banner tex carrefour
Ea și El Ultimul romantic

Happy New Year!

Nu e nici sfârșit, nici început. Tăcerile nu vorbesc și nici vorbele parcă nu-s suficiente pentru a descrie, în cel mai pitoresc mod, această banală schimbare. Nu e vreo etapă preliminară a acampionatului pe care-l numești viață și nici eliminări rapide din schemă nu se fac. Doar mai trece un an! S-ar potrivi de minune ca povestea cu reinventările, cu dorințele, cu balanța și bunătatea să se aplice, dar ce să-I faci, de cele mai multe ori realitatea nu se lovește direct cu visele și cele de pe urmă n-au senzori care să indice dacă pot ajunge adevăruri sau rămân la stadiul de banale iluzii.
Totuși, ce faci când se termină anul? Tragi linie? Poate că imaginara liniuță, pe care nu-i cazul să o prizezi, ar servi ca semnal de alarmă, ca lecție pentru cum ar trebui să fii sau ce-ar trebui să schimbi la tine. Vedeți voi, întodeauna oamenii gândesc egoist, punându-și propria persoană pe prim plan, uitând câte-o clipă că tot ce e în jur, că toate bucățile de carne ce ne dor, e o adunare simplă, pe hârtie, a tuturor celor care ne trec prin ochi și prin suflet, a faptelor din jur, a lumii în care trăim și care ne-acaparează fără să ne dăm seama, cu-ale sale răbufniri.
Nu-mi sunt pe plac rememorile și evit de cele mai multe ori să dau verdicte. Cred doar că un final, de orice tip ar fi el, este prilejul de-a pune punct și de a începe, fără literă mare, de la capăt. Greșelile vor reveni și degeaba încerci să te-amăgești spunându-ți cât ești de bun și luminos, pentru că nu, mai ai până acolo. Nu fac parte, firește, din categoria celor care, dintr-o plăcere cruntă, au tendința bolnavă, de a distruge mituri și simboluri, care desi absurd multe dintre ele, fac o întreagă planetă să funcționeze la parametric normali. Lipsiți de rațiune, în unele cazuri, dar normali!
Deci nu dărâm precepte, dar n-ar strica o evaluare complete a ce ești! Niciodată un om nu-și va putea privi ochi în care să-și vadă murdăria sufletului. E greu și de cele mai multe ori acest exercițiu imaginar poate naște drame teribile. Dar e benefic să ne pese! Soluția unei lumi mai bune ar fi implicarea, ar fi aruncarea la gunoi, ca o cârpă, a nepăsării care ne face urâți și demni de toată mila!
Cum ar arăta o lume ideală n-am de unde să știu și nici în alese cuvinte nu mi-aș permite să o descriu! Nu risc să fiu acuzat, pe nedrept, de instanțe iluzorii, care-și arogă mereu dreptul de zei ai mocirlei iluzorii în care trăiesc. Mi-aș permite în schimb să zic că nu există perfecțiune și că nu-i cazul să tindem către ea. Asta pentru că nuanța de integritate a unui om, de demnitate și verticalitate e data de greșeli, de asumarea lor și de felul în care poți conștientiza că nu ești unic și că lumea ta e așa cum vrei tu să fie, dar lumea celui de lângă tine e diferită, iar tu poate n-ai loc în ea de multe ori.
Aceasta grija pentru ce a fost sau ce va fi sa fie perpetueaza o stare de nesiguranta si aduce cu sine o neimplinire. Căci acum, in prag de nou an incoronat de tot binele posibil, ne gândim tot la ce a trecut, lăsând undeva, nejustificat, într-o umbra ciudată, prezentul si viitorul. Adăugând o cifra la finele calendarului nu înseamnă ca se schimba in esenta ceva. Poate doar constientizand lipsa acută de vointa interioară , vom deschide o cupola noua, la fel de involburata, pentru experiente dintre cele mai pasionante.

Încercând în final sa conturez o mult prea subiectiva relație cu timpul, nu pot decât sa consemnez ce rămâne in arhiva sufletului meu pe anul ce-l închei: file întregi de visuri tonice si afective, oameni completi cu personalități de mă dau de pământ, care mi-au intrat în lume și m-au redefinit, si nu in ultimul rând, iubirea pentru însuși visul suprem al trairii propriu-zise. Asta-i cheia! A vedea plinul din paharul care oricum se golește! Nu faptul că-i plin sau gol e rețeta, ci privilegiul de-al avea, chiar dacă-i sau nu de cristal, într-o nebuloasă în care toți se luptă pentru un loc la masă! An Nou fericit!

FOTO – Ana Maria Halalai

Femei de 10 pe Facebook