banner tex carrefour
Copii și tineri Nu mai sunt copil!

Băieții din viața mea

Incredibil! Trece indiferent pe langă mine, dar mă privește pe sub gene, cu subînțeles. Mă atinge mai degrabă, decât să mă lovească cu umărul și apoi murmura un „scuze” sec. Ori de câte ori e în preajmă mea face aluzii care sfârșesc cu un oftat greu… Din partea mea. Să nu mai spun că din când în când – cred că numără zilele ca să fie punctual – mă intreabă ceva ilogic cum ar fi cât e ceasul. Cu toate că are telefonul în mână. Cine știe!? Poate i s-a descărcat bateria. Creierului! Și incă se intreabă de ce nu sunt cu el. Plus că celălalt observă toate lucrurile astea și evident că eu trebuie să fiu mediator, dacă nu vreau să sun cât de curând la 112. rosse2Sau mai degrabă la spitalul 9. Cum să le spun celor doi ca să nu va dați seama despre cine vorbesc!? Știu, enervantului fițos îi voi spune Troy iar iubărețului gelos, Roy.
Pe Troy l-am cunoscut în clasa a 7-a. Incă de atunci făcea parte din „gasca de Dorobanți” Era un nesuferit superficial care purta pe undeva o listă ascunsă cu numele cuceririlor lui, nu pentru a le ține minte, ci pentru a se lăuda. Ce clișeu! Probabil de-asta nu am fost niciodată una din „frumoasele” lui și mi-am păstrat titlul de „cea mai inabordabilă fată din scoală„. Cu timpul, Dumnzeu știe de ce, a început să fie…acceptabil. Avea un „quelque chose” care, spre rușinea mea, când am aflat că vrea să se mute, m-a determinat să șantajez destinul care avea să ne aducă impreună la liceu. După examene ne-am luat rămas bun și am imbrățisat vara care speram să vină la pachet cu o nouă iubire. La cât de pretențioasă sunt, chiar și celui mai „bun” băiat din lume aveam să îi găsesc un defect, așa că am fost single toată vacanța. În septembrie, ghici ce?! Nu s-a mutat. Ba chiar aveam clasele una langă cealaltă.
Incă din clasă întâi, când jucăm fotbal cu băieții, eram văzută cea mai cool față și mi-am purtat cu mândrie coronița de printesă sportivă pană când am schimbat-o cu cea de Miss Boboc. Atunci am devenit o adevărată tentație… Am cunoscut băieți care credeau că Rolexul sau un S-Class țin locul unei declarații de dragoste și 100 de trandafiri sunt de fapt niște viitoare flori moarte dăruite cu scop sexual. Pe langă ceilalți zeci de pretendenți -și când spun zeci, nu glumesc – a apărut un nou personaj în povestea mea, Roy. Un bad boy, mai bine zis un bad cocalar. Adică serios, cine poartă tricou cu ștrasuri, blugi cu rupturi și adidași fosforescenți asortați cu ceas?! Și să nu uit de cureaua Gucci. Cu toate că l-am luat peste picior de multe ori și nu mai aveam mult pană să îi strig în fată că mă dor ochii din cauza infățișării lui, mereu mi-a vorbit ireal de politicos și uneori chiar părea inteligent. Troy și apropourile lui au devenit nesemnificative și nu mică mi-a fost uimirea când am concluzionat de ce. M-a lăsat să văd mai mult decât un zid din pietre lucioase și combinații vestimentare odioase. M-a lăsat să descopăr inima bună din spatele superficialității exagerate. Acum nu mai vrea să audă de ștrasuri sau imprimeuri vizibile, uneori poartă cămașă și a renunțat complet la comportamentul de bad boy. Cateodată e impulsiv și gelos pe Troy dar știe că eu sunt o good girl.
Sper că într-o zi acești băieței să se transforme în bărbati și poate atunci îi voi înțelege și le voi spune pe nume.
XOXO
R.S.

Foto: Dalles Go

4 comentarii

Click aici pentru a spune ceva frumos

Femei de 10 pe Facebook