banner marshal garden
Copii și tineri Nu mai sunt copil!

Liceul de fiţe

În urmă cu 13-14 ani făceam parte din grupa mare de la o grădiniță particulară bazată pe limba engleză, o grădiniță de fițe care avea 8-9 copii. Alexandra a fost singura persoană dintre colegi pe care o pot numi prietenă de suflet. Ne-am propus să urmăm aceeași școală dar familia ei a trimis-o la un internat în Elveția iar eu, printr-o întâmplare, mi-am depus dosarul în Jean Monnet. Era o zi de primăvară călduroasă și, elegantă ca întotdeauna, mi-am ales o rochiță galbenă cu floricele roz pal, deasupra buclelor aurii așezând o pălăriuță cu panglică verde smarald. Stăteam pe holul ușor luminat și așteptam ca mama să termine de completat fișa când, am auzit sunetul pașilor în liniștea puțin prea apăsătoare. Am făcut cunoștință cu doamna drăguță care mi-a lăudat ținuta și zâmbetul radiant, la sfârșitul conversației spunându-mi că speră să mă aibă la clasa dumneaei în toamnă. Eh, tot destinul a îndeplinit și această dorință. Dimineața mergeam spre școală fie cu taxiul, fie cu autobuzul; fiind o fetiță mereu educată și sofisticată, inevitabil, persoanele în etate sau șoferii îmi adresau aceleași întrebări uzuale: „Câți ai ani?”, „O asculți pe mami, nu?!?” și evident „La ce școală înveți”. Eu răspundeam mândră la fiecare din întrebări, cea din urmă aducând fel și fel de reacții. „A, liceul ăla de fițe? Înseamnă că aveți bani… Acolo învață și fata/băiatul lui…”. După mai mulți ani încercam să conving oamenii că sunt elevi de toate categoriile, dacă vrei să înveți sunt profesori pregătiți care se dedică copiilor și… cel mai important: JEAN MONNET NU E LICEU DE FIȚE!!!

rosseOriunde vezi elevi cu fițe, părinți și bunici cu fițe, profesori, bodyguarzi, vânzătoare de la magazine sau de la taraba cu fructe si legume. Școlile private unde se plătesc anual sume enorme de bani sunt de fițe! Jean Monnet nu cere bani. În schimb, găsești băieți și fete cu mașini scumpe, haine de lux sau accesorii care sunt drăguți, modești și nu îi marginalizează pe cei mai puțin norocoși. Faptul că există părinți cu situație financiară foarte bună și își răsfață copiii nu înseamnă că aceștia au fost aleși special să vină în JM. În majoritatea liceelor cu renume există astfel de oameni. Reporteri buni nu există. Eticheta pusă cu mult timp în urmă liceului nostru niciun ziarist nu a încercat să o schimbe și să vadă dincolo de aparențe. Garantez asta pentru că de 11 ani tot ceea ce fac e să vină în primă zi de școală și să facă bilanțul sumei plătite pe haine. Anul acesta singura întrebare pe care au pus-o a fost „Cât au costat hainele?”. Evident că unii colegi de-ai mei au fost sinceri și au răspuns, ei au apărut în materialul tv. Dar cei care au spus că nu exteriorul contează și au vorbit frumos despre liceul nostru, de ce nu au fost dați pe post?!? Vă asigur, ar fi avut un material mult mai lung. Este logic că în prima zi orice copil își începe anul școlar îmbrăcat cât mai frumos. De ce nu au venit în a 3-a zi când toți aveam uniformele pe noi?!? De ce nu i-au luat interviu olimpicul la geografie care s-a întors cu argintul de la Beijing??? Sau băieților cu premii la informatică??? Sau…

Înțeleg că percepția oamenilor nu poate fi schimbată atât de ușor dar atât timp cât rezultatul profesorilor se reflectă în mine, VIZIBIL, de ce nu pot privi fără a le păsa de ceea ce văd alții în funcție de interesele lor?!?

Până la urmă să vezi o dată e mai eficient decât să auzi de 100 de ori, așa că… PRIVIȚI!

Femei de 10 pe Facebook