Nu cred în clișeul ,,extremele se atrag’’ sau în ,,suntem foarte diferiți, dar ne completăm’’. Cred că sunt doar amăgeli – pur feminine de cele mai multe ori, care în timp, scot la iveală nemulțumiri ale partenerilor și care inevitabil, conduc la destrămarea relației. Bărbații și femeile gândesc diferit. Fără dar și poate, iubesc diferit. Au nevoi diferite, comunică diferit. Cu toate acestea, au și lucruri comune. Eu văd relația amoroasă a doi oameni ca pe un nucleu. La unii este mai închegat, la alții mai puțin. Pentru ca nucleul să se păstreze închegat cât mai mult timp, cred că e nevoie ca partenerii să aibă valori și obiective comune. Haideți să lăsăm ipocrizia la o parte… O relație în care unul trage ,,hăis” și altul ,,cea”, nu va rezista în condiții decente, suportabile prea mult timp.
Cum s-ar putea completa un mascul alcoolic, cu o femeie care detestă bețivii? Singura completare cu care ar putea veni femeia, ar fi cea a rezervei de bere din frigider. Dacă ea ar face asta, ar avea să devină prima iubire a masculului. Evident, după alcool. Cum s-ar putea completa un zgârcit și o cheltuitoare? Zgârcitul i-ar putea satisface doleanțele cheltuitoarei, completându-i colecția de genți, asta dacă nu cumva ar fi zgârcit băiețașul.
Da, mințiți-vă! Spuneți că extremele se atrag! Eu cred că da, extremele se mai atrag din când în când, iar atunci când o fac, se bat cap în cap. Se ciocnesc și apoi pocnesc.
Sursă imagine reprezentativă: im-ho.com.ua
Comentează