banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

Like-uri pe Facebook

 

Zâmbim pe Facebook, dar, de fapt, legăm încruntați Răsăritul de Asfințit, în banala noastră viață de zi cu zi. Avem mii de prieteni virtuali, care se înghesuie să ne aprecieze prăjiturile, pisicile, bebelușii sau trupurile bronzate, dar nu le găsim niciodată umărul, pentru a ne descărca de lacrimi. Ne etalăm mașini, bijuterii, smartphone-uri de ultimă generație, țoale cu prețuri ce privesc de sus salariul minim pe economie, însă privim tâmp la câte-o poezie scrisă cu secole în urmă, și nu înțelegem o iotă din ea…Am învățat să spintecăm , cu Boeing-uri, văzduhul, fiind azi – aici, și mâine- în cu totul alt colț de lume, știm pe dinafară Planeta, de la Piramide la Marele Canion, și de la Marele zid la Fontana di Trevi, dar față-n față cu o căpiță de fân, ne simțim pierduți în spațiu. Vorbim, fluent, limba lui Shakespeare și limbajul sofisticat al computerelor, dar ne împiedicăm în gramatica moastră, stâlcindu-ne limba maternă cu ușurința cu care scuipăm semințe, pe la meciuri. Ținem minte tone de PIN-uri și parole, dar uităm cu desăvârșire ziua de naștere a celor ce ne-a adus pe lume. Și uneori, uităm chiar și de ei…În schimb, ne bucurăm să ne simțim importanți în preajma unor oameni cu nume sonor sau poziție semeață, care însă ne vor uita, trăda sau înșela când ne e lumea mai dragă. Tragem de fiare până la epuizare ( fiarele de la Sală, nu cele pomenite mai sus!) în schimb nu ratăm nicio scară rulantă și niciun ascensor. Ne dorim copii, iar când barza ni-i aduce, nu știm cum să le atașăm mai repede bone sau bunici. Ne plângem că nu avem timp, că Pământul se învarte prea repede și nu în direcția dorita de noi, în schimb dăm Facebookului ore prețioase din viața noastră, cerșind o ieftină și inutilă popularitate. Ne tăiem stomace, ne îmbibăm cu silicon, ne mutilăm chipul și ne desenăm trupul în toate felurile, crezând că toate astea ne vor deschide uși spre sufletele unor oameni, care în realitate nu merită nici măcar un miligram din atenția noastră. Zbierăm după democrație și înjurăm tot ceea ce miscă în jur, în numele ei, însă devenim atât de ocupați, în zilele de vot, încât lăsăm mai totdeauna nefăcut drumul spre urne, preferând poziția de “cârcotași”, perpetuată la nesfârșit. Și, din nou, zâmbim pe Facebook, negăsind un alt mod de a ne învinge deruta, decât a le face în ciudă mărunților anonimi, care sigur ne vor invidia pentru hainele noastre de firmă, mașinile noastre bengoase, interioarele noastre de revistă, mușchii noștri, vacanțele noastre impecabile și petrecerile noastre răsunătoare… Lumea dă like-uri cu jumătate de gură și destulă pizmă, nebănuind de fapt că, în realitate, mulți dintre cei admirați și invidiati, sunt de fapt atât de triști, atăt de derutați și atât de singuri, încât aceste mărunte semne de apreciere ajung să fie singurele lor bucurii cotidiene..

 

Femei de 10 pe Facebook