banner tex carrefour
Bărbați de 10

Cu George Stanca despre… muieri! Și nu numai.

 

Prieteniile oamenilor pot fi și ele cu suișuri și coborâșuri. Important e să se stabilizeze la înălțime. Cum sper că se va așeza lunga mea prietenie cu scriitorul și poetul George Stanca. Ceaiul de la ora 5 mi-l transformase într- un prieten apropiat ( apropo, mulțumesc, George, pentru fotografia de arhiva, care chiar îmi lipsea! ) , apoi divorțul meu de acum câțiva ani mi l-a confiscat pentru tot atâția ani , căci in virtutea unei tălâmbe solidarități masculine, a căzut și George al nostru ( om extrem de inteligent, altminteri!) în plasa dezinformărilor ticluite cu grijă de ex-ul meu. Mult mai apoi, când s-a dumirit și vechiul meu prieten cum au stat lucrurile de fapt, și cine pe cine a trădat în acea mult mediatizată telenovelă, împănată cu parlamentari și miliardari, a avut curajul să-și ceară iertare. Ba chiar să și-o și facă publică. Așteptam demult acel moment, de aceea prietenia noastră s-a reașezat pe vechiul făgaș.
Pentru că-i prețuiesc domnului inginer ( da, da, George Stanca este inginer la origini! ) atât talentul literar, cât și felul spumos de a reacționa la cele din juru său, l-am provocat la un scurt dialog…evident, despre femei. Stăpânește bine subiectul, iar contextul este cel mai potrivit: doar ne aflăm pe un site dedicat doamnelor si domnișoarelor!
Citiți-i cu atenție răspunsurile, iar dacă vă va plăcea dialogul nostru,  promit să-l invit cât de curând pe George la o nouă ediție a emisiunii “Femei de 10, Barbați de 10”.
De fapt… am și început să croșetăm la asta!😉

Marina Almășan : – Să începem într-o notă veselă, dialogul nostru despre femei, dar…și despre bărbați! Dacă privești, în trecut, spre femeile care “ți-au taiat calea”, care este concluzia? Este femeia un rău necesar?

George Stanca: – Nu-mi  place  perspectiva din care  femeia este ceva rău… M-am săturat  de  bancurile  în care soțul se  plănge de soție , bea  pe ascuns, se duce  la  un  pahar ciu  prietenii și ajunge acasă  noaptea. Poate e  o sastisie  maidegrabă literară, dar acesta e  modululț La fel, mama ei, adică de soacra. Care tot  o femeie este… Femeia  pentru  mine, chiar dacă  nu a fost mereu așa, este  tot ce e  mai frumos  pe  lumea asta. Poate în acestă judecată estetică,  o întrece  doar cascada Niagara sau care fără pic de glumă e idealul  meu estetic lăsat de Dumnezeu.  Femeia este supremul dat al  lumii. Făcută  de Pronie special să echilibreze, să estompeze tot ce are rău  în el bărbatul: să-i acopere toate golurile din existență. Femeia este totul. Dacă  nu  am avea-o am inventa-o. Dealtfel, ce a făcut Adam cănd s-a trezit singur? Și-a sacrificat  o coastă…și a  inventat-o  pe Eva…Căci, e a e soluția contra alienării. Prechea necesară. Conștiința ta în oglindă. Desfătarea. Miracolul. Aud ceva replici  și mârâieli dinspre  partea masculină din public… Da, femeia rea, neiertătoare, searbădă, sufocantă, pisăloagă…  nu este  femeie!

Marina Almăsan : – Hm…interesantă strategie : te-ai pus bine, din capul locului, cu cititoarele noastre! Și totuși, insist : când te-a supărat cel mai tare o femeie?

George Stanca : – Când am văzut-o că se amestecă  în  Politică. Nu pentru că aceasta ar fi grețoasă dar  nu are a face  numic, dar nimic,  cu grația feminină. Politica duce la  masculinizarea și abrutizarea femeii. Nu aș putea strânge-n brațe multă vreme  o politrucă… Cum ar suna ”foaie verde foi de  nucă//am  iubit  o  politrucă…? Venus politicus…
Sigur,  că  mai sunt  și excepții : ”politicianizdele”. Femei  imorale  prin natură. Ele  prin  natura lor pot fi  politicieni ideali. Căci, dincolo de discursul politic, îl au la îndemână pe cel de alcov…

Marina Almășan : – ..Și pe mine mă apucă lehamitea, când vorbim de politică ( nu uita că am stat cu un politician în casă și am văzut destule!…) Așa că, hai să schimbăm macazul : redă-mi o poezie de-a ta, scrisa într-o situație punctuală, legată de o femeie. Povestește și situația!

George Stanca : – Rar mi s-a  întâmplat asta. La  mine femeia este Ea – Elementul feminin.Eva. Mirabila. Ba  brunetă, ba galbenă la  păr, ba slabă, ba  rubicondă.  Mă citez: ”Cu sânii mari,//gomflați exagerat sau ”Iubita  mea cu sâni de  balerină ”. Nu există una concretă, oricâte frumuseți  aș fi cunoscut eu. Excepție – una singură. Lena- soția  mea de care  m-am îndrăgostit  într-o galbenă,lungă și luminoasă toamnă  moldavă…Iată și poezia cerută de tine:

NE INVADEAZĂ MIEREA
Lenei
…E toamnă, o iubito, ce toamnă ne pândeşte…

Ne invadează mierea prin
crângurile toamnei
valuri de grâu coboară din câmpuri
               către târg
noi ne iubim amarnic şi dureros şi galben
şi-n râuri de albine trupurile ne curg.

E toamnă, o iubito, ce toamnă ne pândeşte
mierea ne intră-n suflet în case-n ochi
priveşte

şi condamnaţi la dulce ne adormim ca hoţii                                                                                                                                        ce-i fură tomnei griul din brumele cetății  
într-un oraş în care se cântă la piane
chopin     la vie en rose       mazurci…
                O,          ia-ne    Doamne
şi du-ne unde ştii. ne ia cît suntem vii
în iaduri în ţinuturi pline de-amar şi fiere…
Sau nu!
Mai bine lasă:
vrem să murim de miere.
Iași, septembrie 1984

 

Marina Almășan : – Cum să n-o dai gata, cu astfel de versuri?!? Dă-mi, te rog, o definiție a iubirii. În versuri sau nu.

George Stanca : – Instrumentul de tandră tortură al Evei. Alta: Iluzia palpabilă a inefabilului. Alta: Curentul care-ți trece din degete-n creier. Alta:  Iubirea e atunci când ești călcat de tanc  și  nici nu știi…
Ultima : iubirea e  atunci când creierul e-o virgulă a extazului…

Marina Almășan : – Wow! Cred că ai putea edita, cu brio, un dicționar al iubirii! Apelând tot la experiența ta de viață : ce anume omoară iubirile?

George Stanca : – Lipsa de  imaginație. Pragmatismul. Cinismul.Opacitatea. Doar Poeții  pot  iubi cu adevărat. În rest … amatorisme.

Marina Almășan : – Sau inginerii, convertiți in poeți! 😁 Eva s-a întrupat, zice-se,  din coasta lui Adam. Îi poți găsi defecte de fabricație?

George Stanca : – Am răspuns  la asta indirect. Eva s-a  născut din  plictiseala și  teama de singurătate a lui Adam.

Marina Almășan : – Și tot din plictiseala lui, probabil, a devenit numărul 2…Ce îi trebuie unei femei, pentru a-și merita calificativul “de 10”?

George Stanca : – Ceva ce  niciuna  nu are…Nota 10 e  pentru Dumnezeu.  E Perfecțiunea. Noi  ne  mulțumim și cu  un  7 acolo…

Marina Almășan : – Normal, măcar un punct-două sa avem peste voi! 😂😂😂Numește-mi 1-2-3  femei din istoria omenirii, pe care le consideri, totuși, “de 10”. Sau măcar de “9+”. Motivează…

George Stanca : – Regina Maria. Regina Maia. Regina Maria. Cu farmecul  și frumusețea . Cu inteligența  și diplomația. Cu abilitatea, senzualismul Ei  paralizant  NE-A făcut România Mare…

Marina Almășan : – Te-ai scos, cu exemplul ăsta!…Ți-ai cerut vreodată iertare în fața unei femei? ( situațiile de față se exclud!😉) Ne poți dezvălui acel moment? ( nu neapărat și femeia, dacă nu vrei! )

George Stanca : – Nu  odată. A  NU cere iertare  e  demnitatea  prostului… mai ales unei femei.

Marina Almășan : – Și…ai fost iertat?

George Stanca : – Fără  excepție. Căci, ce e  mai suav ca iertarea și împăcarea?!?…aș zice chiar ”ritualul iertării”!

Marina Almășan : – Sper să citească și bărbații acest interviu!….Hai să ne referim și la o altă dimensiune a ta : aceea de părinte. Se spune că tații sunt foarte atașați de fiicele lor. Se confirmă, și în cazul tău?

George Stanca : – Da, eu  o  ador,// ea mă lasă să  mor…I-am spus ades fiicei  mele că e cea  mai frumoasă femeie care  m-a  lăsat să  respir aerul ei. Mi-a spus că  nu  mă crede. ”Așa ai  păcălit-o și pe mama…”.

Marina Almășan : – O recunosc, e a ta! Ce vrei să ne mai spui despre ea? A crescut așa cum ti-ai dorit? Ești de acord cu “alesul” ei? A avut vreun cuvânt de spus?

George Stanca : – Așa cum părinții mei mi-au cunoscut aleasa abia  la starea civilă, tot așa  nu  m-am amestecat eu în viața  copiilor. Întrebarea asta trebuie  pusă  mamei…

Marina Almășan : – Buuun. Deci ești un părinte discret. Ai însă doi copii – o fată, dar si un băiat. E mai greu de crescut un băiat sau o fată, în zilele noastre?

George Stanca : – E  la fel de greu//ușor de crescut  ca întotdeauna. Suntem  în era  Internetului  și facem din ce  în ce  mai  puțini copii. Occidentul catolic evoluat s-a săturat să  mai facă efortul  primordial al salvgadrării speciei//neamului. A rămas  la  principiul plăcerii, neglijînd  cras perprtuarea. Azi , are  nevoie de sânge  proaspăt …oriental. Noi ? Tot pe-aici. Mama mea era din  5 frați; tata din 6; soacra  din 8, socrul din  9. Mamaie avea 5 surori și un frate. În ciuda ”obscurantismului” și sărăciei lucii din secolul trecut… Fără televizor, telecomandă, radio, ceas; primul ceas al  lui Tataie a fost cadou de  la service  un ceas CFR, de  buzunar. Nu, telefon – nu  mobil… telefon, pur și simplu – fără Internet, Facebook, Instagram, Google, : supersonic, TGV-uri, anticoncepțional, penicilină, mama  și-a pierdut  doi frații de  mici… Cu  apa  de la  puț scoasă cu gălaeata;  closet-n curu’ curții,  spălat în copaie. Cu  lapte nepasteurizat, cu carne de  porc//pasăre crescute-n gospodărie. Cu vacă, capră și găini … Cu cai și boi  la tracțiune și la arat…Urâtă viață, fetelor!Cu  țigani  lăutari  neamplificați și  nesintetizați. Cu Dumnezeu înaintea lor…
Otravă curată…

Marina Almăsan : – Inspirată comparație între vremuri! Măcar noi ( separat, firește!) am făcut câte doi copii! Deci, să zicem ca ne-am făcut datoria! A propos! Fiul meu e născut în aceeași zi cu tine : 7 mai. La ce să mă astept?

George Stanca : – La un  bărbat zdravăn, care știe ce vrea. Dar chinuit, romantic  incurabil, idolatrizând , zeificând femeia, supus ei  fără de sclavie și întru  înșelegere  și armonie. Un senzual. cu un lobido supradimensionat. Iubitor de toate Artele. Obsedat de frumosul lui Dumnezeu. Un încăpățânat, ferm . Muncitor  și sclav  loial familiei. Să  nu-l faci ceasornicar , bijutier , contabil căci detaliile, cimiliturile, amănuntele și cifrele-l ucid…Și eu am fost  părăsit de tată. La 3 ani…

Marina Almăsan – Nu răsuci cuțitul în rană…Hai să schimbăm registrul, căci iar îmi amintești de cele rele! …Imaginează-ți că ești adus, fără să fii prevenit, în fața unei săli plină-ochi cu femei. Și mai tinere, și mai ..bine-crescute! Ți se spune “ Vorbește-le despre ce vrei tu! Sunt fanele tale!” Despre ce le vorbesti? Ce poezie le reciți, in final?

George Stanca – Nu  mai am  nimic de ascuns, Marina! Așa că  le recit  o  nostalgic- tristă ”bătrânească”:

Doamne, ce frumos !

O, Doamne ce frumos era
când se cânta  şi se  iubea
sublim cântam, ce ne iubeam
şi vierşiuind ne nemuream
secundei untul i-l scoteam
clipei unìce-i eram furi
nu lunecam în conjuncturi
când flori şi fructe-aveam pe ram
şi prin extazuri iama dam
o, Doamne, ce frumoşi eram!

prin dunga verii hoinărem
ne sărutam ne hârjoneam
prin ploi zălude alergam
cu pletele în vânt zburam
şi capu-n pod de cer dădeam
ne tachinam  şi ne  iubeam
o, Doamne, ce frumoşi eram!

trăiam secunde din preaplin
muiam cearcefuri de  poplin
cu sarea  udă de  pe trup
iubeam cu o foame de  lup
umpleam piscinele cu vin
ca să-ţi scald sânul opalin
sorbeam doar boabe de rubin
cu gura mea din buza ta
o,Doamne, ce frumos era!

aveam pielea albă de nea
cu puful fin de catifea
pe trupuri paseri trilula
simfonizând gesturi duioase
cu-nsărutări aspru zemoase
cu gesturi  lise şi parşive
şi-mpreunări adânc lascive
o, Doamne, ce frumos era!

când păsărelele cânta
şi mozart, haydn răsuna
pe valea trupurilor noastre
neprihănite şi măiastre
şi-n ritmul trupurilor caste
care frecate năşteau astre
amăiestrind  iubiri albastre
cu flori de ghiaţă prinse-n geam
o Doamne, ce frumoşi eram!

atuncea când  ne devoram
nimic nu rămânea  în fire
decât  mirosul tău iubire
depus concav în perna mea
şi-un smoc din păru-ţi negricios
zălog că ne-am iubit frumos
fără prejudecăţi perdea
O, Doamne, ce frumos era!

acum duios melanholim
trăim ca să ne amintim
cum am furat secundei clipe
şi aerul de sub aripe
cum am  muşcat din carnea vieţii
din noapte-n vâna  dimineţii
plutind  în ape de sublim
ne amintim, melanholim
fără de timp fără de rost…
o, Doamne,
ce frumos
a fost!

Marina Almășan : – Doamne, ce interviu frumos a fost! Multumesc, George Stanca!

Femei de 10 pe Facebook