banner tex carrefour
Eu și caii mei putere Timp liber

Important în viață este să ajungi pe cel mai înalt loc … de parcare!

Au trecut vremurile în care se circula o duminică cu soț, una fără soț. Bine, dacă ne luam dupa vremurile actuale și privim cu atenție în jur, cu ușurință observăm doamne elegante care circulă o duminică alături de soț, iar într-o cu totul altă duminică, fără soț sau eventual cu soțul alteia. Până la urmă nu contează. Este fix treaba lor. Ce te faci însă când trebuie să te parchezi? Nici nu mai contează „în ce soț te afli”, contează să ai unde, că vorba aia, „cu cine” mai găsești. Bunăoară mă mutam într-un cartier de fițe din București. Sigurul bagaj purtat în spinare? Mașina luată de la tata pentru a-mi face drumurile către Ploiești mai scurte și mai frumoase. Până aici totul perfect. Dar unde să te parchezi? Se știe că în București este un adevărat haos și foarte multe scandaluri pornesc de la locul de parcare. Îmi găsesc un loc mic și înghesuit și las în geam un bilet: „Sunt vecinul dumneavoastră, mii de scuze pentru locul de parcare ocupat, vă rog să mă sunați să îmi mut mașina”. Primesc rapid un telefon exact când îmi cumpăram cele necesare zilnice: „Vă rog să vă luați mașina!”
imageÎmi cer scuze politicos și o rup la fuga să rezolv problema. Surpriză însă. Un domn foarte amabil îmi spune: „Mă voi muta curând. Mesajul dumneavoastră elegant mă face să vă spun că vă ofer acest loc de parcare, întrucât eu mă mut din oraș. Este plătit pe tot anul. O seară bună.” Și pleacă lăsându-mă să mă bucur singur de victoria întâlnirii unui om mișto, într-un context mișto. Au trecut trei luni de relaxare totală pentru mașina mea care deja se acomodase perfect locului de parcare, până când, într-o seară îl găsesc ocupat. O mașină mare și lungă se chinuia să îl cuprindă sub roțile ei uriașe. Un număr aruncat la întâmplare pe bancheta din spate mă face să sun și să vorbesc civilizat, explicând povestea frumoasă care mă făcuse ca în ultimele trei luni să mă simt proprietar al locului de parcare. Nu am mai apucat să zic nimic. O ploaie de înjurături m-a facut să rămân statuie. Femeia care îmi răspunse-se m-a făcut cu ou și cu oțet, spunând că este un loc liber și că îl folosește când vrea ea. Și nu și-a mai mișcat mașina de 2 saptămâni. Probabil este în acea perioadă în care circulă cu soț. Că este al ei sau al alteia, puțin contează. Reacția ei m-a făcut să îmi dau seama că așa se comportă de fapt oamenii în București. Orice minune durează … trei luni. Concluzia mea a fost simplă: cum ți-e mintea, așa ți-e viața.

1 comentariu

Click aici pentru a spune ceva frumos

  • Mor de dragul astora care au venit din provincie si se vaita de cum se comporta lumea in Bucuresti. Hai sa iti spun ceva mai baiatule, poate aia care se comporta asa sunt tocmai cei ca tine. Abia veniti in Bucuresti sau in cel mai bun caz la prima generatie nascuta aici. Daca nu va convine, plecati frate in orasele civilizate de unde ati venit!

Femei de 10 pe Facebook