banner marshal garden
Ea și El Ultimul romantic

Ești așa cum vorbești!

“Decât” puțină răbdare mai am! Din start vă spun că-s destul de acid atunci când vine vorba de limba noastră! Mi-s de umila părere că e una din condițiile pe care-ar trebui să le îndeplinești prin lege, ca să nu te faci de râs, ca să-ți lași nasul în jos, în vreo carte de gramatică, în loc să-l ții pe sus, cu coada între picioare, împiedicându-ți limba printre agramatisme!
Deci, ca să începem în forță, specific timpurilor agramate în care ne învârtim, românii aruncă la coș limba maternă. 
E un fel de ceva nesemnificativ, de buchisit pentru proștii care nu are școala vieții și care este mult inferiori într-o țară în care cele mai importante valori se raportează la nivelul buzunarului, al creierului lipsă și-al ieftinei șmecherii ajunse la rang spectaculos de ideal.
De la metrou la guvern, până la cei prin jurul meu, totul e doldora de greșeli. Nu minore, de exprimare, de context, de acord, de toate la un loc, mai ceva ca un gulaș cu multă carne din toate națiile posibile și imposibile. Nu mă caracterizează nici o urmă de rasism, dar am impresia că manelizarea și înegreala asta continuă transformă limba, oamenii, trecând ca normale formule idioate, fără noime.
Oamenii gândesc în automatiosme, e un lucru știut, dar a cunoaște înțelesul limbii care te-a format e regulă nescrisă. În fond, în felul acesta, te poți înțelege pe tine și poți transmite, involuntar, cine ești! Nu înghit, la propriu, povestea cu școala, cu mediul social, părinții și alte cele! 
Cunosc oamenii ce nu au evoluat nici după o viață întreagă de stat într-un mediu elevat! Prostia se dă, se transmite și e contagioasă, fără leac și de cele mai multe ori lipsită de întrebări.
Ca o adiere lină, coboară printre muritorii lipsiți de grai! Dar aici e vorbă de o crasă lipsă de interes, de modalitatea de a fenta, de indolență și de felul de a trage o palmă locului din care provii! Ești cum vorbești! E simplu! Și degeaba-s protestele, dacă le fac aceiași inculți ca și cei ce ne conduc! Dacă vocea străzii e decât una, care este la ei acolo, și cea de sus e decât două, atunci sacul și-a găsit peticul meritoriu și orice luptă pentru schimbare și evoluție este în van!
Aș vrea să cred că-s dur și că mă înșel, iar acest pamflet e așa, într-o joacă infantilă a unui om lipsit de complexe și false precepte, o idioțenie, dar realitatea spațiului nostru e și mai cruntă. Trăim acaparați de incultură și masacrarea asta a limbii conduce la o rupere completă din decor, la o punere macabră în scenă a unei lumi dominate de interlopi, șmecheri, bișnițari și pițipoance. Și nu-s numai ei așa, ci marea masă ascultătoare, dusă prea mult la biserica sfântă ce nu are bunul simț de-a face și vreo două lecții de gramatică cu enoriașii când le ia mințile, care se transformă!
N-am nici un fel de rețetă salvatoare, nici sfat, nici nimic! Poate doar cartea de gramatică și bunul simț al fiecăruia, cel care-a dispărut de multă vreme și care nu te faci să uiți după câteva luni petrecute în străinătate regulile de vorbire, cuvintele și înțelesurile, ori care nu te transformă într-un iresponsabil ce se complace în starea vegetativă și dominată de greșeli!
Și nu, nu orice greșeală se iartă, nu oricine e supus greșelilor! Învață limba română și arată astfel cine ești! Înveți să te și descrii așa, prețuind o România ce va arăta mai bine cu cei ce știu să o pună corect în valoare, fără să o lovească sub centură zilnic! De la noi vine schimbarea! 

Foto: AnaMaria Halalai

Femei de 10 pe Facebook