Începutul săptămânii m-a prins, iată, scăldându-mă într-o mare de draci, generată de o scrisoare a unei tinere doctorițe, publicată pe forumul aktual24.ro. În mod normal nu prea citesc forumuri, pentru că mi-e greu să tot triez balastul prostiilor debitate de unii și alții. Scrisoarea însă m-a cutremurat, pentru că ea s-a suprapus întru totul gândurilor mele și revoltelor mele interioare, de cetațean al unei țări care-și bate joc de valorile sale. Într-un exces de sinceritate și disperare, tânăra rezidentă, soție de soț rezident și el și mamă de copil mic-mic, relata, cu lux de amănunte dramele prin care trec rezidenții din spitalele României. Odată în plus le-am mulțumit, în gând, părinților mei, care mi-au descurajat cândva, demult de tot, elanul de a mă înrola și eu în oastea lui Hipocrate. Batjocura la care sunt supuși medicii din România – atâția câți au mai rămas pe aici – o cunoaște cred, fiecare om cu scaun la cap și atent și la altceva decât la propria bunăstare. Faptul că, din timp în timp, guvernanții ne mai flutură pe la urechi vești privind creșterea salariilor bugetarilor, în speță, ale medicilor, nu reușește să înfrângă ideea generală pe care tot încearcă bezmetic să ne-o inoculeze presa și autoritațile, cum că medicii români sunt ori niște incompetenți – experți numai în malpraxis – fie niște ticăloși, puși pe căpătuială și scoțând bani frumoși din jecmănirea celor aflați pe patul de spital sau chiar la hotarul dintre viață și moarte. Extrem de rarele, aproape accidentalele știri favorabile, privind o anume premieră medicală românească sau o anume performanță a unui medic de provincie într-un spital care trage să moară mai ceva ca pacienții care îl populează, sunt „contrabalansate” de 15 alte știri cu medici care și-au trimis pacienții pe lumea cealaltă înainte ca acestora să le sune ceasul, cu alții care se joacă de-a „uite plicu’, nu e plicu’!, cu directori de spitale ale căror fărădelegi scandalizează o întreagă populație, aceeași care, neavând încotro, a doua zi tot la ușa acelor spitale bate. În consecință, România se splitează în două tabere distincte de suferinzi : cei care își găsesc vindecarea afară, în schimbul unor sume uriașe, obținute prin vânzarea uneori a tot ce au, prin teledoane, sau prin furtișaguri la nivel înalt, și, respectiv, cei care nu au încotro, oftează și bat la porțile unui sistem sanitar sărăcit și șubrezit, sperând ca aparatele să funcționeze, ca reactivii să fie, ca medicii să știe, ca norocul să funcționeze și ca Doamne-Doamne să fie pe fază. Unii, da, pun în funcțiune și PLICUL. Mai gros sau mai subțire, în funcție de consistența speranței. De poziția socială. De notorietatea medicului. De gravitatea bolii. De sugestiile date de gura lumii. Plicul pornește spre medic. De cele mai multe ori însă este refuzat. Restul – e legendă, sunt răutăți, e campanie, rareori adevăr.
Dacă toți răzvrătiții ar citi scrisoarea rezidentei de pe aktual24.ro, și-ar înghiți rușinați revolta. Citez din aceasta : „Stiti cat costa sa te duci la un congres, la care trebuie musai sa participi? Stiti cat costa cartile de specialitate? Costume de spital? Papuci? Un stetoscop bun? N-avem bani de bona, noroc de parinti.. Fugim ca doi nebuni, care scapa primul, sa luam copilul..
Si da, vrei sa fii amabil, dar stiti ca de multe ori nu avem bani sa ne luam o apa la serviciu sau un covrig? Ca nu avem bani de lapte pt copil? Cand te injura unul, esti calm, iti pastrezi calmul si la al doilea, si la al zecelea.. Dar cand al treizecilea pacient – si e abia ora 11 dimineata – te face in toate felurile fara sa fie vina ta, cedezi, toti avem o limita, nu suntem facuti din altceva decat dumneavoastra..
In acelasi timp ti se lipeste stomacul de spate, iti amintesti ca nu ai mai baut apa de cateva ore..
Cum va permiteti sa va bateti joc de noi?? Cum?? Stiti, aveti cea mai vaga idee ce inseamna facultatea de medicina? In care intri sanatos si iesi cu cateva diagnostice?? Stiti cum e sa ai fire de par albe la 23 de ani ? Noua nu ne-a spus nimeni cum e, poate am fi ales alt drum..
Scoateti ochii cu spaga, s-ar putea să fiți surprinsi sa aflati cati dintre noi NU luam asa ceva.. Cu toate ca de multe ori – si vorbim aici de sume de 5-10 lei – te incanta sa ii iei ca sa poti manca un covrig, pt ca tu nu ai nici macar atat in portofel.. Cand lasati 5 lei coafezei la tuns nu e spaga? Cand va duceti la restaurant si lasati bacsis in functie de comanda nu e spaga? Pe alea nu le vedeti, iar cand un om va face bine, brusc o astfel de sumă se transforma în marea spaga, și sincer, noi nici macar nu o cerem..”
Am intins și eu, mărturisesc, destule plicuri, la viața mea. Nu mi-a cerut-o nimeni, ba chiar am avut ceva de luptat cu medicii respectivi. Au învins ei – căci m-am întors cu plicul acasă. Am învins și eu, căci mi-au întors bolile din drum și mi le-au înfrânt. Și nu afară, ci aici, în România, în spitalele astea hulite, cu salariile astea rușinoase, pe care le primesc Ei, în schimbul sănătății noastre. Cu toată batjocura îndreptată voit asupra lor, ca o diversiune ordinară de la adevăratele hoții ale acestei țări. Rând pe rând, putregaiurile care ne conduc, în cârdășie cu alte putregaiuri care scriu despre asta pein ziare, ne dărâmă miturile : medici eminenți, care au ars pe rugul profesiei lor, sacrificându-și anii tinereții, viața de familie, care au întors din drum oameni porniți pe drumurile fără întoarcere ale pieirii, sunt terfeliți prin haznaua unei societăți care nu-i merită. Li se descoperă vini de care nu s-au făcut niciodată vinovați, li se compormit numele, li se anulează valoarea. Ce înseamnă, pentru o gloata de netrebnici, un Bogdan Marinescu, o Monica Pop, un Ioan Lascăr, un Șerban Brădișteanu și câți ca ei? Niște victime sigure, înspre care pot îndrepta baioneta oprobiului unui popor îndobitocit, care a uitat să raționeze.
Și de aceea cred cu tărie că, atunci când vorbim de medicii din România, singurul plic pe care trebuie să-l avem în vedere este cel care să conțină condamnarea la moarte, sau măcar la boală grea, a incompetenților care au clătinat până la prăbușire sistemul sanitar românesc, surpându-ne și nouă, în fiecare zi, într-un mod de neiertat, încrederea și respectul față de purtătorii halatelor albe.
.
Draga Marina,
In cea mai mare parte ai dreptate.Sunt niste tineri cu mari sperante, cu vise frumoase despre cum va fi viata lor ca medici.Si ,dupa 6ani de chin,se trezesc intrun film de groaza.Nu era mai simplu sa fie politisti ?Fara multa munca, dupa cca 6 luni, aveau imbracaminte,incaltaminte asigurata,norma de hrana de 950 lei,chiria platita si un salariu mai mare decat un rezident.Plus ca nu mai trebuiau sa invete tot restul vietii lor.(eventual daca voiau sa fie avansati faceau dreptul la Spiru- Haret ,la distanta).Un fel de-a rasul-plansul.Au de muncit o viata, fara prea multe perspective de imbunatatire a sistemului si mi-e groaza nu de cum sunt acum, la inceput de drum,ci de faptul ca acest drum anevoios ii va transforma in ceea ce oamenii urasc : lipsa de afectivitate,dezumanizarea pentru ca le vor lipsi lucrurile elementare de supravietuire in meserie.
Nu mi-am dorit niciodata sa ajung pe mana unui medic caruia i s-a spus ca i s-a taiat salariul sau ca nu are cu ce sa fie platit dupa ce a stat 8-10 ore in operatie sau dupa 12-16 ore de garda.
Si ,da,am intalnit medici carora le sunt profund recunoscatoare si le multumesc pentru tot devotamentul lor.
Stimata doamna Almasan,
Va respect pentru inteligenta si curajul dumneavoastra. Ma bucur in fiecare zi de articolele interesante pe care le impartasiti cu noi pe site! Va felicit pentru ca ati creat aceasta platforma pentru cei care vor sa citeasca si „altceva”!
Cu respect,
Cristina Radulescu
Va multumesc mult pentru mesaj! Suntem o echipa mica, dar speram sa facem lucruri nu neaparat mari, ci frumoase. Iar feedback-ul cititorilor este barometrul nostru! Va multumesc mult!