Ea și El Pe canapea

Cum m-a lăsat orgoliul în fundu’ gol

Te-ai ales cu praf. Nici măcar un praf al rațiunii. Un praf ce ți-a însângerat ochii.
Era atât de frumoasă. Însă nu puteai să faci doi pași înspre zâmbetul ei. Ți-ar fi căzut onoarea pe asfalt. Ar fi făcut atât de mult zgomot, încât gândurile tale ar fi fost auzite și de cei de la masa vecină. La fel ai pierdut-o și pe cea de dinainte. Îți spuneai că e mult mai cool să fii tu sunat de ea. Al naibii dacă ai fi pus mana pe telefon. Ți-ar fi căzut un deget ce acoperea o rană deja rostită.
Și pe cea de dinainte. La fiecare ceartă trebuia să îți arăți colții și să lași urme adânci în inimă. În inima ei. Asemenea unor gheare ascuțite de minte și de un Ego fioros. Tu erai un prădător. Ea, o felină. Singurul lucru prădat a fost momentul în care ai ales să ai dreptate în loc să alegi să fii fericit. Pentru că atunci când o ascultai, nu încercai să o înțelegi. Încercai să te înțelegi pe tine.
Nu-i așa că e mișto orgoliul? Atunci când oamenii se evaporă în preajma lui. Atunci când clipe înghețate se transformă în nisip purtat de vânt. Când inima celuilalt încetează să mai bata în același ritm împărtășit.
Nu-i așa că e mișto orgoliul? Atunci când nu poți lăsa de la tine, pierzând din celălalt. Când ultimul cuvânt trebuie neapărat să il ai tu. S-ar putea să fie și ultimul gând.
Când un simplu „Imi pare rău” ar putea să fie mult mai important decât un răspicat „Ți-am spus eu”.
Orgoliul e o ciumă. O boală ce se lipește de celulele ființei asemenea unui cancer blestemat al Ego-ului. El nu a deschis niciodată uși. Dimpotrivă, le-a închis. Chiar le-a trântit. Lăsând un zgomot lung și surd pe chipul împietrit al celorlalți.
În fundul gol nu te-a lăsat. Însă în sufletul gol, cu siguranță.

Tu ai achiziționat cartea Rai și Iad în iubire?
Alătură-te celor peste 25.000 de cititori.

carte

VEZI DETALII

Femei de 10 pe Facebook