Femei de 10 Răscolind internetul

Dragostea durează trei ani

Da, așa sună titlul unei cărți, autor Frederic Beigbeder, care a generat și o comedie savuroasă. „Iubirea e o ceață ce dispare la prima rază de realitate” este una din primele fraze din film. Zăpăcind internetul, am dat peste un articol din psihologia franceză (PSYCHOLOGIE.FR), care dezbate aceelași subiect, însă din punct de vedere al proceselor chimice. Toți avem o părere despre ce înseamna „coup de foudre”, dar oare chiar există? Chiar durează? Şi…cam cât? Lucy Vincent, neurobiolog, ne întristează: „dragostea este un proces dinamic de scurtă durată”, dar ne explică în ce fel am putea să ne prelungim viața de cuplu: „Coup de foudre” nu e un dar de la Dumnezeu, ci un mecanism chimic al creierului încă de la începutul umanității, adânc ancorat în genele noastre. Bărbatul primitiv procreea si sprijinea creşterea copilului pentru perpetuarea speciei. Atunci era nevoie de ambii părinți deoarece era greu pentru unul singur să asigure supravegherea, procurarea hranei, protejarea de prădători. Astfel, alchimia cerebrală crează o dependenţă care face partenerii să închidă ochii la defectele reciproce, când e vorba de copil.

1. Cum acest program genetic stimuleaza deopotriva barbații și femeile?

In alegerea partenerului există factori complementari care ne ajută să-i alegem în mod inconştient. Mirosul traduce de fapt informaţiile genetice în ceea ce priveşte sistemul imunitar. Astfel, dacă ambii parteneri posedă sisteme imunitare diferite, imunitatea noului născut este mult mai puternică. Dacă partenerii au sisteme imunitare asemănătoare, sistemul imunitar al copilului va fi slab.

sanda-ladosi22. Alte semne care ghidează alegerea.

Să repunem omul în mediul sălbatic de unde a evoluat. Femeia produce un ovul, îl fertilizează, are nouă luni de sarcină, timp în care are nevoie de hrană și odihnă si are mai puțină mobilitate. Chiar dacă este asediată de noua viață, ea e sigură că pruncul îi poartă genele si le va transmite generaţiei viitoare. Bărbatul e diferit. Produce mulţi spermatozoizi zilnic dar are nevoie de unul singur pentru fertilizare. El nu poate fi sigur niciodată că noul născut e al lui. viitoare. Aceste diferenţe biologice antrenează comportamente diferite. Ea va căuta un partener de forță, care să o protejeze, în schimb el va căuta o femeie de care să fie sigur că-i va transmite genele.

3. Bărbatul doreşte femeia fertilă sau fidelă?

Amândouă, dar mai mult prima. Pentru el nu e o mare suferinţă să fie cu o femeie care nu îi poate dărui un copil. Dar va căuta la ea toate criteriile de frumusețe feminină care în realitate reprezintă criterii de fertilitate: păr bogat, piele fină, ochi strălucitori, buze carnoase…

4. Acest program genetic nu s-a modificat odată cu evoluția?

Acum femeia controlează graviditatea. Are carieră, deci nu mai are nevoie de un bărbat puternic și bogat. Poate creşte singură un copil. Bărbații care au de oferit doar testosteronul vor dispărea curând de pe piață, ceea ce va duce la modificari genetice. Dar nu vă faceți griji, instinctul primar încă se păstrează și femeia tot mai e atrasă de mușchi și avere! Totul e cum „administrăm” o poveste de dragoste.

sanda-ladosi5. Oare alchimia amoroasă a relației nu dureaza mai mult de trei ani?

Programarea genetică a îndrăgostiților modifică activitatea din anumite zone ale creierului. Încet, aceste zone se desensibilizează, astfel mecanismul hormonal, cytocina, temperează procesul. Creierul intră pe cursul normal, nu mai e excitat. Trei ani e asociat cu dobândirea independenţei copilului la această vârstă. De ce să forţezi doi soţi să rămână împreună dacă nu e neapărat necesar în evoluţie? Evoluţiei nu îi pasă de fericirea noastră după reproducere!
De ce unele cupluri rezistă totuși în timp? Chiar dacă receptorii de endorfină sunt desensibilizaţi, cea care induce dependența este cytocina, care la o simplă îmbrățișare induce o stare de bine, stimulează sistemul imunitar, liniștește bătăile inimii și creează sentimentul de liniște.

6. Dragostea, explicată „chimic”, omoară romantismul…

Se pare că am fost crescuți prea mult cu povești. „Şi au trăit fericiti, şi au avut mulţi copii”… Niciodată nu se spune „Şi au trăit fericiţi trei ani şi apoi a devenit prea dificil”… Trec cei trei ani, creierul își reia activitatea normală şi dintr-o dată nu ne mai place ce vedem la partenerii noştri. Și atunci ne putem imagina continuarea poveştii?

7. Cum ne-o imaginăm corect?

Într-o poveste de dragoste, pe lângă procesul chimic mai există o altă cale de comunicare: VORBA. Acestea implică o alta parte a creierului. Dacă te străduieşti să sondezi terenul celuilalt, poți să îți îmbogăţești informațiile legate de intelectul său. Cuplurile durabile sunt cele care dau informaţii în detaliu despre parteneri.

ando7

8. Deci… nimic nu ține de voinţă?

Nu ne putem impune să ne îndrăgostim, dar trebuie să punem de la început multe întrebări, să ne cunoaştem partenerul, pentru a nu ne amăgi inutil, pentru ca apoi, intrând în dezacord, să ni se stingă treptat plăcerea. Dragostea nu e în întregime programată, e un hibrid care include experiență personală. Iar schimbul de informații între parteneri este foarte important. De la origini până azi am evoluat ca fiinţe umane.

Femei de 10 pe Facebook