banner tex carrefour
Alice în Țara Mirărilor Femei de 10

Andreas Petrescu: „Iubirea este atunci când te poți spăla pe dinți cu periuța celuilalt.”

„Mă mut la mama”, ba nu „Mă mut la… tata” Offf!!!! „Mă mut sau nu mă mut? Aceasta e-ntrebarea!”Stați liniștite, dragiile mele! Nimeni nu se mută, ci este vorba de trilogia de teatru scrisă de unul dintre cei mai îndrăgiți și talentați actori ai generației sale, Andreas Petrescu. Un artist care, deși a ajuns sus, nu a uitat nicio clipă de unde a plecat. Este suficient un singur minut pentru a-ți da seama de omul din spatele actorului. Mereu pozitiv și plin de energie, Andreas se face repede îndrăgit de cei din jurul său. Pasiunea pentru teatru a descoperit-o încă din liceu. Ambițios din fire, nu a renunțat niciodată la visul său. A tras cu dinții. Au fost zile noroase, zile senine, a trecut prin apă și foc cu scopul de a-și atinge țelul. Nu doar scena i-a fost a doua casă, ci și televiziunea. Acest microb s-a infiltrat în sufletul lui, încet, dar sigur. Astfel, a devenit prezentator. Pentru un timp, ne-a făcut diminețiile mai dinamice și mai frumoase. Apoi, am trăit alături de el și de colegii lui „Vara pe val” una dintre cele mai îndrăgite emisiuni estivale de la postul național public. Carismatic, popular și cu simțul umorului bine dezvoltat, este genul de bărbat pe care și l-ar dori orice femeie. De-a lungul timpului, Andreas Petrescu a frânt inimile multor doamne și domnișoare, însă, doar una avea să-i cucerească inima pentru totdeauna. Atunci când vorbește despre soția sa, Augusta, dragostea i se poate citi în privire, iar emoțiile îl transformă într-un adolescent îndrăgostit pentru prima oară. Sunt unul dintre cuplurile model din showbiz-ul autohton. Deși vânați de presa tabloid, au știut să fie mereu discreți în ceea ce privește viața personală, ținând-o departe de ochii curioșilor. În urma acestei povești de dragoste ca-n filme, a venit pe lume Luca, minunea celor doi. Cu o carieră de succes, o soție iubitoare și înțelegătoare și un băiețel care-i înseninează fiecare clipă, artistul este un bărbat fericit și împlinit. Actorul și în special, omul Andreas Petrescu merită cu prisosință titlul de bărbat de zece.

Anghel Alina: Ești unul dintre tinerii actori care prin carisma și talentul său s-a făcut repede îndrăgit de public. De unde pasiunea pentru teatru? Povestește-ne cum au fost începuturile carierei tale?
Andreas Petrescu: Începuturile au fost năvalnice, cele neprofesioniste. Jucam în liceu și eram foarte bun, după care am făcut Facultatea de Teatru și n-am mai fost bun. Am fost chiar foarte slab.
A.A.: De ce?
A.P.: Îmi era foarte frică. Profesoara mea era cea mai bună din țară, Sanda Manu și e o profesoară dură. Am făcut patru ani de actorie, dar și de armată în același timp. Câte exerciții fizice am făcut acolo, nu am făcut în viața mea și am înțeles că actoria începe de la spălatul pe dinți pentru că îi vorbești partenerului în față, de aproape și continuă cu felul în care arăți pe scenă. După care mi-au trebuit încă trei ani de facultate să revin la forma din liceu.
A.A.: Și chiar dacă ai avut o profesoară exigentă nu ai renunțat, ba mai mult ai demonstrat că poți să ajungi sus.
A.P.: Noi am terminat doar nouă din 19. Da, am vrut să renunț când profesoara mea mi-a spus: „Gândește-te bine! Poate ești bun la altceva și m-am gândit. Erau felurile dânsei de-a ne provoca, să vadă dacă ești menit sau nu să faci meseria asta. M-am dus să scot dosarul și în ultima secundă am zis: „Nu. Voi lupta până la capăt.”
A.A.: Care sunt planurile tale de viitor, din punct de vedere al carierei?
A.P.: Am scris o trilogie în teatru, acum visul meu este să scriu un scenariu de film care să aibă succes. Cred că știu să scriu comedie foarte bine și că pot să fac cel mai amuzant film de la BD-uri încoace.
A.A.: Și când îl vom vedea?
A.P.: E foarte greu să găsești tehnica necesară. Inițial, eu fac, dar… Sper că într-un an de zile voi face un film pentru că și l-a teatru s-a născut ceva brusc. Am făcut spectacolele astea și cred că pot să fac un film, după aceea al doilea, al treilea. Cam astea sunt planurile legate de carieră.
A.A.: Ești și om de televiziune, nu numai actor. Ai prezentat mai multe emisiuni. Te-ai gândit sau ți-ai dori un nou proiect în televiziune?
A.P.: Nu m-am gândit și nu mai mă gândesc fiindcă am fost foarte dezamăgit atunci când s-a terminat perioada mea de prezentare. Am descoperit o altă lume, cea în care poți să scrii cuvintele oamenilor care prezintă. Atunci când e nevoie pentru că mulți prezentatori nu au nevoie și e foarte bine așa. Mi-am făcut porția de prezentare, porția de teatru, porția de scris, am nevoie de porția mea de film. Viața e pe porții, știi? Mănânci până te saturi. Dacă nu te-ai săturat, te ridici de la masă și mănânci mai târziu sau mănânci altceva, cam asta am făcut și eu.

 

A.A.: De la carieră, la… dragoste. În zilele noastre sunt tot mai puțini bărbați romantici. Tu ești un bărbat romantic?
A.P.: Da, sunt.
A.A.: Atunci, care este ultimul gest romantic pe care i l-ai făcut soției tale?
A.P.: Am făcut tot felul de gesturi față de soția mea pentru că îmi place s-o văd cum zâmbește atunci când primește atenție. Nu e vorba de cadouri fiindcă e ușor să cumperi ceva și să-i duci. Nu știu dacă asta arată c-o iubești. Cadoul arată că îți pasă de ea. Dar, că o iubești, de exemplu, eu îi las trandafiri în tot felul de locuri din cutia poștală până în birou. Ea își dorea foarte mult o fereastră în birou pentru că are biroul fără ieșire la aer și i-am făcut eu una.. Dar nu e un geam, e o ramă de termopan foarte mare de 2m/1.50 pe care am pus o poză cu Madridul fiindcă ea a locuit foarte mult acolo și îi plăcea.
A.A.: Cum ai cunoscut-o pe Augusta?
A.P.: Jucam „Mă mut la mama” la Godot și trebuia să vină la spectacol. Eu nu știam. Eram încă în sală mă uitam la scenă și mă gândeam ce voi face. A venit colegul și mi-a zis: „Nu sta pe scaunul ăsta că aici stă Augusta Lazarov. Eu am zis: „Să fie sănătoasă! Ce treabă am eu cu ea? Când o să vină, o să stea.” și aud o voce: „Bună! Cred că ne cunoaștem.” Era chiar Augusta. M-am simțit foarte prost. M-am ridicat, am dat mâna. Nu ne cunoșteam personal, dar eu o văzusem la televizor. Ea văzuse niște emisiuni. Ne știam de la televizor. Mi-a spus ulterior că avea impresia că sunt un bărbat superficial și arogant. A văzut spectacolul, după care mi-a zis că și-a schimbat cu totul părerea despre mine și am făcut rost de numărul ei de telefon.
A.A.: Și rodul iubirii voastre e Luca. Cum e relația cu cel mic?
A.P.: Atunci când reușim să fim împreună, dimineața până pe la zece și seara după opt ajungem acasă. Când stăm cu el dimineața e cel mai
frumos fiindcă ne pupăm toți trei și el are momente de dragoste. Nu prea e el pupăcios, dar când noi îl rugăm mai vine și mai dă un pupic. Sunt momente atât de frumoase în trei pe care le avem, mai ales în vacanță. În vacanțe, Luca nu e un răsfățat, chiar dacă noi îl răsfățăm. El nu e un copil răzgâiat, e doar răsfățat. Îl iubim și cred că iubirea trebuie arătată. Nu cred că trebuie să-l pupi numai în somn. Mi se pare o prostie. Eu nu cred în bătaie. Cred în în dragoste și arătându-i foarte multă dragoste, crește cu multă încredere în el. Soția mea la fel arătându-i dragostea are încredere în ea și eu pentru că ea îmi spune în fiecare zi: „Ești cel mai frumos! Ești cel mai bun!” și chiar dacă nu e așa pentru ea sunt și asta îmi dă încredere.
A.A: Ea te susține, dar și tu o susții în tot ceea ce face.
A.P.: Da. Cred că e cel mai important. Am avut cu toții relații înainte și aveam senzația că sunt un arestat, și am un polițist în casă care îmi spune când am voie să mă duc, unde am voie. Soția mea e primul om care atunci când m-am întors din turneu, noaptea, mi-a spus: „De ce călătorești noaptea? Rămâi acolo și vino mâine dimineață. E periculos să mergi noaptea.” În loc să spună „Vino mai repede acasă, să nu cumva să faci vreo prostie.
A.A.: Asta pentru că aveți încredere unul în celălalt.
A.P.: Da și se gândește la binele meu. Despre asta e vorba în dragoste. Mă gândesc să-ți fie bine, nu mă gândesc să-mi fie bine, iubindu-te. Iubirea, în general, e voită. Te iubesc pentru mine.
A.A.: Cum definești iubirea?
A.P.: Când eram mai mic, la 18 ani, spuneam că iubirea este atunci când te poți spăla pe dinți cu periuța celuilalt. Și acum cred în același lucru: invadarea intimității unui om, fără ca acela s-o simtă ca pe-o invadare, ci ca pe-o împlinire. Dragoste înseamnă să susții un om, să intri în viața lui și să-l ridici pe palmele tale, să-l plimbi așa prin lume până la capăt și să faci planuri, să privești în același fel. Eu nu cred că oamenii care se aseamănă trebuie să fie împreună fiindcă n-are nicio legătură. Oamenii trebuie să fie împreună dacă privesc în aceeași direcție și își doresc aceleași lucruri. Noi doi ne dorim un copil? Da. Vom avea un copil. Ne dorim să îmbătrânim într-o casă la malul mării? Da. Avem aceleași țeluri, în viața asta. Ced că asta e iubirea.
A.A.: Ce te-a atras cel mai mult la Augusta?
A.P.: Ochii, prima oară pentru că i-am văzut în întuneric și avea privirea albastră care pentru unii e foarte dură, dar pentru mine este cea mai caldă din lume. Asta m-a atras prima dat. După care m-au atras mai multe lucruri. Felul ei de-a fi. Este o femeie extrem de inteligentă, foarte frumoasă, blândă și cu o capacitate fabuloasă de-a împărți viața cu altcineva. Eu n-am știut că ea poate împărți așa viața cu un om. Vă jur, nu e nicio declarație de dragoste, îți spun cu toată sinceritatea e cea mai bună soție pe care o puteam găsi pe pământul acesta.


A.A.: Site-ul nostru se numește femeide10.ro Ce calități ar trebui să aibă o femeie ca să fie de 10?
A.P.: În relație cu ea însăși cred că ar trebui să fie foarte atentă la ea. Ar trebui să fie extrem de îngrijită, să rămână feminină, să nu aibă o atitudine de bărbat chiar dacă e o femeie puternică și își dorește să se realizeze trebuie să rămână femeie, să-și urmeze calea fără să se uite înapoi, dar să țină cont și de oamenii din jurul ei. Sunt foarte multe lucruri, habar n-am. Nu știu cum trebuie să fie o femeie de nota zece. Știu cum trebuie să fie un bărbat. Încerc să fiu un bărbat de zece.
A.A.: Și ești un bărbat de nota zece?
A.P.: Nu, sunt de 9,50, așa. (râde)
A.A.: Atunci, cum e un bărbat de zece?
A.P.: Cred că are mai puțină superficialitate decât mine. Eu sunt un tip superficial. Mai puțin egoist decât mine. Sunt un pic egoist. Întotdeauna pot să fac mai multe. Nu știu cum e un bărbat de zece. Știu cum e un bărbat care încearcă să fie de zece: eu sunt.
A.A.: Ai vreo dorință pe care încă nu ai împlinit-o?
A.P.: În clipa asta nu. Îmi e frică să merg cu avionul. Foarte frică, dar de când mă simt împlinit și am tot ce îmi doresc: soția cea mai bună de pe pământ, părinții sănătoși și copilul meu e minunat nu mai îmi e frică de nimic. Pot să zbor cu avionul liniștit pentru că simt că am făcut tot ce îmi doream și nu mai îmi e frică fiindcă dacă aș muri astăzi, n-ar fi nicio problemă. Am făcut tot ce îmi doream.
A.A.: La finalul interviului, te rog să le transmiți un mesaj cititoarelor site-ului nostru.
A.P.: O să vă spun o vorbă care nu e a mea. Dacă cineva nu te iubește așa cum ai vrea tu, cu toată inima lui, atunci când simțiți că un bărbat nu răspunde iubirii așa cum v-ați dori sau că nu face toate gesturile pe care le-ați vrea, îl puteți lua de mână și ghida spre drumul sau spre capătul drumului pe care îl vreți. Uneori chiar nu ne dăm seama și nu e o rea intenție. Femeile pot să facă cinci lucruri în același timp. Noi putem să facem un singur lucru. Mă uit în ochii unei femei și asta e tot ce pot să fac în clipa aia. Al doilea gest vine ulterior. Aveți răbdare cu ei și duceți-i încet pe drumul dragostei fiindcă bărbatul până la urmă te urmează.

Femei de 10 pe Facebook