banner marshal garden
Diverse Femei de 10

Mădalina Pașol, pianistă de renume internațional, va concerta la Ateneul Român: “ Magnetul României, pentru mine, este iubirea

Pianista Mădălina Pașol face parte din armata românilor valoroși care sunt mai cunoscuți pe plan internațional, decât în propria țară. Anomalia face parte din vremurile încâlcite pe care le trăim, când multe în jurul nostru sunt cu susul în jos.
Pianistă de renume internațional, Mădalina Pașol a strsabătut lumea-n lung și-n lat, strălucind pe scenele Planetei, smulgând aplauze în diversele colțuri ale sale, primind premii peste premii, revenind însă, mereu și mereu, în țara sa de origine.
Bucureștenii o vor putea asculta și aplauda pe Mădălina Pașol chiar în această zi de marți, la Ateneul Român, unde va susține un recital cu totul și cu totul special. Pentru ca, atunci când vă veți înfiora, ascultând-o, să aveți sentimentul că în fața voastră se află nu numai un mare artist, ci și o femeie de 10 despre care știți , iată, mai multe decât ne spune Wikipedia, i-am adresat câteva întrebări, la care artista a răspuns cu promptitudine.

Marina Almășan : – Dragostea pentru muzică face parte din genele dvs. De la cine  ați moștenit-o?

Mădălina Pașol: – Dragostea pentru muzica este impamantenita in familia Pasol de trei generatii si ne miscam catre a patra. Fetita mea canta la pian, se preocupa foarte mult cu muzica si compune in timpul liber. Bunicul meu mi-a insuflat dragostea pentru muzica, el fiind printre primii muzicienii de renume ai tarii, parte a „generatiei de aur“ (Constantin Silvestri, Iosif Ion Prunner si Emanuel Elenescu).

Marina Almășan : – Copilaria dvs a avut exclusiv gust de “Do-Re-Mi”, sau au încăput în ea și elementele copilăriei clasice? Puteți rememora un episod din copilărie?

Madalina Pașol: – Copilaria mea are un iz de „Amintiri din copilarie“ de I. Creanga. Am crescut intr-o casa cu gradina mare, in care aveam o mica ograda, formata din animale domestice (caine, pisica, gaini, iepuri, tipari, porumbei, fazani etc.). Familiile parintilor mei locuiau foarte aproape, la cateva strazi unii de altii. Studiam la casa bunicilor din partea tatalui unde petreceam cel mai mult timp, iar dupa-amiaza, cand imi terminam timpul de studiu, fugeam la bunica din partea mamei. Bunicul meu fusese detinut politic si dupa ce s-a intors din detentie, a ingrijit o gradina cu rosii lunguiete, foarte mari si gustoase si cel mai itens episod al copilariei este plimbarea in amurg prin „padurea“ bogata de rosii. Aveam 6-7 ani si ma plimbam cu un catelus pekinez dupa mine, ma simteam ca in Dumbrava minunata.

Marina Almășan: – Presupun că, crescând într-un mediu muzical, ați știut de la început ce veți face în viață. Și totuși, v-ați dorit vreodată să faceți altceva?

Mădălina Pașol: – Mi-am dorit foarte mult sa devin actrita si am cochetat mult timp cu acest lucru. Insa in anul precedent bacalaureatului, am primit o bursa in Germania, la Universitatea de Arte din Berlin, unde mi-am si inceput studiile, dupa absolvirea Liceului de Arta „George Enescu“ din Bucuresti. Am plecat din Romania la varsta de 18 ani, pe vremea cand mijloacele de comunicare nu erau atat de accesibile ca astazi – sa primesc o scrisoare de la parintii mei dura 6 saptamani, iar ca ei sa primeasca raspunsul inca 3 saptamani. Bunicii mei au plans foarte mult cand am plecat si primele luni ale studentiei mele la Berlin au fost umbrite de disparitia bunicului meu, cu care aveam o relatie extrem de apropiata. Acest lucru mi-a frant inima.

Marina Almășan : – Dacă v-ați afla pe o insulă necunoscută, locuită de băștinași înapoiați, cum v-ați câstiga existența?

Mădălina Pașol: – M-as preface ca sunt o trimisa a divinitatii, asta in cazul in care as avea toate cunostintele pe care le am astazi, si le-as canta toata ziua Cantata „Mieii Domnului pot paste in pace“ de J. S. Bach. Bastinasii mi-ar oferi in schimbul muzicii pe care as intepreta-o, mancare si loc de odihna. O idee buna ar fi sa le fac sarmale in foi de vita umplute cu note muzicale.

Marina Almășan :- Multă lume cântă la pian, însă puțini ajung la performanțele dvs. Care este secretul lor?

Madălina Pașol: – Secretul performantei pianistice este NEVER GIVE UP – sa nu renunti niciodata! Mintea unui pianist are la baza inspiratia divina, informatii exacte, logica, matematica, controlul aproape desavarsit al tuturor simturilor si impulsurilor sale. Cel mai important lucru pe scena este calmul si stapanirea de sine, aceste două calitati te ajuta sa spui povesti fara cuvinte, doar cu ajutorul muzicii.

Imi amintesc de vara anului 2001 cand mi s-a cerut sa invat intr-un timp foarte scurt Concertul nr. 2 de S. Rachmaninov, o capodopera a literaturii pentru pian. Din cauza ca am fortat si am repetat aproape 12 ore pe zi la pian, am avut o fisura la tendonul degetului mic de la mana stanga. Am continuat sa studiez cu injectii de cortizon si cu o atela la mana, dar in momentul in care am pasit pe scena am uitat de durere si cele doua concerte, in zile consecutive, au fost un mare succes.

Marina Almășan: – Vorbiți-ne despre celebritate. E doar “ lapte și miere”?
Mădălina Pașol: – Daca m-as considera celebra, v-as putea raspunde la aceasta intrebare. Insa eu consider ca sunt un pianist concertist care incearca sa isi faca meseria pe cat de bine posibil. Pot sa spun despre celebritate ca, singuratatea este reversul medaliei si nu de putine ori te simti sfarsit si parasit dupa momentele de succes. Cele mai triste momente sunt in turnee, dupa ce se termina concertul si te retragi in camera de hotel.
Dilatarea timpului este cea mai interesanta senzatie, minutele petrecute pe scena fiind ca o singura suflare. Inainte sa pasesc pe scena am senzatia ca intru in cusca leului si ca este definitiv si irevocabil ultimul concert pe care il cant, dar, cand ropotele de aplauze se revarsa peste mine si vad multumea de oameni fascinata de ceea ce am interpretat, muntii de flori de la picioarele mele si publicul in picioare, traiesc o clipa de eternitate.

Marina Almășan: – Care au fost momentele “de vârf” ale carierei dvs?

Madălina Pașol: – Consider momente de varf concertele open-air pe care le-am sustinut la Bucuresti si la Berlin, in fata a cateva mii de persoane, iar aceasta vibratie oferita de muzica si publicul numeros creaza o energie divina. Un moment de varf a fost interpretarea Concertului nr. 1 pentru pian si orchestra de P.I. Ceaikovski, in Piata Universitatii la Bucuresti, in fata unui public de aproape 2000 persoane. Timp de 8 ani am interpretat la Berlin in Festivalul Sommerkonzerte recitaluri in fata unui public extrem de numeros, veneau pana la 2500 de persoane la aceste evenimente. Oamenii veneau cu 2 sau 3 ore inainte de inceperea spectacolului pentru a isi asigura locurile. Veneau de acasa cu perne, sezlonguri, pături, umbrele si petreceam impreuna o seara intreaga. Atmosfera idilica a Insulei muzeelor din centrul Berlinului oferind una dintre cele mai spectaculoase culise de concert.

Marina Almășan : – Dar prabușirile ( cele despre care vreți să vorbiti, firește) ?

Madălina Pașol: – As putea considera ca prabusirile pe care le-am avut au fost cele mai interesante puncte de plecare, de aceea le pot considera niste reusite datorita startului furtunos pe care mi l-au oferit. In anul 2006, m-am despartit de prima mea mare iubire si in acel an m-am decis sa renunt la cariera de pianist concertist, pentru ca aceasta a fost unul dintre punctele care ne-au impiedicat sa petrecem mai mult timp impreuna. Decizia mea a fost prea tarzie si a durat multa vreme pana mi-am putut reface inima zdrobita. In acelasi an am fost operata de tumori la tiroida. In Germania pentru a primi o programare pentru operatie poate dura pana la sase luni. Acesta a fost si cazul meu. Am asteptat cel mai bun chirurg, a fost o perioada foarte grea, deoarece sfarsitul era incert. In acelasi an a murit si bunica din partea mamei…

Marina Almășan : – Ce va face să plângeți?

Madălina Pașol: – De multe ori ma simt stresata de agenda mult prea incarcata si de zilele in care nu ma pot ocupa de viata mea personala. Sunt foarte sensibila – plang la filme (un exemplu este Moulin Rouge, unul dintre filmele preferate, o poveste de iubire asa cum toti ne dorim sa traim), dar exista si momente cand descopar copii foarte talentati si stiu cata munca este in spatele performantelor pe care ei le au si automat imi curg lacrimile – imi amintesc de nesfarsitele orele de studiu si de exigenta profesorilor si a parintilor.

Marina Almășan : – Ce vă bucură cel  mai mult?

Mădălina Pașol: – Ador plimbarile la munte cu fetita mea in vacantele de echitatie, care ar fi una dintre marile mele pasiuni descoperite in perioada in care am avut impreuna cu fostul meu sot o ferma in Estonia, cu iesire la Marea Baltica. Ador sa ma trezesc dimineata si sa fug pe plaja, la rasaritul soarelui, impreuna cu fiica mea si sa ne bucuram de apa rece si aerul curat.

Madălina Pașol: – Ați călatorit mult. În ce colț de lume v-ar plăcea să vă retrageți, la pensie?

Mădălina Pașol: – In satul Pestera, comuna Magura de langa Moeciu de Jos. Acolo este o zona cum nu exista alta nicaieri pe planeta, pentru mine este descrierea pamanteana a raiului. Imi doresc sa pot sa am timp sa am o mica ferma de animale, imi plac foarte mult gainile si caii. Imi place sa gradinaresc, sa culeg gutui si zmeura, sa fac dulceata si sa aduc ierburi tamaduioare. Citesc mult despre metodele alternative medicinale si citesc ore in sir despre plantele medicinale.

Marina Almășan : – Cum se face că magnetul tot în România vă trage?

Mădălina Pașol: – M-am intors in Romania pentru a-mi reface viata si sunt intr-o relatie de mai multi ani cu un tanar pianist, alaturi de care sustin concerte si lucram impreuna la diferite proiecte. Deci magnetul Romaniei, pentru mine, este iubirea. Bucurestiul este unul dintre cele mai frumoase orase pe care le-am vazut, am calatorit foarte mult, dar nimic nu se compara cu lumina dupa-amiezilor in cartierul Cotroceni, cu ceainariile si gradinile pline de trandafir. Sunt un om care-si iubeste foarte mult familia si sunt strans legata de radacinile mele, mi-am dorit foarte mult ca fiica mea sa creasca in cadrul unei familii numeroase – am decis sa ma intorc pentru educatia si integrarea noastra in familie.

Marina Almășan : – Țara nu v-a dezamăgit niciodată?

Mădalina Pașol: – Sunt o patrioata convinsa si posibilitatile de a-ti indeplini visele sunt prezente oriunde pe aceasta planeta. Proverbul cu capra vecinului este foarte actual si cateodata simt o dezamagire ca unii oameni nu pot lasa in urma lor aceasta zicala. Nu inteleg de ce oamenii se preocupa mai mult de ce fac ceilalti decat de propriile lor actiuni.
Pe seama mea circula cateva legende foarte interesante, deoarece in trecut am fost casatorita cu un aristocrat si artistii nu se satura sa inventeze tot felul de teorii care de care mai pestrite: cum ca as fi mostenit bani, piane, vile. Ma distreaza foarte tare aceste povestiri si imi dau seama ca imaginatia oamenilor este mult mai mare decat imi pot eu inchipui. O persoana tare draga mie, are o vorba: inainte sa fii invidios, pune mana si munceste mult!

Marina Almășan: – Ce faceți, când nu cântați la pian?

Madalina Pașol: – Ador sa dau cu aspiratorul, am senzatia ca adun toate notele gresite pe care le-am cantat de-a lungul zilei. Imi place foarte mult sa gatesc, in special sushi, pentru ca este o mancare care necesita foarte multa migala, iar eu sunt o perfectionista – nu pot sa va spun de cate ori mi s-a lipit orezul de cratita, provocandu-mi adevarate depresii culinare. Seara, de cele mai multe ori pregatesc cina cu fetita mea si inventam tot felul de retete traznite, homari fierti cu ierburi, paste cu tot felul de sosuri si nelipsilete salate. Avem o pasiune imensa pentru „ananas in pijamaluta“ si clatite cu ciocolata.

Marina Almășan : – Mai e timp de hobby, in viața dvs?

Madalina Pașol: – Hobby-ul meu este sa creez jocuri muzicale, care atrag copiii spre a deveni adevarati pasionati de arta pianistica. Am creat o serie de jocuri muzicale pe care le puteti gasi pe site-ul meu www.jocurimuzicale.ro, si daca-mi permiteti, pot face o mica recomandare – am creat jocul de carti „Ghici Muzical“, pe care il gasiti online. Dupa cum mentioman mai sus, sunt pasionata de calarie si plimbarile lungi la munte la rasaritul sau apusul soarelui.

Marina Almășan : – Ce oameni dragi va stau în preajmă?

Madălina Pașol: – Alaturi de mine este familia mea, in special mama si fiica mea, care ma sustin in toate demersurile mele, fara de care o cariera de pianist profesionist ar fi imposibila. Fetita mea de 8 ani ma sfatuieste de multa vreme in alegerea tinutelor pentru spectacole si este cea mai critica persoana inceea ce priveste alegerile mele vestimentare. Am in jurul meu oameni creativi, saritori, talentati, geniali, alaturi de care traiesc o perioada foarte intensa si deosebita a vietii mele. Cu siguranta revenirea mea in Romania face parte din destin, acest drum il datorez in principal fiicei mele, care m-a readus alaturi de familia mea, dupa o perioada de 15 ani petrecuta in Germania.
Am prietene care imi creeaza tinute speciale pentru recitalurile mele in functie pe programul pe care il voi interpreta. Acum un an, designerul vestimentar Christina Andrei a creat pentru mine o tinuta extrem speciala pictand pe trena rochiei mele Preludiul nr. 1 de Frederic Chopin, nota cu nota.

Marina Almășan : – La ce vă gândiți, cand va așezați în fața claviaturii?

Mădălina Pașol: – Pentru mine, pianul este un instrument magic, cu care pot crea o lume paralela pentru fiecare din ascultatori, pot spune povesti si impartasi trairi. Cand interpretez piesele mele preferate de F. Chopin, R. Schumann, F. Liszt sau S. Rachmaninov se abate asupra mea o ploaie de trairi tumultoase, intinse la extrem: de la tandretea cu care maingai crestetul fetitei mele, la cele mai intense sentimente, rabufniri pasionale sau linistea dinaintea furtunii. Plaja posibilitatilor de exprimare este enorma, iar dupa concerte pot ramane in starea piesei inca multa vreme dupa ce publicul a plecat acasa.

Marina Almășan : – Ce înseamnă, în opinia dvs, o femeie de 10?

Mădalina Pașol: – Femeia de 10 trebuie sa aiba 10 calitati:
umor,
feminitate,
inteligenta,
creativitate,
blandete,
gospodina desavarsita,
cunoasteti bancul acela cu „zana buna-i buna, dar zana rea e si mai buna“?
calma
bucuroasa
si devreme acasa.

Marina Almăsan : – …dar un bărbat de 10? ( există, oare? 😁)

Madălina Pașol: – Cu siguranta lumea este plina de surprize si gasim barbati de la 1 la 10, dar eu sunt foarte fericita sa am alaturi de mine un om puternic, plin de umor, care imi daruieste zi de zi voie buna si energie necesara sa fac tot ce imi propun. Bineinteles ca nu ne lipsesc certurile si neintelegerile, iar in acele momente ne dorim sa locuim unul pe Venus si celalalt pe Marte. Cand ne reintalnim, gatim ceva bun, deschidem un vin si radem de cele intamplate.

Marina Almășan : – Știu că va pregătiți pentru un mare eveniment. Ne vorbiti puțin despre el?

Mădălina Pașol: – Saptamana viitoare, Marti 17 Aprilie 2018, la ora 19:00, pregătesc un recital cu totul special la Ateneul Român, unde voi interpreta Sonata Lunii si Sonata Waldstein de L. van Beethoven și Marea sonata in Si minor de Liszt, considerata una dintre cele mai dificile piese de interpretare si virtuozitate pentru pian. Este un moment special, deoarece voi lansa și compact-discul „Liszt-Schumann“, ce curpinde capodopere care imi sunt foarte dragi – Kreisleriana op. 16 și Sonata de Liszt mai sus menționată. Va invit cu mare drag si va astept alaturi de noi la acest eveniment!

Marina Almășan : – În final, vă rog să adresați un îndemn pentru femeile care și-au pierdut încrederea în viață!

Mădălina Pașol: – Traim intr-o perioada in care valentele se schimba, si nu exista pasi inapoi, ci doar invataturi. Sfatul meu este ca indiferent prin ce perioade intunecate trecem, orice zambet ne va aduce mai aproape de lumina. Singurul scop viata trebuie sa fie si să ramana pentru totdeauna, iubirea.

Femei de 10 pe Facebook