banner tex carrefour
Ea și El Jurnalul Valentinei

Femeia… de ieri, de azi și de mâine

“Femeile sunt creaturi menite să fie iubite, nu intelese”, spunea Oscar Wilde.

Am trăit înconjurată de multe femei, prin prisma meseriei de model, dar am simțit mereu nevoia să definesc ce înseamnă cu adevărat să fii femeie.

Mi-a plăcut să le observ atent, atât în splendoarea, cât și în mizeria lor.

Femeia e o fire aparte, sensibilă, un rău necesar, suntem greu de înțeles. Ideea e că bărbații să nu încerce să ne înțeleagă, ci să ne iubească, pentru că nici noi, femeile, nu ne înțelegem una pe alta de cele mai multe ori. 🙂

Se zice că femeia trebuie să fie doamnă în societate, gospodină acasă și… să zicem pasională 24 ore din 24, indiferent de circumstanțe; așadar, să facă cea mai bună ciorbă dacă se poate, dar să aibă succes în carieră, să își satisfacă bărbatul, să îl susțină necondiționat. Femeia se cere a fi responsabilă pentru menținerea/dezmembrarea unei relații/căsnicii. Să nu uităm că e musai să arate și bine, să fenteze vârsta cât îi stă în putință, fie că dispune sau nu de timp, răbdare și mijloace materiale pentru asta.

Iar cea mai importantă menire a femeii este de a procrea, cu ajutorul bărbatului, evident. Când femeia aduce pe lume o viață, se spune că atinge pragul feminității supreme. Cu toate acestea, cerințele rămân aceleași și în plus, trebuie să fie o mamă dedicată, „perfectă” dacă se poate, ca la carte. Dar contează și ce face mai departe cu “talentul” cu care s- a născut; merită o statuie femeia care a înfiat un copil din pură iubire și grijă, fie că a putut sau nu să procreeze, în timp ce nu pot să înțeleg femeia care dă naștere unui prunc, sânge din sângele ei, și apoi îl abandonează. Asta nu e nici măcar instinct animal, că și animalele își ocrotesc puii.

În fine, nu voi înțelege niciodată și e un subiect trist pe care nu doresc chiar acum să îl dezvolt.

Să revenim la femeie, așa cum i se cere ei să fie…

Dacă odinioară bărbatului îi plăcea femeia în totalitate supusă, femeia de casă, care se ocupă de copii, îl așteaptă cu masa pusă și hainele călcate, acum, din ce în ce mai des, bărbații dau semne că vor mai mult. Își doresc ca femeia lor să fie activă, implicată, prezentă, dar tot în limitele supunerii față de autoritatea sa, că să îi gâdile orgoliul masculin.

E un trend sau evoluăm? Apar răzleț, ca ghioceii din zăpadă (ca să nu zic ca ciupercile după ploaie, că ghioceii apar o dată pe an, iar ciupercile după ploaie mai des :D) bărbați care se mândresc cu femeile lor, care mai zgomotos sau mai în șoaptă, le recunosc meritele și se mândresc cu realizările lor și acceptă să alterneze rolurile activ-pasiv într-o relație.
Ce e femeia? Cum să fie femeia? Cum vrea bărbatul… că vorba aceea, ” fiecare oală are capacul ei” și chiar dacă ne mai rătăcim pe drum și se mai destramă relații și căsnicii, se pare că fiecare femeie are bărbatul ei și invers.

E cert că e o artă să fii femeie cu adevărat. E mai mult decât înfățișarea fizică, pentru că nu doar frumusețea, dar și feminitatea, vin din interior.

Te naști femeie, dar esența feminității și a senzualității o cultivi în timp, prin  atitudine, comportament, prestanță, stil personal.

Femeia e acea creatură sensibilă și vulnerabilă, încercată de hormoni de când se naște și până moare, fără de care nu ar exista nici alte femei și nici alți bărbați.

Aceasta ar fi o definiție simplificată,  deoarece despre femeie, dacă parafrazăm, nu ne ajunge o viață să o descriem și… nici nu ne-am putea opri, pentru că e o sursă nelimitată de inspirație, agonie și extaz deopotrivă.

Eu sunt fericită că sunt femeie și acum sunt cu atât mai fericită că aduc pe lume un… viitor bărbat (deocamdată e doar bebeluș poznaș).  Și scurta analiză de mai sus a femeii… e doar părerea mea. Voi ce credeți?

Femei de 10 pe Facebook