Totul pleacă de la modul în care ne raportam la eșec și în care îl definim.
Să vizualizăm un ceas pe o masa. Îl privim din fața si vedem mișcarea indicatoarelor in 
sens orar. Ocolim masa și privim ceasul din spate. Acum, dacă ne-am schimbat punctul de observație, aceleași indicatoare descriu sensul antiorar. Eșecul este o reușită interpretată greșit.
Eșecul – adâncimea, nivelul minim la care te afli, intr-o perioadă de timp, nivelul de la care urmează să crești. O cotă minima efemeră. Ajuns aici analizezi: de ce eu , de ce acum? Nu este in totalitate vina ta, după cum nu este doar din cauza altora. Sigur au fost mai mulți factori care te-au direcționat aici, tot asa cum mai multe forțe, anumite conjuncturi, te-au ridicat pe culmile succesului. Dintre toate acestea, ai de identificat care a fost contribuția ta. Ce n-ai făcut bine, unde ai greșit? Cum să-ți imbunătățești strategia, până data viitoare, când testul se va repeta.
Pentru câți oameni, oare, succesul s-a arătat după prima încercare? Sunt situatii, când scopurile sunt usor de atins, însă dacă năzuintele sunt înalțate puțin peste nivelul nostru actual, dacă tindem spre mai mult decat suntem, nereușita, abordată din unghiul corect, are doar rolul de a ne ambiționa. Drumul intre realitate si idealul nostru, pașii intre ce avem, ce obținem si ce ne dorim, in puține cazuri se fac pe distanța cea mai scurtă, pe axa care unește vertical punctele. Pe parcurs, ne putem reinventa, reconstrui de câteva ori. Până la rolul care ni se potrivește, schimbăm de cateva ori uniforma, abandonăm relații si colegialități care duc spre nicăieri. Deși decorurile și anturajele, le vom reîntâlni uneori; vom reînnoda relații, vom face compromisuri si vom ierta. Noi însă nu vom mai fi aceeași. Experiența ne va invăța să nu cădem a doua oara, din același motiv.
Din navigarea prin valurile vieții, invățăm cum să orientăm pânzele, ca să depășim incercările așezate inevitabil in calea noastră. Străbatem locuri prin care acul nesigur al busolei ne aduce în minte întrebări: unde și cine suntem, încotro ne îndreptăm? Cât mai avem până la destinația căreia simțim că-i aparținem? Dacă furtuna întunecă strălucirea ce ne ghidează, să n-o mai cautăm in exterior, să o reflectăm noi, pentru noi inșine si pentru camarazii de drum.
Avem oare căderi pentru că țintim prea sus? Cerem prea mult de la noi înșine, de la cei apropiați? Oare cel mai bogat om este cel care se mulțumește cu ceea ce are? Să nu ne plafonăm, dar nici să ridicăm ștacheta peste limitele prezentului nostru. Pe cărarea ce duce spre succes, să punem stângul înaintea dreptului, dreptul înaintea stângului, să continuam răbdători.
Rolul piedicilor este să faca diferența intre învingători si învinși. Laurii succesului se așează doar pe fruntea celor care au perseverat, au asudat si nu au renunțat.
Surse foto: in-scope.ru, ria-m.tv, shkolazhizni.ru, sovets.net
Comentează