Bărbați de 10

ACT ORCHESTRA – Cei 3 mușchetari ai…umorului!

Acum vreo doi ani, l-am avut invitat, la emisiunea mea “ Ne vedem la TVR” pe maestrul Ion Caramitru. Dincolo de bucuria acestei întâlniri de gradul 3, care a făcut să freamăte întreaga mea echipă, am avut ocazia să cunoaștem câteva nume apropiate marelui actor. Unul dintre ele – “ Act orchestra” : trei actori tineri și talentați, angajați ai Teatrului Național din București, care și-au unit numele și talentele într-un grup original. Petre Ancuța, Emilian Marnea și Florin Călbăjos – alias “Act Orchestra” – îmbină actoria cu muzica ( cei trei sunt excelenți muzicieni), umorul fiind liantul principal al melanjului. De atunci, de la acele 5 minute live, oferite în dar mentorului lor, am legat cu băieții o frumoasă colaborare. Mi-au mai fost oaspeți – și ei mie, la emisiuni, dar și eu lor – în calitate de spectator la spectacolele lor de la Teatru Național.
M-ar bucura să știu că-mi urmați exemplul, devenind voi înșivă fani ai talentaților băieți de la “Act Orchestra”, de aceea m-am gândit să vi-imprezint mai pe-ndelete, realizând un interviu cu toți trei, deodată! Evident, nu putea să iasă decât un dialog inedit!

Marina Almășan: -Băieți, la 1,2,3! fiecare din voi să spună un cuvânt. Și apoi să motivați alegerea!
Petre Ancuța: – Bucurie.  Cam asa gandesc eu ca ar trebui trăită viața..cu Bucurie.
Emilian Marnea: – Ceai. Mi-ati amintit de Ceaiul de la ora 5, prima emisiune de divertisment cu care am luat contact. 😁
Florin Călbăjos: – Cafea. Rostesc asta în fiecare dimineață – momentul preferat al zilei !

Marina : -Vi se întâmplă des să aveți divergențe de opinie?
Petre: Oho, la greu!
Emilian: – Da, pentru ca suntem diferiți.
Florin: – Absolut, ar fi foarte plictisitor totul dacă am simți cu toții la fel.

Marina: -Ce vă leagă, totuși?
Petre: – Conștiința faptului că fiecare vrea să fie perfect și fiecare s-ar putea să aibă dreptate …și cei 8 ani de prietenie.:)
Emilian: – Foarte multe, de la faptul ca stapanim acelesi mijloace de exprimare artistica, pana la faptul ca suntem colegi de serviciu.
Florin: – Câteva mii de ore petrecute împreună, un gând și un scop comun, și un profesor căruia îi datorăm mult.

Marina : -Am să vă rog să vă caracterizați reciproc : Petre, caracterizează-l pe Florin. Tu  Florin, pe Emilian. Tu, Emilian, pe Petre!

Petre: – Florin este un prieten adevărat și un om foarte fain din Ardeal.
Florin: – Umorul molipsitor este ceea ce îl caracterizează pe Emilian cel mai bine. Un tip plin de joacă, chiar și-atunci când mulți dintre noi am simți că avem toate motivele să nu fim veseli. Omul ce aduce zâmbetul.
Emilian: – Pe scurt, Petre e un oltean ardelenizat, creț, cu ochi albaștri, născut în zodia Taurilor (cred că-i suficient!)

Marina: – Ce are fiecare de spus despre „Act Orchestra”?
Petre: – O bucurie că s-a întâmplat și se întâmplă…și va să continue, so Stay tuned! 😉
Emilian: – Actorchestra s-a înființat special pentru proiectul TNB 9 G . Până la Actorchestra am testat terenul  cu proiectul Variatiuni la Invențiuni op 2, o poantă muzicală sau mai multe.
Florin: – Un proiect creat de la 0 la 10, din curajul și avântul tineresc.

Marina: – Cum v-ați născut ( ca trupă)? Cine v-a fost maternitate? Cine, moașă?
Petre : – Maternitate – facultatea de teatru de la Cluj, moașa – dorința noastră de a dezvolta și a folosi ceea ce am învățat.
Emilian: – Cu Petre și cu Florin mă știu din primele zile de facultate, am fost colegi la clasa prof. Miklos Bacs, unde în scurt timp am descoperit că suntem pasionați de muzică și instrumente. Inițial am făcut echipă cu Petre de 4 mâini la pian & instrumente,  alături de care am născocit proiectul Variațiuni la Invențiuni op2 (o poantă muzicală sau mai multe), pe urmă ni s-a alăturat Florin și ne-am reîmpărțit pe instrumente și glume.
Florin: – Ne-am cunoscut la Cluj, un oraș prietenos, mai excat la Facultatea de Teatru si Televiziune din cadrul UBB, și profit de aceasta ocazie să-i salut pe profesorii noștri de clasă, și anume pe Miklos Bacs, Irina Wintze si Camelia Curuțiu, oamenii care ne-au format în meseria noastră, și mai departe nu a rămas decât să ne dăm seama că nu e întâmplator faptul că avem aptitudini muzicale, și de-atunci am început să cântam și nu ne-am mai oprit.

Marina : -Dacă cineva m-ar întreba, ” Ce e cu băieții ăștia, de fapt? Sunt actori sau  muzicieni?”, n-aș prea ști ce să-i răspund. Sunteți fermecători și ai naibii de buni în ambele ipostaze! De fapt, sunteți actori „cu patalama”, dar aplecarea asta pentru muzică de unde vine? ( puteți răspunde pe rând, fiecare în ceea ce-l privește! )
Petre : – Cred că aș putea raspunde pentru toți pentru că știu…toți am absolvit liceele de muzică si apoi am dat la facultatea de teatru, dar muzica ne-a rămas în sânge, cam așa.
Emilian: – Din naștere, din genă , nu știu sigur. Ce știu sigur e că Mama avea un repertoriu vast de cântece de leagăn, iar tata de cântece populare. De asemenea pot spune că am crescut în Liceul de Artă din Arad, timp de 12 ani, unde fiind încojurat de muzică, pictură, sculptură, m-am lăsat influențat câte puțin, de fiecare în parte. Am ales teatrul pentru că le îmbină cel mai bine pe toate.
Florin: – Aplecarea către muzică se datorează în general părinților care au avut inspirația de a ne îndruma de mici către școli de artă, școli de muzică.

Marina : – Ce înseamnă, de fapt,  un actor bun? Dar un spectacol bun?
Petre: – Daca reușește să te “miște” ca spectator, să te facă să-ti pui întrebări,să râzi, să plângi, să te bucuri, să simți cu el deodată -atunci e ce trebuie, în ambele cazuri.
Emilian: – Nu știu. Dar dacă un actor talentat, preocupat de talentul său, e considerat un actor bun, atunci spectacolul bun presupune o distribuție cu actori talentați, preocupați de telentul lor.
Florin: – Un actor bun este, poate, omul ce deține mecanismele prin care să poată scoate dintr-un sertar, foarte repede și la momentul potrivit, anumite stări ce vor genera viul scenic.

Marina : – În peisajul Naționalului, spectacolele voastre sunt oarecum atipice : puține vorbe, multă mișcare, muzică – cât cuprinde, în sală se râde non-stop. De fapt, ce urmăriți?
Petre: – Bucuria – de ambele părți.
Emilian: – Urmărim să ne facem treaba cât mai bine, pentru a fi la rândul nostru urmăriți cu interes.
Florin: – Încercăm să oprim pentru puțin timpul în loc. Urmărim să transmitem mesaj, adevăr, emoție, sunet, liniște, imagini, lacrimi, zâmbete..

Marina : -Numiți, fiecare, un actor pe care-l admirați ( poate fi și străin! ) Nu vă îngrămădiți să spuneți ” Caramitru”!
Petre : – Pacino și Matthew McConaughey.
Emilian: – Christoph Waltz.
Florin: – Vlad Ivanov

Marina : -Cum se naște un moment din spectacolele voastre? Există un „creier” al echipei? Lucrați împreună? Descrieți procedura!
Petre : – Se naște în diferite feluri: e o combinație între  reguli și joacă, între improvizație și logică,… cert este că e o căutare continuă, care nu se oprește niciodată, susținută tot timpul de bucurie.
Emilian: – Foarte simplu: există trei creiere, pe care dacă le punem la grămadă, încep să funcționează ca unul singur și iau naștere momentele muzicalo- teatrale.
Florin: – Există totuși si un creier al echipei, trebuie să recunoaștem asta, dar cu fiecare repetiție, un altul.Procedura este strict secretă, dar de data asta, fără ca ai mei colegi să știe, vă voi dezvălui puțin.Ne întâlnim, cântăm și ne jucăm precum niște copilandri!

Marina : -Ce vă inspiră? Care sunt subiectele predilecte?
Petre : – Viața..cu toate ale sale.
Emilian: – Orice, oricând, oriunde.
Florin: – Situații din muzica universală ce pot naște poveste sau conflict.

Marina : – Jucați și în piese „normale”? Care au fost rolurile preferate?
Petre : – Da. Rolurile preferate sunt cumva tot din sfera combinației cele două arte (teatrul și muzica) “Jesus” din musicalul/opera rock “Jesus Christ Superstar”, făcut în facultate la Cluj, “Billy Flynn” –“Chicago” făcut la UNATC și cu siguranță “Filippo”  din “Angajare de clovn” –TNB.
Emilian: – Da, toate rolurile sunt preferate.
Florin : – Rolul Anghele (în grai moroșenesc) din piesa “Butoiul cu praf si pulbere” de Dejan Dukovski. Primul spectacol în care am jucat imediat după facultate, la Teatrul Municipal Baia Mare, cu peste 50 de reprezentații 2 stagiuni.

Marina : -Lăudați-vă șeful! ( mă refer la Ion Caramitru, cel datorită căruia ne-am și cunoscut! )
Petre : – In primul rând, multumiri pentru încredere, răbdare și susținere. Apoi aprecieri pentru dăruire si energie. Când am început să lucrăm, mă așteptam să afișeze o anumita superioritate, dat fiind contextul, el fiind cine este. Dar culmea, omul a afișat o umanitate și o relaxare greu de închipuit, motiv pentru care nu pot spune decât : Respect.
Emilian: – Am vrea, în primul rând să-i mulțumim pentru încredere, susținere, înțelegere, dar mai ales pentru tranziția de la teatrul muzical la teatrul “textual”. Mă refer la trecerea de la Actorchestra la Angajare de Clown, de al cărei rezultat vă puteți bucura la Sala Studio TNB.
Florin : – Îi mulțumesc pentru dărnicia lui în relația regizor-actor, și pentru lecția de răbdare pe care a dovedit-o în sala de repetiții , în cele aproximativ 6 luni cât am lucrat împreună la spectacolul Angajare de clovn, spectacol pe care-l jucăm cu mult, mult drag.

Marina : – Iar acum…criticați-l! Ia să văd, aveți curajul?!?
Petre: – Poate uneori este prea fix, în anumite convingeri, dar…toți artiștii o au pe asta .:)
Emilian: – Numai… “face to face”!
Florin: – …..

Marina : -Acum dezbrăcați-vă de haina de actori și vorbiți-mi despre voi, cei din spatele scenei ( fiecare in parte : familie, hobby-uri, iubite, etc)
Petre : – Intâi de toate, eu trebuie să recunosc că sunt tot ceea ce sunt datorită părinților mei, care m-au susținut necondiționat în absolut tot. Iar apoi o să vă spun ce mi-a citit la un momenta dat în palmă cineva, și care cred eu că este foarte concluziv : zicea că la mine viața și cariera sunt aceeași linie! Asadar, pentru mine totul se învârte în jurul muzicii și al teatrului. În rest, încerc să mă bucur cât de mult pot de viață, cu tot ce înseamnă ea.
Emilian: – Suntem aceeași, poate mai puțin transpirați! …Am o iubită și o pisică.
Florin: – Clujean de fel, adaptat la ritmul Capitalei, începător cu perspective în arta gătitului, vizitator de restaurante bune, degustător de cultură. Îmi plac snookerul, snowboarding-ul și mi-ar plăcea să pot pescui de pe terasa casei mele de vacantă! 😁
Marina : -Revista noastră online se numește „femeide10.ro”. Pentru voi există așa ceva? Cum arată? ( răspundeți fiecare)
Petre : – Cu siguranță. Ea este senzuală, inteligentă, inocentă și obrăznicuță în același timp, feminină și atenta la detalii, liberă în gândire, cu simțul umorului și… știe să gătească! 🙂 Emilian : – Frumoasă, deșteaptă și devreme-acasă… la ea!
Florin: – Femeia de 10 este femeia care, indiferent de starea civilă, va reuși să mă facă să mă simt… liber!

Marina : – O rugăminte colectivă, adresată, la  modul general, FEMEILOR!
Petre : Descoperiți-vă! Dar nu vă pierdeți misterul!
Emilian : – Nu vă mai cumpărați pantofi, aveți destui!
Florin: – Nu ne mai întrebați cu ce să vă îmbracați. Vom ajunge să ne complimentam noi între noi, bărbații, pentru felul în care arată soțiile sau prietenele noastre!

Marina : -Invitați-mă undeva! (într-un loc cuminte, firește!😁)
Petre: – Haideți la “Vadoo Chill Fest” între 18 si 20 august la Vadu Oii, lângă Buzău, la prima ediție a unui festival foarte fain de muzică și relaxare în aer liber, unde “It’s all about good vibes!” . Și, din toamnă, la teatru și la concertele Lazy Friday (my band)! 😉
Emilian: – Pentru tine și cei interesați, profit de aceasta ocazie, pentru a vă invita la spectacolului Umbre, în regia lui Vlad Cristache, pe 21 iunie și 2 iulie la sala Atelier a Teatrului National Bucuresti.Pe cei mai puțin interesati, vă invit… la ștrand!😁

Marina : -Am ajuns la finalul dialogului. Haideți să repetăm testul inițial : rostiți, la 1,2,3, fiecare câte un cuvânt. Apoi explicați-vă!
Petre: – Bucurie. Unele lucruri nu se schimbă! 😉
Emilian: – Cinci. Pentru că acuși e ora cinci!
Florin: – Pozitiv. Gânduri pozitive, acțiuni pozitive, rezultate pozitive.

Marina : – Hai că v-am obosit destul! Mult succes și vară frumoasă!

 

 

 

Femei de 10 pe Facebook