banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

Fericirea – între vilele cu piscină și testele de sarcină

 

Îi rog respectuos și prietenește pe colegii de breaslă, să nu le mai solicite niciodată intervievaților lor, definiția fericirii. Pot eventual să-și formuleze astfel curiozitațile: “Pe DUMNEAVOASTRĂ, ce vă face fericit(ă)?”.
Fericirea nu poate fi înghesuită într-o definiție, universal valabilă. Ceea ce ne face pe noi fericiți, îi nefericește pe alții, și viceversa și nu trebuie să fii nepotul lui Confucius, ca să ajungi la această concluzie.
Recunoașteți, de câte ori nu ați văzut flămânzi, radiind de fericire în fața unei farfurii cu bucate care pe noi, cei sătuli, ne lasă reci sau chiar ne mută nasul în altă parte?!? De câte ori nu ne-am crucit, văzând femei cocoțate pe culmea fericirii lângă bărbați ce nouă ne sunt sută la sută antipatici?!? Cât de des nu ne-am bucurat să primim cadouri, care pe alții nu îi mișcă deloc, ba chiar îi scot din țâțâni?
Fericirea are chipuri mii, si tot mii de fațete nebănuite, pe care viața ne ajută să le deslușim. De multe ori, alergăm după fericire și nu observăm că, de fapt, ea lâncezește la doi pași de noi, întrebându-se de ce n-o băgăm în seamă..
Fericiți ne fac lucruri atât de diferite și uneori atât de contradictorii! Există femei pe care maternitatea le aduce în al nouălea cer și altele care tot acolo ajung, după ce testul de sarcină le iese negativ. Există bărbați pe care plecarea de lângă ei a unei scorpii de neveste îi fericește din cale-afară, pe când aceeași femeie îi poate face pe alții “cei mai fericiți soți din lume”. Am întâlnit femei disperate de singurătate, care ar fi fost gata să plătească oricât, pentru a avea alături un bărbat care să le îmbrace în iubire, dar și femei evadate din matrimonii dezastruoase, fericite pentru singurătatea câștigată, consolidată cu jurământul că nu-si vor mai lua, în veci, alături, picior de bărbat. Am alături colegi care își numără zilele la pensie, considerând-o o fericită izbăvire, la fel de bine cum lucrez, cot la cot, cu colegi pensionați demult, dar pe care statul acasă îi scoate din minți și își găsesc fericirea în prelungirea vieții active, fiind mai energici și mai eficienți decât mulți dintre novicii în meserie.
Pe unii ne fac fericiți florile, călătoriile, cuvintele de iubire, zâmbetul încărunțit al parinților, mărțișorul meșterit de mânuțele copiilor. Alții, radiim de fericire când conturile noastre dospesc, câ nd ne mutăm în vilă nouă, cu psicina ceva mai mare, și când ne colorăm garajul cu o mașină bengoasă, decolteul – cu un pandantiv croit din diamante sau vacanțele – cu destinații exotice, aflate la capăt de lume.
Indiferent însă de culoarea fericirii, nu trebuie să abdicăm niciodată de la a lupta, pentru a ne-o adjudeca.
Și, fără să fiu sigură că vorbele pe care le voi alege drept concluzie la cele de mai sus, au vreo legătură cu titlul, aș vrea să vă reamintesc, în final, un îndemn rostit de un înțelept anonim ( anonimii, am văzut, sunt de regulă cei mai înțelepți!) : nu vă clădiți niciodată fericirea, pe nefericirea celoralți.
Și cu asta mă retrag, lăsându-vă să vă ocupați, în tihnă, de fericirile voastre!

Femei de 10 pe Facebook