mult mai multe, pentru că am aflat și eu în răstimpul ăsta de 16 ani de când studiez ceea ce aplic astăzi și de cam 10 ani de practică… nu e o laudă, e un merit, mi-l asum. Știu ce vorbesc, peste 1000 de bărbați îmbrăcați unu la unu, cu rezultate benefice pentru viața lor. Pentru toți aceștia nu e vorba doar despre haine, nu livrez doar ținute bărbaților, ci un pachet complet. Îi fac să uite sau să scape de burtă, să meargă mai drepți, să-și iubească mai bine și mai sănătos femeia și familia, la urma urmei să facă ce le e dat să facă pe lumea asta, să facă din ce în ce mai bine. Și pentru asta au nevoie de o carcasă. De ce fac chestia asta? Am realizat în multă vreme ce-i
drept, că noi n-avem puterea să schimbăm noi dinăuntru, așa cum zic vorbitorii ăștia pe scenă. E un eufemism, o minciună totală la nivelul omului care se urcă pe scenă și vorbește celorlalți, de obicei mai mediocri decât el. Că „schimbarea se află în voi” și e adevărat, dar de la auzi până la a face acțiunea este un pas monstruos pentru omul de rând și de aceea am considerat că rezultanta acțiunilor lor e de fapt o mare masă de depresivi. E una să nu știi ce e frumos pe lume și mori fericit, dar una e să afli ce e frumos pe lume, să vrei și să-l atingi și să nu poți – că nu poți și să mori îngropat de viu. Am inventat altă variantă mult mai sănătoasă la cap. Schimbarea din afară, înăuntru. Odată ce corpul ne devine mai flexibil, ne facem exercițiile zi de zi – nu tras de fiare sau împins corpul la extreme. Flexibilitate. Flexibilitatea care dă flexibilitate minții. Nu-s filozof, sunt chestii aplicate pe corpul meu. Odată ce nu citim doar cărți motivaționale, ci beletristică pur și simplu, ne dezvoltăm creierul și de-odată lecitina devine bombastică. Odată ce facem lucrul pe care-l facem și pentru care am fost meniți cel mai bine să-l facem fără să ne gândim la succes, atenție! Toate astea ar trebui să se regăsească la bărbatul modern și sunt bucăți pe care ei le ignoră. Eu susțin că rețeta e personală, nu ți-o dă nimeni din afară. Dar te ghidezi după unul și altul. Te ghidezi după Cezar Ionașcu, după alții prieteni de-ai mei sau oameni care chiar au capacitatea, capabilitatea de a fi mentori, dar nu trebuie să te torni în persoana lor. Cea mai bună formă de viață e cea mai bună variantă a ta.
A. M. : Deci cel mai bine este să iei informații și dintr-o parte și din alta, iar apoi să le adaptezi pe persoana ta.
C. I. : Exact. Și atunci va ieși rețeta ta personală care e cea mai câștigătoare. Nimeni nu ți-o poate lua, tu ai trecut prin ele, sunt ale tale. Când mă urc pe scenă, când țin seminarii sau conferințe pe tema dată, eu vorbesc despre viața mea, nu despre cărțile altora, așa cum fac marea majoritate. Eu le spun… Trebuie să știm să ne îmbrăcăm bine ca să știm să ne vindem bine, la un preț corect. Asta e tot, cam asta e ceea ce fac.
A. M. : Ce fel de oameni vă pășesc pragul la Image Academy?
C. I. : Toți. Toți bărbații… De la 17-18 ani, primul bal de absolvire, în care junele încearcă să o impresioneze pe domnița de lângă, într-un echilibru care s-a spart. Pentru că cele de 20, frumoasele noastre românce de 20 de ani – între 17 și 25 de ani, preferă bărbații de 40, ca mine. Toată lumea e pudibondă și se ascunde după adevăruri, dar e un adevăr. Și băieții de 20, de 22, de 25 ca tine, rămân fără fetele astea tinere și frumoase.
A. M. : Eu am una de 22, nu îmi fac griji.
C. I. : Mă rog, e o excepție. Cele care într-adevăr frumoase și conștientizează frumusețea, pentru că folosesc niște exemple externe lor, care sunt afișate pe sticlă în fiecare zi, aleg altceva la un bărbat decât valențele lui. Și-i preferă pe cei de 40 și se strică o balanță.
Aceștia sunt primii mei clienți să spunem, ca tipologie… Pe partea cealaltă, ca să merg în metrica anilor, metrica vârstei, se termină undeva pe la 68 de ani, divorțat după vreo 30 de ani: „Salut Cezar, sunt îndrăgostit. Are cu 30 de ani mai puțin decât mine, fă-mă să arăt tânăr!” Asta în metrica vârstei. În metrica orizontalității, a volumetriei, de la 1.58 înălțime și 52 de kilograme, profesor la ASE, un tip la 40 de ani, până la un IT-st la 1.78, 29 de ani și 163 de kilograme. Aici putem face o coroborare de factori. Fiecare client e diferit, vine cu nevoile lui, e ca la doctor.
A. M. : Deci fiecare cu propria poveste…
C. I. : Da. Cei normali, cei care sunt atletici se duc la magazin, își iau haine intuitiv sau instinctiv și găsesc niște variante. La mine sunt rețetare particulare, pentru că vitrina nu-ți dă busola, ci probleme. „A, nu ești la modă? Nu arăți bine? Nu ești în formă? Nu ești frumușel, ești urâțel, ai burtă, ai chelie… Și-i învață pe oameni mai degrabă să nu se accepte decât să se accepte și să se îmbrobodească, să se învelească în haine, nu să se îmbrace în haine. E o filozofie pe care am dezvoltat-o în mulți ani și cu mulți bărbați.
A. M. : Ce persoane publice ați consiliat până acum și care a fost cel mai dificil client? Dacă ați avut un client mai dificil…
C. I. : Ca să încep cu sfârșitul, cei mai dificili clienți sunt cei foarte cunoscători și cei foarte necunoscători. Întotdeauna capetele de segment sunt cei mai dificili clienți. Transformând tot ceea ce înseamnă imagine în știință exactă… Mă folosesc de matematică, fizică și chimie, la modul propriu: geometrie plană, geometrie în spațiu, Omul Vitruvian al lui da Vinci, ca reprezentare, le explic oamenilor ce înseamnă trenul inferior, două treimi, trenul superior, o treime, ce înseamnă proporțiile, deci estetica, ce înseamnă rația de aur – 1.61, ce înseamnă șirul lui Fibonacci, ce înseamnă viteza luminii – 300.000 de km/secundă și aici intrăm în optica din fizică, pe care o folosesc în munca mea zi de zi, ce e sfera, ce e triunghiul, ce e bărbatul 360 de grade și mai ales cine e Mendeleev – stăpânul tabelului elementelor, din care desprindem unele dintre materiile prime care ne sunt cele mai apropiate de piele. Nimeni nu explică așa. Repet, nu mă laud, dar nimeni nu a structurat așa știința despre ceea ce purtăm. Știința despre ceea ce purtăm în mod eronat se numește modă. E o falsitate, e o pungă cu fum. În valoare de 14 trilioane de dolari anual. Asta înseamnă moda worldwide. Dar eu știu tot din fizică, ca să conchid… Ca să existe materie, trebuie să existe doi vectori, de opusă direcție și egală intensitate. Deci dacă cineva îmi spune impersonal „se poartă”, îmi anulează materia. Trebuie să existe un vector care trebuie să îl contrazică. Și am început să contrazic un vector care contrazice moda și care se numește matrice vestimentară. Fiecare de fapt avem o matrice bazată pe trei chestii: nevoie – de ce te îmbraci (pentru un cod vestimentar, pentru o femeie, pentru bani sau putere), antropometria – datele tale metrice și cromatic – tot ceea ce rămâne la vedere când ne îmbrăcăm sunt palmele și capul și asta e rețeta mea pentru fiecare în parte, pe care o dezvolt secvențial. Dar moda, pe care am studiat-o mulți ani ca s-o combat, e o pungă cu fum.
Persoanele publice tind să consume brand. Am văzut asta recurent și e deranjant, pentru că le devalizează bugetele. Persoanele publice par persoane bănoase. Nu sunt. Sunt persoane normale, doar că au o doză de notorietate mai mare. Noi asemănăm celebritatea cu avuția. Nu e așa, nu e nici pe departe așa, decât în rare cazuri în România sau doar în afara României. Ce persoane publice mi-au trecut prin mână… Vorbesc despre cei apropiați. Uite, Ilie Năstase de exemplu, un om pe care îl stimez foarte tare și care știe meseria hainelor și școală a făcut în lume, nu la vreo adresă anume…
A. M. : Și cu toate acestea, a venit la dumneavoastră să-l consiliați.
C. I. : A venit la mine să purtăm discuții, nu o numesc consiliere. Din discuțiile respective, oamenii înțeleg că e mai bine așa, cum zic eu, asta e tot. Deci eu nu le spun fă asta sau asta, eu le sugerez, eu sunt busola, ei sunt decizionalul. Întotdeauna clientul e factorul decizional, eu sunt busola, doar că busola asta cam arată Nordul conform cu ceea ce știu.
Altul, Ciprian Marica, un tip foarte educat și pe care-l stimez foarte tare și pe care pot să-l numesc amicul, prietenul meu. La fel, am lucrat la proiecte cu el, care țin de imaginea lui, pentru că trebuia să apară în anumite cadre, în cadrul fundației lui, la anumite evenimente.
Horia Brenciu, Ștefan Bănică Junior, Flick, Răzvan Popescu, o serie… Am avut discuțiile mele cu Dan Negru. Am trecut totuși prin patru campanii politice. Am îmbrăcat politicieni pe care nu pot să-i numesc, dintre care unii au fost chiar victorioși, au tras doza necesară de voturi ca să fie demnitari. Am îmbrăcat șefi de secții de chirurgie, doctori, medici celebri, avocați. Iarăși, nu o să le dau numele, că nu e frumos. Am dat nume de persoane publice. Sunt o serie destul de mare, ca să zic așa. Destul de mulți mi-au trecut în mână. Sunt imun, atenție! Nu fac rabat la munca mea vizavi de cine e în fața mea, toți sunt egali, fiecare e un dosar. Vorba avocatului Stoica în facultate, că am terminat dreptul… „Băieți, ca să fiți valoroși, încercați să depersonalizați dosarul! În momentul în care puneți suflet, sigur veți pierde cauza.” Și așa e, încerc să-l ascult și astăzi pe maestrul Stoica.
A. M. : Care a fost sau care este în continuare cea mai mare promovare pe care o întâmpinați în meseria dumneavoastră?
C. I. : Două, din două unghiuri diferite. Una este reticența românească. Noi suntem recunoscuți și la nivel mare pentru „Nu” înainte de „Da”. Spunem „Nu” fără să punem ceva în loc…
A. M. : Deci cu schimbarea e mai greu…
C. I. : Da, e mai greu, dar nu e imposibil. Și acolo am o luptă în fiecare zi. Examenele grele în care m-am specializat, pentru care îmi iau diplomă de fiecare dată sunt examenele cu oamenii grași, cu oamenii supraponderali, care nu-și găsesc haine nicăieri… Nu vreau să zic rău, decât la Cezar. Dar nu haine neapărat, ci soluții. Sunt corpuri omenești care au fost scăpate de sub control, eu așa le zic, pentru că au o mie de motive. Și nu știu cum se face că toți cei care trec pe aici nu numai că și-au luat hainele de care au nevoie, în sistem de urgență, mai ales cei grași, dar îi pun cumva să și slăbească. Îi iau la antrenamente, le dau programe de nutriție de la prietenii mei care sunt specializați în nutriție. Le-am făcut un grup așa, în oraș, mai underground, low profile. Am doi prieteni care cu asta se ocupă. Sunt persoane trecute de 40. Cel cu care mă antrenez, Adrian Schuller, un mare campion în crossfit în România, are 50 de ani. Prefer oameni cu mintea la ei sau oameni de tagma asta, între 35 și 55, ca să fim acel grup care poate să emită o părere consistentă – “mănâncă asta, îmbracă asta, poartă-te așa.” Trebuie să ai o vârstă, mulți nu înțeleg… Trebuie să ai centură neagră în ceea ce spui, cu mulți dani. Nu poți să ai centură galbenă și să ții lecții, că n-ai voie, e chestie de coerență socială. Mulți cu centură galbenă se urcă pe scenă în continuare. Văd la 24, 28 de ani ținând lecții financiare, de viață. Nu pot decât să râd.
A. M. : Relații…
C. I. : Relații nu mai spun… Nu desfid chestia asta. S-ar putea ca generația voastră, cea tânără, să fie una eminamente salvatoare, dar nu simt chestia asta, îi ascult, îi văd.
A. M. : Bine, fiecare generație speră că următoarea generație va fi salvatoare și tot așa.
C. I. : Și eu zic la fel.
A. M. : Dar nici nu cred că vârsta nu reprezintă neapărat un indice al maturității. Există și persoane de 40 de ani care gândesc la fel ca la 15 ani de exemplu.
C I. : De acord, dar doza lor e mult mai mică decât în rândul celor de 20. Adică știu că cei între 35 și 55, mai ales că cei care au expertiză și pregătire pot să exprime mai bine, mai sănătos o părere. Nu mai zic de cei de 60… Eu cred în chestia asta. Timpul este dovada calității lucrurilor. Nu doctorate, diplome, nu. Timpul. Dacă tu ți-ai petrecut timpul – cum zice chinezul – 10 000 de ore ca să faci o mișcare, de-abia atunci poți să pășești cu noi pe saltea și te băgăm în seamă într-un sparring egal. Altfel, te vedem începător, te lăsăm, dar nu zicem nimic. Concluziv, îți trebuie o anumită vârstă pentru un anumit tip de mesaj. Cred că încep să împlinesc vârsta asta. Cred… Sper…
A. M. : Pe de o parte, e bine ca mereu să ai incertitudini.
C. I. : Nu, asta cu axiomaticul e problematic. Să fi axiomatic toată viața înseamnă să fii un rigid, un neterminat de fapt. Ce a mișcat lumea asta, au fost două chestii. Oamenii nebuni și curiozitatea, deci nu oamenii normali și nu respectarea programului și a legilor. Ceilalți, au murit anonimi toți. Deci trebuie să fii un om nebun, nebun la modul propriu. Adică să faci lucruri ieșite din comun și să nu ții cont de ceilalți și să fii curios. Eu sunt în continuare un om foarte curios. Sunt curios de următorul meu client, să văd ce-mi aduce soarta în fața ochilor. În fiecare zi am examen.
A. M. : Deci în fiecare zi, o nouă provocare.
C. I. : Da, da.
A. M. : Vorbeam mai devreme despre modă, despre trend-uri. Ce reprezintă de fapt trend-urile?
C. I. : Trend-urile sunt vectori care sunt redactați în cataloage de tendințe, care apar de două ori pe an, în anumite birouri din Canary Wharf din Londra. Asta e moda, nimic altceva. Moda este bazată pe vanitate, acest mare adjectiv. Toți vrem să fim speciali, toți vrem să fim deosebiți, de acord. Ai voie să fii deosebit, atâta vreme cât știi regulile jocului. Dacă tu le încalci fără să cunoști măcar principiile jocului, ești un om mort din punctul meu de vedere. Moda este acest impersonal „se poartă”.
A. M. : Multe persoane ajung să fie „în trend” fără să cunoască regulile jocului…
C. I. : Moda înseamnă niște cataloage de tendințe făcute de niște firme specializate în sociologie, care adună în mai puțin de 200 de pagini sugestii cromatice vizuale despre anticiparea despre ceea ce se va purta peste doi ani. Fiecare casă de modă este obligată să cumpere aceste cataloage și fiecare designer al fiecărei case de modă este obligat să deseneze noua colecție. Asta e moda. Repet, o industrie de 14 trilioane de dolari anual. Industria frumuseții cu totul e pe locul 3 după industria de armament și cea farmaceutică. Vanitatea umană e la niște cote imense. Nu e tehnologia și cercetarea la nivelul nevoii de a fi frumos. Nu e rău, dar e făcută pe fake.
Ce mai e moda? După mintea mea, o mare păcăleală. Vitrina de exemplu, e construită invers, în psihologie inversă. Gândește-te la un grup de adolescenți în care ultimul sosit la sucul din centrul vechi, poartă tricoul de la Zara din colecția de anul trecut. Știi reacția grupului, nu? „Ce ai mă, ești sărac? Nu-ți permiți să-ți iei tricouri din colecția nouă?”. Și puștii sunt răi între ei, foarte răi. Și băieții de la Inditex – Zara, Bershka, Pull&Bear, Stradivarius, Massimo Dutti, acest domn Ortega, al doilea cel mai bogat om din lume, știe chestii, le exploatează la maxim. L-am studiat până-n ADN. Știe exact ce a făcut, de ce și cum. E o construcție genială, dar e bazat pe o slăbiciune umană, vanitatea. Odată ce o conștientizezi, nu mai cumperi haine aiurea, ci doar plăceri pentru tine.
A. M. : Cele de care ai nevoie, da. Mereu m-am întrebat cum se selectează, cum se decide culoarea anului… Că de anul ăsta se știe culoarea anului viitor…
C. I. : Din spatele cortinei.
A. M. : Da, mi se pare o stupizenie.
C. I. : Mai mult decât stupizenie.
A. M. : Se merge pe principiul „stau și mă gândesc eu într-o seară că asta trebuie să fie culoarea anului viitor”.
C. I. : Da, exact așa se întâmplă.
A. M. : Dar dumneavoastră, chiar sunt curios… Cezar Ionașcu s-a îmbrăcat vreodată prost? Cu cămașă cu mânecă scurtă la sacou?
C. I. : Da, dar aia cu mâneca scurtă la sacou nu.
A. M. : OK, deci nici chiar așa…
C. I. : Eu mă gândesc că prima mea uniformă a fost un trening. Aproape 6 ani am fost îmbrăcat în trening, pentru că aia era meseria mea. Primul rol al hainei pe lumea asta este rolul protectiv. Ne apără de soare, de ploaie și așa mai departe. Al doilea rol al hainei este cel informal, ne arată despre cel din fața noastră cine e. Al treilea rol este cel estetic. Apropo de rolul doi al hainei, cel informal, eu am fost sportiv de performanță, deci armura mea a fost echipamentul sportiv. Eu am trăit în adidași. Nu aveam de ce să port costum, era ceva anacronic. Când am intrat în avocatură, între junii avocați, am știut să-mi cumpăr cămașă, cravată, pantaloni din stofă, mi-a fost natural. Poate nu știam toate regulile pe care le știu azi, care se bazează pe foarte mult studiu, dar intuitiv, veneam totuși dintr-o familie de profesori și tatăl meu nu ieșea pe ușă decât în costum atunci când se ducea să predea. Hainele se adaptează întotdeauna la mediul, la conjunctura în care tu exiști.
A. M. : Care sunt piesele vestimentare la care îi îndemnați pe clienții dumneavoastră să renunțe de obicei?
C. I. : Lanțurile de la gât. Pentru mulți, cerceii din ureche. Și sar un pic și din piese vestimentare… Tunsorile fistichii. Suntem un tot, nu e vorba doar despre haine. Mulți clienți nu știu de unde au împrumutat-o, lăcuirea unghiilor, pensarea sprâncenelor într-un mod… Dar ce nu le recomand vestimentar, într-adevăr ai punctat tu mai devreme, cămașa cu mânecă scurtă, care e o cămașă uzitată de către metalurgiștii din Detroit – de aceea a fost scurtată mâneca, fiind foarte cald în secție sau altă variantă spune că a apărut în insulele din Bali sau Maldive, unde e cald și chiar ai voie acolo, pentru că primul rol al hainei este cel funcțional, trebuie să fie aerată derma. Asta cu cămașa cu mânecă scurtă e o moștenire rusească și greu scapă de ea bunicii, unchii și tații noștri, care sunt foarte reticenți la asta. Există soluții întotdeauna. Suntem bărbați, noi nu avem probleme, noi avem soluții. De exemplu, cămașa cu mânecă lungă din in, cu mânecile suflecate. Ce mai era, purtarea costumelor din plastic și cu două numere mai mari, care e o greșeală recurentă și nu neapărat din vina consumatorului, ci din vina comercianților, care nu aduc la raft decât acest gen de costume, în proporție de 98%. Termocolat, deci cu piepții lipiți și cu umerii întăriți. Mai bine tragi un sac de cadavre peste tine din polietirenă decât să umbli cu un costum cu două numere mai mari și din plastic. Faptul că nu-și scurtează mânecile, că nu-și lasă manșeta cămășii în afară, pentru proporționalitate, nu pentru altceva. Nu o să intru în reguli vestimentare, dar la fel… Pantalonul scurtat și asortat într-un fel, asortarea șosetei la pantalon și nu la pantof, purtarea curelei în mod recurent la smoking, la papion, care se cheamă conform rădăcinii acestui smoking, că ești prezumat înarmat. Cureaua a fost inventată pentru muncitori să sprijine uneltele și pentru soldați să sprijine armele. Sala de bal este o celebrare a unei victorii în starea de pace. Nu mai ești înarmat. Dacă intrai într-o sală de bal înarmat, erai imobilizat. Așa le explic oamenilor de la cursuri sau în discuțiile private ce e cu haina și înțeleg mai bine și câștigă un mare beneficiu. Arată bine și rămân banii acasă. Așa, făcând experimente ici și colo, ajungi la groapă în buzunar și ar trebui să nu știu, să-ți hrănești copiii, să-ți cumperi amintiri, să te educi de acei bani, să cumperi informație, nu haine. Alea sunt ultimul lucru. Ar trebui să cumperi hainele corecte cu prețul corect. Asta învăț pe toată lumea, în baza informației corecte. Deci încă o dată: hainele corecte, prețul corect, în baza informației corecte, asta e tot. Moda nu există, o spun eu.
A. M. : Bun, deci înainte trebuie să treci prin filtrul propriu și să te întrebi „de ce aleg să mă îmbrac așa?”.
C. I. : La ce-mi servesc, ce câștig cu ele… Hainele sunt o armură, sunt ceva de uzitat. Nu-s ceva de etalat. În momentul în care tu ca bărbat te etalezi, îți mai trebuie un sutien și ai închis subiectul, ești o femeie. Am tot văzut în perspectiva ultimelor întâmplări din oraș. A penetrat cumva, din ilegal în vizual, ca normă, bărbatul îmbrăcat în femeie.
În concluzie, bărbații acestei țări au nevoie să își înțeleagă rolul și să îl comunice inteligent, prin stil și imagine. Continuăm pe această temă interviul cu Cezar Ionașcu, cu partea a doua – în curând. Pentru consultanță de imagine, pe Cezar Ionașcu îl găsiți pe www.ImageAcademy.ro.

Femei de 10 pe Facebook