Cu ochii pe ecran Timp liber

Collateral beauty – A doua șansă

Săptămâna trecută vorbeam cu Lexi despre recenta ei despărțire. Văzuse în filme că fetele se consolează cu ciocolată, înghețată sau… noi cuceriri dar, pentru ea nu funcționa. Mai ales când a observat că ciocolata o găsea mai greu decât cuceririle. I-am spus că e prea devreme pentru alte implicări profunde dar cum mereu înțelege doar ce vrea ea, a ales să nu mai pună nici un pic de emoție în nimic. Și așa a ajuns Lexi să se uite de o săptămână încoace doar la filme cu bătăi, crime și răpiri, să caute cursuri de box sau karate și să-și perfecționeze replicile dure. Mi-a zis că toate prostituatele din filme sunt fericite, ce ar fi să le ia exemplul? Fetele bune nu câștigă niciodată în viața reală, Ro. Aici nu puteam să o contrazic așa că am preferat să tac și să caut în continuare ceva care să o aducă pe Lexicuța mea înapoi. Văzusem la cinema reclama filmului Collateral Beauty; am citit ceva de deces la descriere și am zis că e perfect! Măcar filmul să fie pe placul ei.

După ce ne-am aprovizionat cu jeleuri (muuuulte), popcorn și doze de suc am intrat în sală. Am urcat puțin mai sus și ne-am așezat în mijlocul rândului. Evident că am făcut puțin prea mult zgomot și am scăpat câte ceva pe jos, dar cine se supără?!? Exact când a început filmul mi-a spus că dacă vede o singură fază siropoasă, pleacă; m-am prefăcut că nu o aud și am întors capul. Filmul începe cu o imagine a unui grup de prieteni care lucrează împreună. Howard (Will Smith) se transformă dintr-un bărbat cu o carieră de succes, care își iubea viaţa şi oamenii, într-un om depresiv, fără dorinţa de a mai socializa şi a-şi mai continua traiul. Prietenii lui, îngrijorați – din cauza lui dar și a afacerii care pare să se destrame, angajează un detectiv pentru a-l urmări. Sally (băbuța-detectiv) află că Howard a trimis 3 scrisori. Tot ceea ce îşi doreşte este să afle răspunsul la întrebarea „De ce?”, adresându-se nu unor oameni, ci unor lucruri pe care nu le putem controla: iubirii, timpului şi morţii. Din momentul citirii celor 3 hârtii cu toții se aventurează într-un roller coaster emoțional care, mie cel puțin, mi-a adus lacrimi în colțul ochilor pe toată durata filmului. Whit, din discuțiile fantastice pe care le avea cu mama lui – suferindă de Alzheimer – a realizat că doar demonstrând un lucru ireal ar putea să-l trezească pe Howard la realitate. Astfel, cei 3 angajează actori care să interpreteze lucrurile cărora li s-a adresat protagonistul în scrisoare: iubirea (Keira Knightley), timpul (Jacob Latimore) și moartea (Helen Mirren). În paralel, apare un alt personaj feminin – Madeleine – care îl ajută pe Howard să treacă peste depresie. Cu toate că și ea pierduse un copil, pe Olivia, s-a străduit să vadă a doua șansă pe care i-a oferit-o viața. Obișnuia să spună că cel mai frumos lucru pe care l-a primit de la fostul soț era o scrisoare în care așternuse o memorabilă declarație de dragoste: Mi-aș dori să fim din nou străini… După asta, s-au despărțit și… chiar au devenit străini.

Din când în când mă uitam la Lexi, așteptând să se ridice în următorul minut și să plece dar tot ce am putut să văd a fost o față înlăcrimată. Când am aflat că de fapt Madeleine era fosta lui soție și bătrâna care interpreta moartea se aflase și ea la spital în ziua în care Olivia a murit… am rămas în minte doar cu sfatul pe care i l-a dat: You’ve been given a gift, this profound connection to everything. Just look for it, and I promise you it’s there, the collateral beauty (sună mult mai bine în engleză).

 

XOXO, R.S.

 

Femei de 10 pe Facebook