banner tex carrefour
Călătorii Timp liber

La Xi’an, fără Facebook… – Jurnal de călătorie (VII) 

M-am hotărât! Mă stabilesc în China! Ei, nu de tot, așa… până mi se face un iremediabil dor de țară!  Decizia am luat-o în calitate de mare mâncătoare de ciuperci, după ce am vizitat aici, în China, o fabrică de profil, care produce… țineți-va bine! 100 de tone de ciuperci pe zi!!!!

Dar până să ajungem aici, am să vă povestesc puțin despre zbenguiala noastră de astăzi..

La Xi’an a plouat voinicește toată ziua, iar ploaia ne-a însoțit, pas cu pas, până la Yangling, orașul aflat la 80 de km vest de capitala provinciei Shaanxi, cea în care ne-am stabilit cartierul general. Ce căutăm la Yangling? Păi…căutăm să vă impresionăm! Căci am ajuns, fără să visăm, într-o lume de basm, unde proverbul românesc “când o face plopu’ pere și răchita micșunele..” nu pare a conține o exagerare atât de mare! Asta o spun, după ce am fotografiat, cu mânuța mea, vinete care cresc în copac și țeline care cresc în… polistiren!!!

… Locuitorii zonei în care se află Yangling fac agricultură de 4000 de ani! Este, am putea spune, kilometrul zero al agriculturii chineze. Localitatea cu pricina,  ca de altfel cam toată zona de vest a țării, era și ea foarte înapoiată. Dorindu-și să elimine decalajul între est și vest, guvernul chinez a dispus, iar zona a intrat într-un proces alert de dezvoltare. Cu 20 de ani în urmă, la Yangling a fost creată o zonă agricolă experimentală, dedicată exclusiv cercetării agricole, învățământului agricol, experimentarii tehnicii celei mai avansate în agricultură, agriculturii ecologice. Yangling a devenit, practic, un oraș agricol, unicat.

Îl străbatem cu microbuzul Asociației de prietenie, încercând să descifrăm peisajele printre ploaia care curge șiroaie pe geamurile mașinii. Zonele agricole alternează cu altele, de localitate modernă. A fost un sat, astăzi e un oraș in toata regula, cu blocuri înfipte-n cer, cu clădiri cu arhitectură futuristă, cu parcuri, magazine, ba chiar un mall împovărat de denumirile brandurilor străine celebre. 200.000 de locuitori trudesc din greu pentru a ține sus ștacheta acestui oraș, unic în întreaga China și de la care încep să se inspire și alte regiuni: la 1,4 miliarde de locuitori, agricultura va fi mereu o prioritate, iar cea ecologică este o cerință, nu-i așa? a Viitorului.  Vizităm, ca prim popas,  “zona liberă” – unica din China, concepută special pe domeniul agricol. Clădire modernă, impunătoare. Este punctul de pornire a oricarei afaceri, și pe plan intern,  și extern. La aceste 18 ghișee reprezentanții diferitelor companii sunt ajutați să puna la punct toate documentele necesare pentru afacerea lor. Înainte, o astfel de operațiune anevoioasă îți mânca nervi cu nemiluita și săptămâni întregi. Acum, în maximum trei zile, circuitul birocratic este învins și afacerea poate fi pusă pe picioare. Deja peste 800 de firme au fost înregistrate în catastifele zonei libere de la Yangling , iar pâna la finele anului, numărul lor se va dubla.

Dar să lăsăm lumea afacerilor pentru afaceriști și să continuăm familiarizarea cu orașul-unicat.

… Yangling se poate lăuda cu cinci muzee inedite. Evident, toate au legătură cu agricultura. Primul este cel al insectelor și fluturilor. Îmi amintește oarecum de Muzeul Antipa. Și prin mulțimea de copii, care-l vizitează.  Are 1,2 milioane de insecte și mai are în plus o gradină a fluturilor unde, în zilele insorite, te poți plimba printre flori, înfășurată ….într-un nor de fluturi multicolori. Sunt 3000 de fluturi vii în “registrele muzeului”.  Acum vremea ploioasă i-a alungat printre crengile arbuștilor, nici că se sinchisesc de prezența unei echipe de televiziune!  Cu chiu cu vai vânăm un exemplar superb, rătăcit printre crengi, disputându-l între noi: Marian sa-l filmeze, eu – să-l fotografiez.

Parcurgem în fugă Muzeul animalelor, pe cel al solului, apoi cel al plantelor și zăbovim mai mult in Muzeul Agriculturii. Prima fotografie mi-o fac cu domnul Luo chiar la intrare, în fața unui plug cu boi, simbol al trecutului în agricultură. Muzeul arată evoluția agriculturii acestor meleaguri, începând cu 4000 de ani în urmă, perioadă de când datează și primul ministru al agriculturii. Și pentru că pomenim de oficialități, trebuie să vă mărturisesc  că întreaga noastră echipă a fost măgulită de primirea pe care i-a făcut-o staff-ul Primăriei orașului, invitând la întâlnire inclusiv televiziunea locală!  Domnul director Liu Quing i-a apostrofat, prin noi, pe români pentru faptul că sunt printre puținele țări care nu au participat încă niciodată la faimosul Târg internațional anual de agricultură, organizat la Yangling. Am promis să transmit mai departe admonestarea și de atunci mă tot gândesc cui?…

 

Văzând că ne-am bosumflat, gazdele au găsit remediul: ne-au invitat la un inedit prânz ecologic, prezentându-ne un șir de mâncăruri realizate din legumele și fructele cultivate cu cele mai noi tehnologii și fără pic de chimicale. Nu mă pot abține să nu remarc câteva feluri de mâncare care au constituit, cel puțin pentru mine, premiere absolute: fasole fideluță, lungă de o.5 m, lotus pane, găluști cu zahăr roșu și prăjitură din făină de mazăre.

La un moment dat, gazdele remarcă veselia cu care bețișoarele mele cutreieră platourile cu ciuperci și îmi promit că voi fi condusă într- o… fabrică de ciuperci!

Vizităm apoi una din cele două Universități agricole din Yangling. Cum vi se pare: la un oraș de 200.000 de locuitori, 50.000 de studenți, masteranzi și doctoranzi?!? Avem de a face, iată, cu un adevărat oraș universitar și cei de la Primărie îmi dau de înțeles că ar fi încântați să aibă măcar un student din România. Eu cred că, dacă absolvenții români ar vedea ce am văzut noi, ar fi buluc la secția de vize a Ambasadei Chinei!

Popasul următor ne aduce în serele-minune, în care cercetătorii agricoli “își fac de cap” în sensul frumos al pământului: caută soluții pentru a crește legume și fructe în altceva decât în solul clasic (veți vedea în reportajul de pe TVR!), pentru a cultiva în nord fructele specifice zonelor din sud, pentru a spori recoltele, fără să folosească nici îngrășăminte chimice, nici pesticide… Filmăm, de zor, vinete și dovleci care spânzură în copaci și ne crucim, văzând legăturile de țelină, care-și ițesc pletele verzi prin niste orificii făcute în plăci uriașe de polistiren expandat. Vă așteptați ca, sub ele, să fie pâmânt? Aiurea! Țelinele au rădăcinile “în aer”, udate fiind de jeturi de apă provenite de la o instalație de irigație aflată sub același panou de polistiren.

Ultimul popas este și cel mai spectaculos: Fabrica de ciuperci. Soiul  acela, cu pălăriile minuscule și codițele subțiri și luuuungi de tot: în chineză le spune “Ace de aur” (Tzin Tzân Cu) . În încăperi frigorifice întunecoase, stau, ca într-o bibliotecă, pe mai multe randuri și etaje, borcane cu mănunchiuri de astfel de ciuperci. Din fiecare se recoltează câte 600 de grame de ciuperci. Temperatura este de 8 grade Celsius. Dârdâi, dar tot îmi fac o poza, chit că, la lumina celor câteva lămpi fosforescente, mare lucru nu se va înțelege din fotografie! Dar…niciodată nu m-am mai aflat între atâtea ciuperci, așa că merită!…Într-o hală învecinată, câteva muncitoare ambalează mănunchiurile de ciuperci, videază apoi, cu un furtun,  pungile de plastic, le leagă la gură și…gata-i produsul, pentru supermarket! Domnul Luo vine, ca de obicei, cu precizarea necesară : cipercile sunt foarte cerute pe piață, iar prețul este unul foarte convenabil : 10 yuani kilul!  Adică …un Euro și jumătate! Să tot mănânci ciuperci, la banii ăștia! ….Aflu, între timp, că  mai există încă 19 astfel de fabrici pe platformă și că producția zilnică de ciuperci este de 100 tone! ( vă mirați?!? Mai are oare sens să vă reamintesc populația Chinei?😁) Ah! Și am uitat să vă spun: chestia aceea închisă la culoare, în care cresc ciupercile, in recipientele de plastic, nu este pământ, ci sunt coceni de  porumb, mărunțiți! La Yangling nimic nu se pierde, totul se transformă!

Seara o încheiem împreună cu Sfântul Valentin! Nu știu de ce vă mirați?!? Doar v-am spus că, pe 28 august, chinezii îl sărbătoresc pe patronul îndrăgostiților! După ce am fotografiat (abținându-mă cu stoicism! ) torturile sărbătorești, cu care ne-au întâmpinat, la cină, cei de la hotel, am avut bucuria să răspundem invitației pe care ne-o lansaseră,  zilele trecute, cei de la Televiziunea din Shaanxi și anume, de a participa la un concert în aer liber. Concertul ca – virgulă – concertul ( titlul său : “ Dragostea ne leagă!”)  – minunat si grandios, cum numai chinezii știu să facă, dar decorul natural – mirific! Cu această ocazie am mai bifat un obiectiv: Gradina paradisului Tang, cu ale sale construcții de poveste, luminate feeric.

… și când te gandești câte eforturi facem noi, la TVR, pentru a construi decorurile noastre!

Călătorie oferita de Asociația de Prietenie a Chinei cu Popoarele Lumii, filiala Shaanxi
Mulțumim pentru sprijin Ambasadei Chinei la București și Companiei Paralela 45

Femei de 10 pe Facebook