Bărbați de 10

Fotograful Silviu Covaci : “Unora dintre femei le-aș da, nu doar nota 10, ci 100, 1000 sau chiar un milion… de dovezi de respect și admirație!”

Pe Silviu Covaci îl știu de secole. Nu ne-a făcut nimeni cunoștință niciodată, dar ne-am “întâmplat” de atâtea ori pe la evenimente comune, încât am dobândit involuntar senzația că ne știm de o viață. La un moment dat am început să ne salutăm, apoi am schimbat câteva cuvinte, după care reîntâlnirile erau chiar prilej de bucurie. Nu întotdeauna evenimentele la care participi te încântă ( unele îți sunt chiar de-a curmezișul sufletului, însă, din diverse motive, trebuie să le onorezi) de aceea, întâlnirea unui om plăcut, chiar și într-un mediu neprielnic, îți provoacă o imensă plăcere.
Timp de stat la taclale nu prea am avut niciodată. Spre deosebire de mine, care eram preocupată doar cu socializarea, ciugulitul de pe la bufetele suedeze sau oferitul interviurilor, Silviu era mereu în exercițiul funcțiunii. Trăgea după sine ditamai camera de fotografiat și nădușea, strecurându-se printre “4 ace”-le ținutelor, contorsionându-se în toate felurile, pentru a surprinde orice respirație de vedetă, orice chip sau gest care ar putea interesa apoi , cititorul publicației care-l “tocmea”. Mult mai târziu, și nu “tocmit” , ci din prietenie, Silviu a ajuns și pe la niște evenimente de-ale mele. Mărturisesc că nu mi-a fost dat să am parte, de prea multe ori, de fotografii atât de reușite. Și nu era întâmplător, doar Silviu Covaci este deținătorul a patru titluri de “ cel mai bun fotograf de modă pe podium. Iar în lumea modei, asta înseamnă.. “centură neagră”!
Am profitat de o recentă întâlnire cu maestrul, la evenimentul monden al Femeilor de 10 și m-am hotărât să-i pun câteva întrebări. Sper să ne fi ieșit un interviu interesant!

 

Marina Almășan : – De regulă, cititorul de rând admiră fotografiile, dar nu este prea atent la numele autorului lor. E ca și la noi, în televiziune: îți place o emisiune, dar nu mai ai răbdare să urmarești genericele de final, să vezi cine a trudit la ea. Te-ai simțit vreodată nedreptățit de această situație?

 

Silviu Covaci : – Corect…În România, probabil că, mai ales persoanele ce „ies în lume” des sau foarte des și sunt fotografiate de fotografi recunoscuți a fi specializați pe evenimente mondene, modă de podium (dar și de tot felul de paparazzi și amatori ), se mai uită și la autorul fotografiilor, căci ne cunosc și au interes să păstrăm legături de prietenie. Întrucât și legea prevede semnarea fotografiilor, avem bucuria ca unii să ne mai și (re)cunoască!
Eu pot spune că fotografiez cu mai mare plăcere un om care îmi este apropiat sufletește și aștept momentul cel mai propice pentru a imortaliza cea mai frumoasă ipostaza a lui! Chiar și la fotografia de reportaj, unde nu poți să aștepti momentul cel mai favorabil, căci riști să pierzi esențialul, și tot încerc să apăs pe buton doar atunci când trebuie!
Sunt oameni și oameni!..La emisiunile de televiziune, puțini se uită și la generic, și asta mai ales dacă îi cunosc pe realizatori și se bucură să le vadă numele și să spună: ” uite, eu îl cunosc pe cutărică”!…Mai sunt și excepții : sunt oameni care țin minte, de câteva zeci de ani, nume de iluștri realizatori / operatori / scenografi / regizori de emisiuni, căci se uitau și la generice! Să dau doar un singur exemplu: Bocăneț si Doina Levintza!..Dar există și acum oameni de televiziune care sunt apreciați pt ceea ce fac și lumea ii cunoaște!  Mai ales că televiziunea chiar a creat o mulțime de persoane importante in viața noastră, a privitorilor.

Marina Almășan: – Și totuși, eu insist : omul de rând privește o fotografie,în ziar, poate că o și apreciază, dar nici nu-i pasă niciodată de autorul ei. Păi, drept e?

Silviu Covaci: – NU poți spune că te simți nedreptățit , fiindcă nu știi dacă un om, când privește o fotografie, într-o oarecare intimitate (adică doar el și fotografia!) se gândește și la autorul ei! Adevărat că sunt unii care chiar se gândesc!
Eu nu pot decât să mă bucur nespus, când mereu mă întâlnesc cu oameni pe care i-am pozat cu mult timp în urmă și care îmi spun cu mare bucurie pe chip că cea mai frumoasă fotografie pe care o au, e făcută de mine!

Marina Almășan: – Cred că m-ai nimerit și pe mine, cu câteva, în decursul anilor! 😁..Dar nu numai din acest motiv chiar vreau să se știe mai multe despre tine! Și atunci te întreb direct : Cine este, de fapt, Silviu Covaci și cum a ajuns el unul din cei mai tari fotografi din România?

Silviu Covaci : – Păi.. bucureșteanul Silviu Covaci este născut în zodia gemenilor …

Marina Almășan : – …iată un lucru care ne leagă! Continuă, te rog!

Silviu Covaci: – …este un ins cu abilități multiple și curiozități nenumărate, care l-au făcut să acumuleze foarte multe informații, cu dorința din copilărie de a se face profesor de Limba si Literatura Română (iubire datorată profesoarei de la Școala Generală nr. 5, minunata Doamnă prof. Sutașu Ecaterina), schimbată apoi pe domeniul real (din nou, mulțumită unui special profesor de matematică de la Liceul Gh. Lazar, Domnul prof. Prisăciuc Nicolae). Sunt format și ca sportiv de performanță cu un anume spirit,  și in anii studenției petrecuți în minunantul oraș care a fost și este IAȘIUL, în specializarea inginerie textilă, și am și lucrat în domeniu.

Marina Almășan : – Ahaaaa! Deci așa se explică înclinația ta spre domeniul modei!

Silviu Covaci : – Așa este, poate de aici peovine dragostea mea pt. fotografia de modă de podium, cu realizări frumoase ca fotograf oficial al prezentărilor de modă ale tuturor
importanților creatori români: Mama Zina, Levintza, Botezatu, Janine, Rita Onișca-Muresan, Eli Lăslean, Irina Schrotter, Romanița, Ingrid Vlasov, Răzvan Ciobanu, Liza Panait, Laura Olteanu, Alexandru Ciucu etc, etc, etc (adica…toti!).
Probabil că pasiunea, spiritul de atenție, dorința de precizie inginerească, dar și un pic de talent și … altele, m-au făcut să devin unul dintre cei mai buni fotografi de modă de podium (care e cu totul altceva decât moda de studiou!) și să acumulez 4 premii naționale pe acest subiect!..

Marina Almășan : – Putem vorbi puțin despre aceste premii?

Silviu Covaci : – Ca să fiu sincer, îți spun că cel mai drag premiu,   este cel ce mi l-a înmânat frumoasa noastră ex-model și acum actriță, Monica Bârlădeanu! Iar cel mai important este primul, din 1996, când tocmai ce intrasem in lumea înaltă a modei!

 

Marina Almășan: – Dar până să ajungi să fii premiat, ai fost și tu novice, în meserie. Când ai pus mâna prima oară pe un aparat de fotografiat? In ce context?

Silviu Covaci : – Sunt două-trei-patru (mai multe) momente!..Unul este în copilăria cea mai fragedă, când un fotograf profesionist, prieten de familie, ne făcea poze la evenimentele  familiale și mă minunam de imaginile alb-negru aduse și păstrate și acum in cutii de pantofi!..Al doilea moment ar fi în liceu, continuat și la facultate, când făceam poze colegilor și colegelor (bucurie mare ca , la întâlnirile de promoție, unii colegi să aduca fotografiile făcute de mine acum 30-40 de ani!), apoi al treilea moment ar fi cel de după revoluție, când am tot ieșit în stradă cu aparatul pentru imortalizarea momentelor istorice ce le trăiam pe viu! Dar un alt moment ar  fi și în 1995, când am intrat în presă (inițial pe post de “cap limpede”) și care ar fi, de fapt, momentul ce mă definește ca fotograful ce sunt acum.

Marina Almășan: – În viața oricăruia dintre noi există noțiunea de “primul”, “prima” ( si nu numai în plan erotic! ) Care este prima ta fotografie, care a fost remarcată de cei din jur?

Silviu Covaci – Trecem peste momentele din tinerețe și ajungem acum  21 de ani, când am trimis fotografii de podium pentru jurizare în vederea acordării titlului de „cel mai bun fotograf de modă de podium” și juriul a remarcat calitatea și a apreciat că in acel an, 1996, titlul mi se cuvine mie!..Ajunsesem în elită, alături de fotografi recunoscuți, cum erau Doru Amăriucăi sau Radu Grozescu.

Marina Almășan: – Nu e moment de bilanț, te afli în plină desfășurare a carierei tale, totuși sunt curioasă : Care au fost cele mai mari reusite ale acesteia?

 

Silviu Covaci : – Pornind ca fotograf amator, desigur că am fost foarte fericit de reușitele mele, de nenumăratele fotografii publicate de revistele de specialitate românești , dar și în cea mai cunoscută revistă de modă din Italia (o fotografie trimisă spre publicare de către Ingrid Vlasov sau Botezatu).  Dar…pe lângă zecile de fotografii aflate în bookurile celor mai celebre manechine din România, pe lângă cele 4 titluri amintite anterior, de departe cea mai mare realizare a mea este recunoașterea, în scris (!), din partea uneia dintre cele mai celebre manechine din lume, adică Claudia SCHIFFER, a frumoaselor fotografii ce i le-am facut și dăruit!  Ea și le-a dorit și are acasă 9 fotografii făcute de mine la conferința de presă și la spectacolul grandios de la Palatul Parlamentului. Când m-am dus la ea să-i cer autografe pe fotografiile de la conferința

de presă (am 4 bucăți autografiate), ea a spus că îi plac foarte mult și iși dorește să aibă și ea aceste imagini! NU pot să vă spun cât de fericit am fost când mă gândeam că ea, ce a făcut milioane de fotografii la viața ei, dorește să aibă, acasa, câteva fotografii făcute de mine, un amator din România !  
Chiar e o poveste atât de emoționantă când mă gândesc cum m-am dus , în miezul nopții, la singurul laborator, dar și cel mai bun la ora aceea, ce lucra și noaptea, i-am facut pe hârtie cele 4 poze deja admirate și autografiate și încă 5 din spectacolul de seară, i le-am dus la Hilton unde locuia și i le-am lăsat la recepție, impreună cu o scrisoare de mulțumire pentru aprecierile făcute și în care am adăugat și adresa mea poștală. Era ora 3 noaptea, dar eram în al 9-lea cer !  Iar ca dovadă că nemțoaica era / este bine crescută, intr-o lună m-am pomenit cu scrisoare de mulțumire din partea ei! Mereu mă gândesc: „Oare câți fotografi din lume au o asemenea scrisoare de la Claudia ??”. Ce să mai spun și despre imagini cu o Miss Univers, cu Naomi Campbell, cu mama ei, cu diverși presedinți de Stat, cu regi ai statelor europene, cu membrii Casei Regale a României, despre autografe pe fotografiile facute de mine de la Pavarotti, Carreras,  Yehudi Menuhin, Brigitte Bardot care m-a și pupat de 4 ori când i-am dat pozele cadou, Zubin Mehta, Natalia Oreiro, Sarah Brightman, Julio Iglesias,  Angela Gheorghiu, Al Bano, Demis Roussos și câți or mai fi!

Marina Almășan : – Să știi că chiar m-a impresionat scrisoarea de mulțumire pe care ți-a trimis-o cea care, la un moment dat, era considerată a fi etalonul frumuseții, pe glob! Probabil că, în alte colțuri de lume, erai miliardar…. Se câștiga bani din fotografie? Care sunt cele mai bine plătite “genuri de fotografii” ( Doamne, oi fi sous corect?!?) Presupun că fotografiile de nuntă…

Silviu Covaci : – Să știi că eu nu m-am apucat, în 1995, de fotografie în presă din dorința de a câștiga bani!  Am pornit să fac acest lucru din plăcere și acest lucru s-a vazut în imaginile mele. Problema cu banii trebuie discutată în alte condiții.

Marina Almășan : – Am înțeles, nu insist! Să intrăm atunci pe așa zisa discuție “de specialitate” : Care sunt regulile de bază, pt a obtine o fotografie de 10?

Silviu Covaci : – Reguli de bază?!? E un act artistic, deci regulile generale sunt câteva,
dar restul este talent, inspirație și plăcerea de a obține o imagine pe care tu însuți să o admiri și să-ți placă. Oricât te-ar învăța cineva niște reguli, dacă nu știi cum și când să le folosești, dar mai ales când să apeși pe buton, degeaba vrei să ajungi să ți se spună „maestre”! Pe mine nu m-a învățat nimeni, eu am furat meserie!

Marina Almășan : – Este genul acela de “hoție scuzabilă”!😁 O alta întrebare de “bucătărie interioară”: Sunt mai ușor de fotografiat femeile sau bărbații?

Silviu Covaci : -Eeeeee…aici e greu de spus, căci…există oameni fotogenici și oameni nefotogenici. De multe ori mi s-a spus, de către unele femei, că ele nu sunt fotogenice, că nu vor ieși bine în poză și că preferă să nu facă poze! Pe unele le-am convins să accepte și rezultatul le-a mulțumit pe deplin, altora nu le-am mai arătat pozele, căci chiar erau de nearătat, în alte cazuri nu am putut obține starea și relaxarea care îmi asigurau
reușita imaginii și am renunțat să apăs pe buton (căci orice apăsare costă)! Au fost și destule persoane pe care le-am învățat anumite lucruri și fotografia a fost foarte ok. De multe ori m-am ambiționat să văd ce pot și am urmărit o persoană de la distanța și am făcut poza atunci când persoana se afla în starea și poziția care îmi asigurau reușita!  Un exemplu este d-na Eugenia Voda, pe care am urmărit să o fotografiez din unghiul și la momentul oportun! Sau d-na Ilinca Dumitrescu, pianista celebra, fostă directoare a Muzeului George Enescu, sau celebra interpreta de operă Mariana Nicolesco.

Mai ciudat este la o nuntă unde mireasa (dar și mirele) iți spune că soțul nu dorește să facă poze, că el nu e deloc fotogenic, dar face un efort pentru draga lui mireasă! Atunci să vezi talentul fotografului de a detensiona atmosfera și de a-i aduce pe miri la starea corespunzătoare, mai ales la ședinta foto! Eu am un „tips” absolut personal cu care am succes! Este deja celebrul „opa” cu care obțin circa 90-95% fețe zâmbitoare la pozele de grup , dar și individuale! Iar ca să obții fețe și nu urechi sau cefe, sau guri deschise la o poză de grup, este o altă calitate a unui fotograf!

Marina Almășan : – Pare simplu, dar nu e deloc! Altfel lumea ar fi plină de fotografi!….O fotografie bine făcută îți poate, oare, vorbi despre sufletul persoanei din ea?

Silviu Covaci : – Daaaaaaaa!…o fotografie e o oglindă a sufletului și sunt destule persoane rele care demonstrează, în poze, acest lucru! Așa cum sunt și persoane blânde, frumoase și pe dinafară și pe dinăuntru, la care aceste lucruri se văd imediat și in fotografii, așa cum se văd și pe stradă. Dau exemplul care, pentru mine, este definitoriu: Anastasia Lazariuc!  Dacă te uiți cu atenție la oamenii pe lângă care trecem zilnic, sau cu care interacționăm periodic, sau la cei care apar la televizor (aceștia mai și deschid gura și vorbesc), sigur îți vei face o părere foarte apropiată de realitate, mai ales dacă „cunoști la oameni”. De foarte multe ori mi-am făcut o părere despre un om, doar privind o fotografie. Recunosc că așa ceva mi se întampla cu mai mulți ani în urmă! Acuma, când  îi aud vorbind pe unii (mai ales la televizor),  bănuiala mi se confirmă, înlăturând orice dubiu (apropo de proverb)!

Marina Almășan : – Deci…făcând poze, ai devenit și un fin psiholog! Și totuși, ce preferi : Portret sau peisaj? Motivează!

Silviu Covaci : -Nici portret, nici peisaj! Eu nu sunt un fotograf de acest gen! Eu sunt fotograf de reportaj, de mișcare, de modă de podium și nu de studiou, într-un cuvânt, de evenimente dinamice!

Marina Almășan : – Nici nu mă miră, doar ești Geamăn! 😉 Și, că veni vorba, la fel ca și viața Geamănului, și cea a fotografului este extrem de diversă și plină de provocări. Amintește-ți o întâmplare inedită de la una din acțiunile foto.

Silviu Covaci : -Da, mi s-a întâmplat pe vremea când eram fotograful oficial al Ambasadei Marii Britanii. La sosirea unui nou ambasador, am mers la Cotroceni pentru imortalizarea unor imagini de la întâlnirea Președintelui nostru cu ambasadorul cel nou. În timpul plimbării prin grădină, era nevoie să se treacă peste un mic pârâiaș aflat in curte, ascuns sub iarbă și greu vizibil. Președintele , dorind să arate cât e el de tânăr și de sportiv, și-a luat avânt și a sărit peste pârâiaș. Dar ce să vezi ?! Nevăzând exact marginile, dânsul și-a luat avânt mai de departe și a aterizat cu un picior, pe marginea malului celalalt și desigur că a căzut în genunchi, dar nimic grav, și s-a ridicat singur, căci nici garda nu a reacționat la timp! Nu știu cum am pus mâna pe aparat și din instinct (câștigat desigur în tinerețe când jucam volei de performanță), am făcut o poza în secunda doi, când dânsul se ridica și pășea pe mal.Desigur ca poza l-a surprins într-o poziție cam nefirească (!), dar a fost purul instinct și nicicum vreo intenție rea din partea mea, mai ales că îl admiram mult! Frumos a fost că, la plecare,  cineva de la SPP m-a oprit și mi-a cerut să-i dau filmul! Nu am acceptat, căci aveam tot reportajul pe acel film și am promis că le aduc clișeul respectiv, după developare. Lucru ce l-am făcut în circa o oră și toate au fost bune și la locul lor! Încă nu știu dacă cineva a folosit acea imagine în vreun scop subversiv!
Sau…Naomi Campbell, fiind prea lungă și prea aproape de mine, la un moment dat important, am intors aparatul într-o fracțiune de secundă și i-am facut poza în diagonala,  în timp ce se deplasa sub arcada Palatului Regal Elisabeta, la brațul domnului ce o adusese în țară!

Marina Almășan : – Toate astea ar merita, poate , să fie adunate într-o carte : “Memoriile unui fotograf”…. Hai să mai povestim despre ceea ce este în jurul nostru : Ce te supără cel mai tare la lumea din jur?

Silviu Covaci : -Superficialitatea, lucrul prost făcut, lenea, incompetența șefilor și „și-mai-mult-decât-incompetența” subalternilor, minciuna, hoția, aerele de vedetă complet inadecvate, infatuarea, obrăznicia folosită în locul îndrăznelii adecvate, agramatismele, agramații, dar mai ales…prostia! Și mă mai deranjează foarte mult aceia care ne cred atât de proști, încât își închipuie că noi vom „cumpăra” / „consuma” mizeriile pe care încearcă să ni le „vândă” sau să ni le inoculeze! Adevărat că au și muuuulți „cumpărători” / „consumatori”, că altfel n-ar mai continua, crezând că toată lumea e proastă!

Marina Almășan – Mda…destule motive de supărare.. Și pentru că dialogul nostru se desfășoară pe un site dedicat femeilor, am să te întreb și ce anume te supără cel mai tare la o femeie. De fapt..definește o femeie de 10!

Silviu Covaci : -La femei mă supără unele lucruri, dar depinde de domeniu, ca să zic așa! În general eu iubesc femeile (căci așa m-a învățat mama), le respect (pentru că sunt femei și nu pentru ceea ce scot uneori pe gură, nu pentru răutatea lor, nu pentru compromisurile pe care le fac pentru a-și atinge scopurile mârșave).Eu admir femeile deștepte și nu pe cele care fac pe deșteptele, admir femeile luptătoare și dedicate, femeile care sunt mame de nota 10, femeile care merită și primesc respect pentru ceea ce fac, admir sufletul lor delicat și iubitor și câte altele ! Unora le-aș da , nu doar nota 10, ci 100, sau 1000 sau chiar un milion de dovezi de respect și admirație! Femei precum Regina Maria, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Elisabeta Rizea, Eroina de la Jiu, Ana Ipătescu, Audrey Hepburn, Marina Constantinescu, Eva Peron, Olga Tudorache, Marie Joliot Curie, Nadia, Elisabeta Lipa, Iolanda Balaș, Lia Manoliu, Gabi Szabo, Margareta Pâslaru, Regina Angliei, Lady Di, Ana Maria Brânză, Laura Badea, Ingrid Bergman, Margaret Thatcher, Angelina Jolie, Marta Bibescu, Sanda Manu, Oprah, Mihaela Peneș, Cătălina Ponor, Viorica Viscopoleanu, Maia Morgenstern, Smaranda Brăescu, Ilinca Tomoroveanu, Maria Tănase, Claudia Schiffer (nu doar pentru faptul că i-a trimis unui oarecare Silviu Covaci din România o scrisoare de mulțumire!) și alte câteva (multe !) îmi sunt mereu în inimă și în minte. Și, da, am întâlnit asemenea femei! Să fiu sincer, zilnic întâlnesc (ca și voi, dealtfel) tot felul de femei, nu toate de 10, recunosc, dar le mai dau eu de la mine și au notă de trecere (unele)!

Marina Almășan : – Oricum, lista ta cu “premiante” este destul de consistentă, ceea ce mă bucură! Sunt sătulă de misogini! Putem vorbi de planuri de viitor? Apropiat și îndepărtat!

Silviu Covaci : -Știi ce planuri de viitor am ? Să muncesc cât pot și să fac bucurie oamenilor de lângă mine, să le ofer și un contrabalans la necazurile vieții cotidiene! Cred că și fotografiile frumoase sunt parte din această dorință. Să am putere cât mai mulți ani să mă ocup de mobilizarea foștilor colegi de școala generală, de liceu și de facultate, dar și fosti jucatori de volei de performanță pentru a strânge rândurile și a ne aminti de copilărie și tinerețe, de a ajuta / organiza întâlniri cu ei, căci astfel ne vom păstra tineri la suflet și în spirit! Pentru planuri îndepărtate, adresați-vă la ghișeul de-alături, deschis pentru persoane de sub 30-40 de ani!

Marina Almășan : – Te răsfeți! Ești un bărbat în putere, ești mai mereu înconjurat de Frumos și-ți poți face liniștit planuri de viitor îndepărtat! Dar, în fine, poate nu vrei să le faci publice! În final, ca să păstrăm tonul vesel al dialogului, am să te rog să ne dezvălui niște trucuri, ca să ieșim bine în poze! ( adică mai tinere și mai frumoase decât suntem în realitate, și asta fără să apelăm neapărat la photoshop!)

Silviu Covaci : – Fetele ce lucrează în televiziune, în fața camerelor nu au nevoie de trucuri căci telegenia și fotogenia sunt probe de admitere (excepțiile nu fac obiectul discuției!), inteligența și dezinvoltura–dacă există–se văd pe față, frumusețea interioară este totdeauna ieșită la suprafață și recunoscută, iar pentru restul, dau lecții în privat (la o sedință foto)!

Marina Almășan: – La ce ghișeu se fac programările?….😁😁😁

Femei de 10 pe Facebook