banner tex carrefour
Bombănelile Marinei Editoriale

Cică…”tehnici de seducție”!

 

Ceea ce citiți nu este neapărat o “bombăneală” , ci mai degrabă un articol, pur și simplu. Nu critic pe nimeni, ci doar observ. Nu comentez, ci doar relatez. Nu mă enervez, ci doar mă amuz și, eventual, mă crucesc. Pe undeva e de înțeles : între noi, tinerii de Atunci și ei, tinerii de Acum, s-a furișat o Revoluție. Răsucitu-s-au lucrurile cu fundu-n sus în mai toate domeniile, de aceea poate nici nu ar trebui să mă mir. Așa că nu mă mai mir, ci doar mă amuz! Și mă crucesc…
Tema “studiului”: felul în care astăzi se cucerește un bărbat. O temă eternă, niciodată demodată. Tema nu, procedurile – da! Căci azi nu mai trebuie să fii nicidecum temeinic școlită, să ai un serviciu bun, să fii fată cuminte, să scrie pe tine că vei fi o bună gospodină și să plutească – în jurul a tot ceea ce spui și faci – aerul de potențială „nevastă”. Acum calitățile care te recomandă pentru acest statut sunt cu totul altele.

….Stau la o cafea cu un fost coleg, pe care nu l-am văzut de secole. În aproape o oră epuizăm toate rotațiile Planetei, întâmplate de când am isprăvit amândoi facultatea. În paralel însă , pentru că dețin o sâcâitoare atenție distributivă, trag cu ochiul la ceea ce se întâmplă la masa de lângă noi. La un moment dat, colegul mi se alătură și ne amuzăm împreună.
..Tânăra aflată la nici doi metri de noi este clar angajată într-o ofensivă de cucerire a bărbatului de lângă ea. Nu știu dacă vânează neapărat o legătură pe viață, sau doar una pe weekend. Diferența dintre ei este aidoma celei dintre mine și copiii mei. El pare obosit de viață, dar face eforturi pentru a părea vivace. Hainele, accesoriile , gesturile îi trădează o stare materială înfloritoare. Aroma acesteia a ajuns ajuns cu siguranță la ea – tânără, voluptoasă, siliconată, oxigenată, pensată, tatuată, manichiurată, aș zice bine îmbrăcată, dacă n-ar fi fost, de fapt, bine.. dezbrăcată. Poșetă Michael Kors, posibil una „pe bune”, din relații anterioare. Duduița stă întinsă peste masă ca un arc, scoțându-și la înaintare bustul abundent, care mai-mai că-i atinge lui farfuria. Îl fixează adânc, cu duetul “nevinovat” al ochișorilor săi . Precizare : ochișorii sunt de un albastru intens, generat de lentile de contact și clipesc aprig din evantaiele genelor aplicate. Își țuguie din când în când buzele cărnoase, sclipind a gel. Râde chițăit la ceea ce el se căznește să-i șoptească peste farfurie, ușor jenat de prezența unor străini ( aceia eram noi). O privește cu aceeași poftă, cu care privește Victor al meu spre oalele de pe aragaz, când se întoarce hămesit de la cursuri. Doar că el și devorează bunătățile din ele, pe când insul nostru se pare că nu ajunsese nici măcar să ia tacâmurile în mână…Din când în când, pe sub masă ( Doamne, de ce trebuie eu să observ chiar toate detaliile?!?) genunchiul ei îl atinge, chipurile involuntar, pe al lui, și-l văd brusc înroșindu-se și foindu-se pe scaun. Ciocnes periodic paharele cu vin roșu, el îi murmură ceva ( nu aud nimic, e prea mare zumzăială pe Dorobanți!), iar ea hăhăie melodios, sorbind din pahar cu buzițele voluptoase un strop mic-mic, din care el trebuie să înțeleagă că ea nu le are cu alcoolul, că e – cum s-ar zice – fată cuminte.. Trag cu urechea să ascult și cam ce-și vorbesc ( inutil să vă spun că tot acest „studiu” îl fac tare anevoios, mai trebuind să mai și vorbesc cu comeseanul meu, ca să nu bată la ochi!). Dialogurile celor doi sunt cât se poate de diverse : el îi povestește despre programul lui încărcat, apoi prin câte țări ale lumii a călătorit, cum își alege parfumul, ce exerciții face la sală, ce performanțe are noul lui iPhone. Ultimul apărut, firește. Ea ciripește despre dietele ei, despre ședințele la solar, despre o prietenă care tocmai își tăiase venele, despre ultimul shopping la Milano. El o privește tâmp, direct în ochi, sorbindu-i fiecare cuvințel, de parcă asistă la un curs de managementul afacerilor, ținut de Steve Jobs!
….La un moment dat, omul se ridică și dispăre, în direcția toaletelor. Ea formează repede un număr de mobil , după care, crezând că n-o auzim, îi șoptește unei prietene ( probabil celei cu venele tăiate) : „- Ce faci, dragă?..Vezi că am să întârzii puțin… Da, sunt cu ăla, încă n-am terminat!..Hai că-ți povestesc când ne vedem!….Mai am puțin și o să-mi mănânce din palmă!”
… Amicul meu a achitat cafelele și am ieșit. În fața cafenelei am izbucnit amândoi în râs…

Femei de 10 pe Facebook