banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

Eu, prelucrătorul prin așchiere…

 

  • Pe umerii tatei. Toți oamenii sunt mărunței, în jurul meu, doar baloanele colorate ajung imi ajung privirea. În jur e multă lume, toți sunt îmbrăcați frumos și se bucură; miroase a crenvurști – mi-a promis și tati că-mi ia unul – iar oamenii țin în mână niște pancarte uriașe, pe care nu știu ce scrie, pentru că încă nu știu să citesc.
  • La școală ne învață insistent că “meseria e brățară de aur” si că “cine nu muncește, nu mănâncă”. Mă întreb de ce fiul directoarei trece mereu clasa, fără să învețe deloc. Doar si învățătura e și ea muncă, nu-i așa?…
  • M-am întâlnit cu el – cel de mai sus – după vreo 20 de ani. Emigrase în America, unde păzea intrarea într-un cazino. Câștiga de vreo patru ori mai mult decât mine, fără să facă mare lucru. Dar mânca hamburgeri. Nesănătoși, de altfel.
  • Când eram studentă, imi “făceam mâna”, scriind cu patos, prin presa vremii, despre destinele unor truditori anonimi. Fapt care m-a făcut să mă preumblu prin destule fabrici și uzine, ce râdeau în soare precum macaralele care le construiseră.
  • Peste ceva ani, mă preumblam pe lângă ruinele știrbe ale acelorași fabrici și uzine, arătându-i puștiului meu: “Aici era faimoasa uzină “23 August” , “Aici , la Automatica, se fabricau roboți industriali”. “Aici a fost Electroaparatajul. Acum e mall…” “- Mami, intrăm să-mi iei husă pentru iPhone?…..”
  • Pe strada mea a explodat o conductă. Zile în șir, un echipaj de la o vajnică companie de profil a trudit la remedierea avariei. “A trudi” este un cuvânt politicos prin care am mascat spectacolul ce mi s-a relevat, zi de zi, cand priveam de la balcon: unul mai pirpiriu dădea de zor la lopată, vreo 5 îi urmăreau, cu nesaț, ritmul, așezați pe o conductă. Îmi amintesc o glumă pe care o spunea Eugen Cristea, prin spectacole : “Ador munca! Aș sta ore în sir să-i privesc pe alții, cum muncesc!”
  • Mă tot întreb cum se face că, Bucurestiul, la orice oră din zi, e sufocat de lume. Traficul bezmetic, aglomerația de pe străzi si din locurile publice sunt inexplicabile la ore la care, în orașele mari ale țărilor civilizate, străzile sunt aproape pustii, oamenii fiind la serviciu. Oare în țara asta chiar nu mai muncește nimeni?!?..
  • Meseria e brățară de aur. Eu, personal, am diplomă de “prelucrător prin așchiere”! Nu am folosit-o niciodată, dar știu să deosebesc o pilă cu dantură simplă, de una cu dantură dublă. La atelier, în liceu, ne-au învățat despre pile, însă niciodată n-am bănuit cât de importante vor deveni ele, în viața noastră!…
  • Am, în echipa mea, tineri care muncesc pe brânci și câștigă jenant de puțin și am în jur colegi care se relaxează la serviciu, dar au salarii duble față de ai mei. Ciudat, dar și unii și alții sunt nemulțumiți..
  • Tot vorbim de pensii. Mi se pare ciudat că înțelepții țării nu reușesc odată să pună în armonie munca de-o viață a unui om cu “mărunții” pe care acesta îi va primi, după ce s-a retras în “anticamera celor veșnice”! Oare chiar nu mai există economiști pricepuți în tara asta?!? Uite, eu, economist la origini, decât să mă fac de râs, bâjbâind prin realități, mai bine m-am retras într-o altă meserie…
  • Zilele trecute, am filmat in Obor ediția specială a emisiunii noastre. Printre altele, i-am întrebat pe cei ieșiți în cale, dacă mai este valabil astăzi proverbul “Cine nu muncește, nu mănâncă!”. S-au codit. Unul mi-a dat, ca și contraexemplu, “șleahta care ne conduce”. A vorbit atât de colorat, încât a trebuit să-l tai la montaj..
  • Câtă dezamăgire ascunde , chipurile “gluma”: “Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”!…. Eu cred că, de fapt, de aici ni se trag cam toate…
  • Românii iubesc ziua de 1 mai. Însă doar pentru că este liberă și atrage, ca un magnet, în jurul său, și alte zile vecine, creînd mici vacanțe. Denumite “punți”. Pe români îi doare fix în pix de muncitorii de la Chicago care au protestat, în 1886, câștigând dreptul la a nu munci decât 8 ore pe zi. Pentru că românii știu bine cum să fenteze regulile și vor munci întotdeauna fix cât vor ei.

Femei de 10 pe Facebook