banner marshal garden
Femei de 10

Crina Lință, actrița – femeie de afaceri: “De acum încolo, să fiu cât mai mult pe scenă.”

Pe Crina am văzut-o pentru prima dată într-un spectacol cu nume cel puțin straniu și care nu-mi oferea niciun indiciu : “Lettice și leușteanul”. Insă titlul piesei nu era singurul lucru ciudat. Numele teatrului însuși era , pentru mine, o noutate: “Arte dell’Anima”. Prietenul meu, Silviu Biriș, cel care mă invitase și unul din numele principale de pe afiș, a reușit să-mi stârnească definitiv curiozitatea. Cică tovarășa sa de afiș, Crina Lință, era și patroana teatrului și, mai mult, am aflat despre actrița atât de talentată, pe care aveam s-o aplaud din toată inima în seara cu pricina, că este actriță…doar de câțiva ani și că, până mai deunăzi a fost… femeie de afaceri! Ei, dacă esti un jurnalist care se respectă, cum să rămâi pasiv la o astfel de provocare?!? Și uite așa s-a născut interviul pe care vă invit să-l citiți mai jos.

Marina Almășan : – Să începem relaxat. Zic eu…cu un banc cu olteni!
Crina Lință: – „Un oltean e condamnat la moarte prin electrocutare. Este aşezat pe scaunul electric şi întrebat care e ultima lui dorinţă. Olteanul răspunde: Să mă ţineţi de mână.”

Marina Almășan : – Hm..cam macabru început de interviu! Vorbește-ne despre rădăcinile tale!
Crina Lință : – Sunt Gorjeancă, de la Jii, m-am născut, am învățat și am locuit în Târgu-Jiu până la vârsta de 19 ani. Un oraș frumos, curat, de unde „plecară” mulți oameni și „ajunseră” personalități de seamă ale tărișoarei noastre dragi.

Marina Almășan : – Când erai mică, ce visai să te faci? Care ți-a fost parcursul profesional?
Crina Lință : – Vorba cântecului: „Am vrut să fiu actriță de când aveam 2 ani”, dar nu am avut curaj și în plus, fiind din familie de profesori, care mă îndrepta către joburi „serioase” și cu posibilitatea integrării în câmpul muncii, am păstrat visele pentru când aveam să fiu cu adevărat „tânără”, nu-i așa? Cum spunea Picasso: „Îți ia mult timp să devii tânăr”, iar eu am devenit tânără în momentul în care m-am înscris la Facultatea de Teatru, prima facultate, respectiv Universitatea București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine absolvind-o cu mulți ani în urmă.

Marina Almășan : – Înțeleg că pasiunea pentru teatru a apărut, cu adevărat, prin liceu. Cu ce ocazie?
Crina Lință : – Cu toate că întotdeauna am avut aplecare pentru materiile umaniste, am urmat un liceu cu profil real, fiind chiar olimpică la chimie, dar pasiunea mea pentru lectură pe care am avut-o de mic copil s-a concretizat prin scrierea de poezii și piese de teatru pentru liceeni. Mi-aduc aminte cu nostalgie de orele de istorie pe care nu le suportam și cum stăteam cu caietul pe genunchi și scriam piesa de teatru în care am și jucat și cu care am obținut în timpul liceului Premiul I la Faza Națională „Cântarea României”. Îi spuneam mamei, care la vremea respectivă nu ar fi fost de acord să merg la cursuri de actorie, (în prezent, ea însăși fiind parte a trupei de tineri pensionari „Teatrul Nostrum”, din cadrul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România) că „ies în oraș cu fetele” la plimbare, în parc sau la film, când de fapt fugeam la repetiții. De fapt, cred că era un lucru doar în mintea mea de copil, pentru că mama mea m-a susținut și încurajat întotdeauna în tot ceea ce am făcut și a fost mereu alături de mine și de familia mea și îi mulțumesc din suflet pentru ceea ce sunt astăzi.

Marina Almășan : – Ce frumos! Să ne întoarcem însă la prima ta profesie. “Femeie de afaceri”! … Greu statut. Ce domeniu? Ce afaceri? De ce ai mai simțit nevoia să faci, în continuare, Facultatea de teatru? Din teatru nu prea se câștigă!…
Crina Lință: – De aproximativ 15 ani conduc o casă de comenzi cu livrare la domiciliul clientului de produse alimentare și nealimentare. Inițial m-am ocupat și de partea de achiziții a firmei, dar și de partea de prospectare a pieței, resurse umane, coordonarea echipei, câte un pic din toate, astfel încât am reușit să am o echipă de oameni competenți, colegi cu care mă mândresc și în care am încredere deplină. Tocmai aceste lucruri mi-au dat libertatea să pot să urmez cursurile facultății de teatru, la zi, fără a mi se simți lipsa într-un mod deranjant. Când lucrezi în domeniul vânzărilor, cu furnizori pe de-o parte și cu clienți pe de altă parte, dar și cu problemele de zi cu zi dintr-o firmă, există la un moment dat o rutină pe care trebuie să o combați într-un fel. Eu am reușit să ies din „Cursa de șoareci” prin actorie. Când am hotărât să devin actriță nu m-am gândit nici măcar o clipă la recompensele financiare.

Marina Almășan : – Am înțeles că ai locuit ceva ani în Canada. Ce vânt te-a dus acolo? Ce vânt te-a adus înapoi? Cu ce te-ai ocupat peste ocean?
Crina Lință: – În Canada practic am emigrat cu acte în regulă, cu interviu pentru „Landing Emigrant” susținut la Budapesta, împreună cu soțul meu. Eram tineri și dornici de a ieși peste granițele țării. Menționez că acest lucru se întâmpla în 1994, perioadă în care multă lume își dorea să plece și să se realizeze peste hotare. Ce ciudat, parcă timpul a stat în loc, nu-i așa? Mă refer la tinerii care acum pleacă chiar de pe băncile liceului în alte țări. Acolo am lucrat la unul dintre cele mai prestigioase ziare, respectiv „Toronto Star” și mi-am continuat pasiunea pentru scris, înființând propriul ziar: „Pulsul românesc”, împreună cu soțul meu, Gabriel Lință, și cu verișoara lui, Camelia Lință, care a rămas stabilită de atunci în Canada și care lucrează actualmente la University of Toronto. Deși am fost niște tineri de succes și în Toronto, dorul de casă și faptul că fiecare eram singuri la părinți, ne-au făcut să ne întoarcem acasă după 3 ani.

Marina Almășan : – Și bine ați făcut! Spiritul de afaceri te-a făcut să pui pe picioare un teatru privat. Vorbește-ne despre Arte dell’Anima.
Crina Lință: – (râde) 😊 Dimpotrivă! Fuga de domeniul afacerilor m-a făcut să deschid un teatru independent/privat. Am deschis Asociația Arte dell’Anima, studentă fiind în anul I la actorie, când am realizat cât de mulți tineri sunt licențiați anual în domeniul artelor și cât de puține șanse au pentru a-și continua pasiunea. Și apoi, sinceră să fiu, m-am gândit și la mine însămi: ce șanse aș mai avea eu să merg la casting și să fiu distribuită la vârsta mea? Teatrul Arte dell’Anima este un loc de suflet, un loc creativ, unde oricine a bătut la ușă, a fost primit și i s-a dat o șansă.

Marina Almășan : – Este, oare, o investiție rentabilă? Soțul tău ce zice? Înțeleg că el a rămas fidel lumii afacerilor.
Crina Lință : (râde din nou) – Clar este o investiție! O investiție permanentă, de familie, o investiție nu numai financiară, dar și cu un input de implicare zilnic, câteodată și de câte 10 ore. Soțul meu deja s-a obișnuit. E adevărat că în ultimii 3 ani a avut surpriză după surpriză, nu numai din partea mea, dar și din partea băiatului nostru mai mare, Vlad Lință, care deși a terminat Colegiul Național „Mihai Viteazul” și a fost mulți ani olimpic și la matematică și la fizică, a ales la sfârșitul clasei a XI-a să dea tot la actorie și a intrat primul cu nota 10. Vă dați seama că soțul meu, fiind inginer de profesie, specializarea autovehicule rutiere și având business-uri în acest domeniu, chiar a fost șocat, dar i-a trecut repede (râde), asta și datorită faptului că a văzut că și eu și Vlad suntem cu adevărat pasionați de artă.

Marina Almășan : – Vorbește-ne despre familia ta.
Crina Lință: – Familia mea este o familie frumoasă, unită, care anul acesta împlinește 25 de ani de existență. Hei, ce repede trece timpul! Vlad, colegul meu mai mic de facultate, (râde), anul acesta își dă licența cu „Ani de pribegie”, coordonat de prof. Puiu Șerban. Îl puteți vedea și în spectacolele: „Împăratul muștelor”, regia Tudor Lucanu la Teatrul Excelsior, „Vassa Jeleznova”, regia Puiu Șerban la Teatrul Elisabeta, „Hamlet”, regia Victor-Ioan Frunză la Teatrul Metropolis, dar și în „O noapte furtunoasă”, regia Florin Liță la Teatrul Arte dell’Anima. Echilibrul familiei între artă și știință este dat, alături de soțul meu, de către Alex, mezinul familiei, care este elev în clasa a X-a la Colegiul Național „Sfântul Sava”. And guess what? Și el olimpic la matematică și fizică! Acum rămâne să vedem ce surprize va mai avea soțul meu! Haha! (râde)

Marina Almășan : – Crina, ce înseamnă, în opinia ta, o femeie de 10?
Crina Lință: – Este important ca în viață să găsești un echilibru. Și atunci când reușești să fii și soție și mamă, să excelezi în profesia ta, să te și implici în acțiuni pentru comunitate și să fii alături de cei care au nevoie de tine, fără a-ți neglija aspirațiile și a uita de sufletul tău, cred că te poți numi o femeie de nota 10.

Marina Almășan : – Dar un bărbat de 10?
Crina Lință : – Soțul meu: o persoană altruistă, un soț minunat, un tată dedicat, un business man inteligent, creativ și onest.

Marina Almășan : – Și?…Ești? Este?😁
Crina Lință: – Soțul meu cu siguranță este un bărbat de nota 10. „Restul… e tăcere!”

Marina Almășan : – Acum te alinți! ..Sunt femeile o forță, în societatea românească?
Crina Lință: – Nu știu dacă femeile sunt neapărat o forță în societatea românească, dar cunosc și admir foarte multe femei care au reușit să aibă un cuvânt de spus, în domeniile în care s-au implicat, fie că vorbim de medicină, știință, administrație, artă sau cultură.

Marina Almășan : – Iar cele cu adevărat puternice se află în soatele unor bărbați de succes! 😁Hai să privim puțin și spre viitor: ce planuri ai, pentru tine, pentru familie, pentru teatrul pe care-l conduci?
Crina Lință : – Pentru familia mea, îmi doresc să fim sănătoși și să ne bucurăm de realizările noastre. Pentru teatrul pe care-l conduc, îmi doresc să crească la fel de frumos ca și până acum, să atragem cât mai mulți oameni interesați de cultură, să oferim spectacole și proiecte de calitate și eventual, să sensibilizăm comunitatea, companiile, care ar dori să susțină tinerii artiști, fie cu donații, sponsorizări, etc. sau măcar cu un bilet cumpărat la unul din spectacole. Pentru mine… e clar, un singur lucru: de acum încolo, să fiu cât mai mult pe scenă.
Marina Almășan : – ..Ceea ce îți doresc

din toată inima! Apropo, Crina, invită-ne la o piesă în care crezi!
Crina Lință : – „Lettice și Leușteanul” de Peter Shaffer, regia Geanina Hergheligiu de la Teatrul Arte dell’Anima. O comedie verbală, ierbală, dar nu și….letală! Vă așteptăm cu mult drag în strada Făinari, nr. 17D!

Femei de 10 pe Facebook