banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

2 Anghel și-un Arșinel

În limba slavă, „anghel” înseamnă „înger”. De la îngeri au împrumutat vocea și Monica, și Luminița. Doar că i-au adăugat o amplitudine deosebită, a cărei aripă atinge deseori cerul.
„Arșinel” nu știu de unde vine. Pare a fi un diminutiv drăgălaș, un „ceva” care-ți aduce zâmbetul pe buze. Asta a făcut Alexandru Arsinel toată viața : i-a făcut pe oameni să râdă, însă cu o seriozitate din care ar trebui să se înfrupte toți cei aflați în zonele grave ale societății.
Pe cei trei i-a adunat un afiș…Nu mai fusesem la „revistă” de ceva vreme. În mintea unora, revista e ceva desuet. Cum să mai asculți cuplete și să vezi dansatoare de „Moulin Rouge” țopăind, împachetate în sclipici,  într-o epocă dominată de gadgeturi, silicoane și atacuri teroriste?

Bine, bine, nici eu nu mă simt confortabil,  atunci când sunt nevoită să scot din șifonier o rochie pe care n-am mai purtat-o de secole, care știu că nu mai e în trend și, pe deasupra, mi-a cam rămas și mică! O îmbrac anevoie, mă fâțâi cu ea prin fața oglinzii, după care..o dau jos și reintru în blugi. Aceștia sunt „evergreen”.
Acesta este cuvântul:  „evergreen”! Așa mi-a părut a fi întregul spectacol de la teatrul Constantin Tănase, la care am stat cuminte, foarte aproape de scenă, cu o seară în urmă. Dacă am regretat vreo secundă? Nici gând!
….Un spectacol îți place sau nu, judecând după frecvența cu care te uiți, pe furiș, la ceas. N-am făcut-o nici măcar o singură dată. Și nu pot motiva: „Nu-i văzusem de atâta vreme pe Monica, Luminița și Arșinel”. Ei mă onorează des la emisiuni, așa că a fost un soi de „revedere” obișnuită. Doar că eu nu mai erau alături de ei, cu microfonul, ci mă lăfăiam în pielea privitorului, necontenind să mă bucur de vocile lor extraordinare. Căci spectacolul Euro Savoy ( titlul face aluzie directă la un „Eurovision”, lipsit însă de yodeling-ul deloc românesc de pe pășunile austriece) a fost construit de regizorul său – Alexandru Arșinel, ca fiind o colecție de succese muzicale – evergreenuri , în esență – atât românești și internaționale.
Într-o lume în care muzica se face din butoane, în care melodiile nu au haz dacă nu vin la pachet cu un videoclip bengos, în care poezia din versuri a plecat, de cele mai multe ori, pe apa Sâmbetei, trăgând după ea și muzicalitatea care îți răsucește sufletul pe toate părțile,  la Tănase asculți, preț de aproape două ore, muzică adevărată, cântată de voci adevărate. „Butoanele” sunt doar cele imaginare, care declanșează , periodic, ropotele de aplauze ale spectatorilor  – singura noastră ofrandă pentru artiști. În rest –  sclipirea de decor și costume, proprie spectacolelor de revistă, o orchestră live de nota 10, condusă de Dan Dimitriu, o trupă de balet cu dansatori impecabili, și chiar și două voci mai tinerele, care reușesc însă să-și adjudece și ele cota lor de simpatie din partea publicului : Adriana Gavrilă și Alin Gheorghișan.
Snobii vor strâmba, poate, din nas, căci asta e definiția lor, a snobilor.  Vor spune, probabil : „cine mai merge astăzi la Tănase?!?” Cu strâmbătura pe chip vor rămâne însă, când vor vedea puhoiul de lume, revărsat, la ieșirea din teatrul de pe Calea Victoriei. Iar dacă te vei uita bine la chipurile celor ieșiți, vei observa că au dobândit parcă și ele , în urma spectacolului, ceva nuanțe de tinerețe fără bătrânețe.

1 comentariu

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Buna Marina. Hristos a inviat!

    In primul rand iti spun ca randurile mele nu au legatura cu articolul.
    Nu stiu nici un parlamentar, pentru ca unuia dintre ei ar fi trebuit sa-i scriu randurile urmatoare.
    E vorba de lumea , de vremurile in care traim. Foarte multi angajatori au program de lucru de 8 ore si pauza de masa de o ora sau chiar 2 ore. Durata normala a programului de munca este stabilita clar in codul muncii (legea 53/2003) la 8 ore/zi , 40 ore /saptamana (se mai specifica si de anumite meserii si sectoare de activitate unde se pot lucra mai mult sau mai putin de 8 ore/zi). Nu apare si despre pauza de masa clarificata o durata maxima. Deja ai intuit concluzia la care vreau sa ajung: in realitate pauza de masa care depaseste 30 de minute se transforma in program de lucru. Programul (inclusiv pauza) la multe firme nu are 8 ore si 30 de minute, ci 9 sau chiar 10 ore.
    Cand mai avem timp pentru noi? (sa zicem ca serviciul nu este foarte aproape de casa si se mai pierd 2 ore pe drum). Poate mergem la un serviciu nu neaparat din pasiune, ci din necesitate, ca sa ne castigam existenta. Pentru pasiunile noastre nu mai ramane timp liber. Timpul ne este luat cu contracte de munca, cu legi ambigui, intocmite de alesii poporului in interesul angajatorilor.

    Multumesc pentru timpul cat ai citit randurile de mai sus, care nu au legatura cu editorialul tau, dar au legatura cu viata multora dintre noi.

    Toate cele bune,

    Ciprian

Femei de 10 pe Facebook