banner tex carrefour
Călătorii Timp liber

La Xi’an, fără Facebook – Jurnal de călătorie (ll) 

… E ora 8, la Xi’an, însă acasă  la noi e 3 dimineața, și, iată, mai puternic e parcă fusul orar, căci, deși am dormit cam 6 ore, mă simt ca după un bombardament în care EU am fost ținta principală… Mă recompun cu greu și trimit rezultatul la baie… Camera de la Hotelul Sofitel (cică cel mai vechi hotel de lux din Xi’an, dar care, renovat, arată impecabil!) este exact camera de hotel pe care și-ar fi visat-o orice turist. Are tot ce-ți poți dori, inclusiv o vedere frumoasă, către verdeața din curtea impunătoare a hotelului. Atâta doar că nu vom petrece în ea decât “dis-de-diminețile” și “noaptea târziu”-urile. În rest, vom fi pe drumuri. Primul din ele e, cum spuneam, … la baie!  Oglinda care mărește, atașată celei mari, răstingnită pe tot peretele, mă privește total neprietenos. Mă-ndeamnă să fac stânga-mprejur, înapoi în pat: cică fața mea cere somn!…  Dar nu! Avem întâlnire la micul dejun cu domnul Luo, iar micul dejun nu trebuie ratat! Imi amintesc din precedentele mele vizite în China sărbătoarea micilor dejunuri! Acest adevărat dezmăț al gusturilor are loc și aici: un restaurant cât un cinematograf, cu zeci de mese întinse, pe care rulează cele mai gustoase pelicule culinare! Vizităm platourile, bolurile și cazanele cu mâncare, ca pe o adevărată expoziție. Noroc cu bilețelele aferente, care ne ajută să ne dumirim ce anume ne propun bucătarii. În unele cazuri însă, nici măcar denumirile în engleză nu ne ajută. Gustăm câte puțin din nici 10 la sută din ofertă: avem 10 zile să trecem în revistă toate excentricitățile ce ni se oferă, iar bagajul meu geme de Furazolidon, și Triferment! .

Micul dejun copios ne deschide apetitul… să ne continuăm somnul. Ceea ce și facem, profitând de faptul că gazdele milostive ne-au lăsat dimineața liberă, pentru a ne reface după agresiunea fusului orar!

Înainte de prânz, proaspăt refreshați prin somn, schimbăm primii bani (pentru 100 de Euro, o recepționeră delicată ca o păpușă de porțelan ne întinde 740 de Yuani) și dau o fugă –  împreună cu Marian – prin imprejurimile hotelului. Cum ar veni, să ne cunoaștem vecinii: o mulțime de bănci impunătoare, bulevarde uriașe, clădiri monumentale, câteva mall-uri, pe care însă doar le consemnăm, încrezători. Sper să avem timp să le și colindăm!

Orașul este exact cum ni-l imaginam: totul se întâmplă la scară mare, de la construcții, la furnicarul de oameni, mașini și biciclete. E si firesc, doar suntem oaspeții celei mai mari națiuni a Lumii!

… Un prânz copios ne pregătește pentru primul contact al deplasării noastre: este și cel mai oficial cu putință: ne întâlnim cu Conducerea Asociației  de Prietenie a Chinei cu Popoarele Lumii,  filiala Shaanxi – așadar, gazdele noastre. Oameni drăguți, discuție politicoasă, oficială, pe care încerc s-o înviorez cu spiritul meu jucăuș! Reușesc, se pare, căci Vice-Președintele Zhang Jiangou se desparte de noi zâmbind larg și, deși nu era în plan, ne invită să ne petrecem seara împreună, într-un cartier tradițional în care, zice el, se mănâncă bine de milenii, chiar dacă locurile au fost restaurate și aduse la numitorul comun al Prezentului. Batem palma, intuind un subiect bun de filmat (ceea ce și va fi să fie!).

Întâlnirea este pecetluită de tradiționala poză de grup, pe treptele majestuosului sediu al Asociației. Deși, poate, la noi sună puțin prăfuit (și ce păcat!), chinezii pun foarte mare preț pe ideea de prietenie între popoare.

Seara este magnifică! Cartierul Yong Xing Fan este uluitor: imaginați-vă o imensitate de spațiu, acoperită de mici restaurante stradale, alternând cu tonete la care bucătari stradali execută, sub nasul clientului, tot felul de ciudățenii: plăcinte cu umpluturi misterioase, dominate de alge și vietăți marine, taieței lungi de un kilometru, figurine din zahăr ars, etc. Un zumzet consistent domină întregul spațiu, lumea strigă, vorbește, râde, fredonează; pe scene improvizate, artiști execută vocal, sau la instrumente tradiționale, melodii care ne par dintr-o altă lume (cum și sunt, de altfel!), o mare de lampioane desparte zona dominată de viață de nemărginirea Înaltului. Începe să se întunece și, într-un frumos local tradițional, în jurul unei mese rotunde, noi, cavalerii prieteniei bilaterale, mai punem o cărămidă la temelia bunelor relații romano-chineze, cimentând-o cu tăiețeii uriași – elementul distinctiv al locului – pe care chelnerii ni-i aduc în niște boluri mari precum niște ligheane! Domnul Jiangou îmi șoptește, la ureche, că în octombrie va face parte dintr-o delegație oficială care va vizita Romania și-i promit să-l duc într-un loc unde-l voi putea da gata cu cele mai gustoase sarmale cu mămăliguță!

… Seara sfârșește în fața televizorului din hotel, mușcând dintr-un măr zemos, șterpelit de la micul dejun (Shaanxi  deține 1/7 din producția mondială de mere!) și tot comparând programele noastre cu ale lor, îndeletnicire însoțită de frecvente oftaturi… Dar tot găsesc un motiv de bucurie, constatând că, iată,  dintr-un încâlcit jurnal de știri, reușesc totuși să înțeleg, prin deducție, că aseară, la Beijing, la fix o oră după ce am decolat noi, s-a  declanșat o nemaipomenită furtună cu o  ploaie torențială cum de mult nu s-a mai văzut. Dumnezeu a ținut deci cu noi! 😁

Călătorie oferita de Asociația de Prietenie a Chinei cu Popoarele Lumii, filiala Shaanxi
Mulțumim pentru sprijin Ambasadei Chinei la București și Companiei Paralela 45

Femei de 10 pe Facebook