banner tex carrefour
Bombănelile Marinei Editoriale

Fericirea poate fi un castron de macaroane cu brânză

Secole în șir, întelepții planetei au încercat să găsească definiția fericirii. Culegerile de vorbe deștepte abundă în astfel de definiții, care mai de care mai adânci și mai sofisticate. “Fericirea este cea mai mare biruinţă, aceea pe care o dobândim împotriva destinului ce ne este impus.” – iată un simplu exemplu. Explicația îi aparține, in acest caz, existențialistului Albert Camus.
Sună pompos definiția de mai sus, dar în realitate totul e mult mai simplu. Ne fac fericiți uneori lucruri atât de banale, încât aproape că pare jenant să construim din ele definiții ale fericirii.
Un lucru este cert, pentru fiecare din noi, fericirea are un alt chip.
…..Cu ceva timp în urmă, am fost invitată să le vorbesc unor elevi despre fericire. M-am adunat destul de greu, căci nu mă aflam în etapa cea mai fericită a vieții mele. Dar am recurs la un șiretlic. I-am pus pe ei să-mi spună ce anume îi face fericiți. Experimentul a fost interesant și amuzant, mai ales că acasă și pe mine mă aștepta un puști de vârsta lor. Pe unii îi transforma în oameni fericiți – statul pe calculator, pe alții – o excursie la munte cu gașca de prieteni, un puștan uscățiv și cu ochii triști mi-a spus că e fericit în zilele în care mama lui se simte mai bine (femeia făcea niște chinuitoare ședințe de chimioterapie – mi-a spus, mai apoi, diriginta), cativa au numit, ca motive de fericire, un film cu bătăi sau un concert rock. Unul singur a spus că este fericit atunci când îi cade in mână o carte bună. Mărturisesc că m-am uitat la el ca la un extraterestru. Au mai urmat niște răspunsuri legate de haine de firmă, fete, nopți în club, ba a fost invocată chiar o partidă de pescuit. Puține au fost răspunsurile care au coincis.
Repet, era vorba de adolescenți..
În lumea noastră, a oamenilor mari și cu experiență de viață în cârcă, fericirea capătă cu totul alte contururi, rămânând însă extrem de diferită de la om la om. Pe unii îi face fericiți un servici bun, un loc în care se simt ei înșiși și se pot manifesta ca atare, care îi ridică la cer și care îi încarcă și descarcă în toate zilele, făcând să nu li se simtă acestora trecerea. Ceva de genul : te trezești la pensie și nu ști când au trecut anii…
Alții sunt fericiți atunci când AU. De toate. Bani, case, fabrici, ziare, televiziuni, când salutul celor din jur devine o plecăciune până în pământ, pentru că mai toți depind, într-un fel sau altul, de acești oameni. Cei ce au, sunt convinși că în asta constă fericirea. În a avea. Ei trăiesc cu convingerea că totul în viață se poate cumpăra. Uneori însă îi lovește câte o boală necruțătoare și abia atunci realizează că, de fapt, tot ce au, nu le folosește la nimic…
Există oameni care sunt fericiți atunci când sădesc bine în jur. Când îi fac pe alții fericiți. Când salvează vieți, când schimbă, în bine, destine. Fericirea celor pe care i-au ajutat le umple și lor bateriile și sufletul, iar zâmbetul celor din jur este onorariul lor cel mai de preț. Ca o paranteză: degeaba vremurile nedrepte improașcă cu noroi tagma medicilor. Există încă destui, între ei, care se încadrează în categoria de mai sus.
Fericiți ii fac pe unii cunoașterea, călătoriile, descoperirea unori noi lumi, Mai țineți minte scena aceea din “Titanic”: “I’m the king of the world”?…
Sunt oameni care sunt fericiți atunci când sunt înconjurați de prieteni, de cei dragi. Familia reprezintă pentru mulți definiția fericirii. Când ai o familie adevărată în jurul tău, aproape că poți trece peste greutăți ce par a fi de netrecut. Visează la familie cei care nu o au. Cei care o au, își bat, de regulă, joc de ea, pentru a-și trăi apoi restul vieții printre regrete nemărturisite..
Un ilustru anonim lansa , la un moment dat, o cugetare : “Fericirea stă în lucrurile mărunte”. De acolo, din anonimatul său, înțeleptul fără nume a reușit să puncteze un lucru la care nu se gândise nimeni până atunci. Te poate face, oare, fericit un răsărit de soare, primul desen făcut de fiul tău, o plimbare prin parc, de mână cu ființa iubită, privirea duioasă a labradorului tău, faptul că cineva, în zori, în spune “bună dimineața”? Poți fi, oare, fericit cu o muzică bună, un peisaj răvășitor, o carte plină de adâncuri sau atunci când femeia iubită îți așează pe masă un castron de macaroane cu brânză? Ba bine că nu! Fiecare din ele te poate ridica, la un moment dat, din prăpastii. După unele poți tânji, uneori, o viață întreagă..
Am trăit, recent, o experiență banală, care mi-a adâncit credința că, pentru fiecare din noi, fericirea are alt chip. La finele anului trecut, m-am aflat, pentru puțin timp, la Milano. Capitala modei. După zile de colindat cuminte, prin magazine cu vitrine năucitoare, am experimentat cea mai mare fericire a călătoriei mele : într-o micuță librărie, am găsit, după căutări nesfârșite prin rafturi, un CD cu muzica lui Ennio Morricone, compozitorul meu italian preferat. Toate veșmintele, încălțările, poșetele și bijuteriile din lume adunate la un loc, nu mi-ar putea provoca o stare mai bună, decât ascultarea, de atunci, a acestui CD, acasă, lângă bradul care încă mai clipește din luminițele sale.
….Uneori ne trebuie atât de puțin, pentru a fi fericiți!

1 comentariu

Click aici pentru a spune ceva frumos

  • Chiar așa😘..ce bine ai zis-o!În cele mai multe cazuri,o femeie singură se descurcă mai bine decât un bărbat!

Femei de 10 pe Facebook