banner tex carrefour
Bombănelile Marinei Editoriale

15 septembrie, cu parfum de…nimic!

Azi e 15 septembrie și , iată, e o zi ca oricare alta. Școlile funcționează bine-mersi, de câteva zile ( “functionează” e un fel de a spune, în contextul unui învătământ care nu mai funcționează demult!) , profesorii și-au reintrat în mână – care nu mai e de fier, căci regulamentele au devenit mult mai permisive, în favoarea elevilor – iar părinții se tot împleticesc prin trafic, de la începutul săptămânii, ducându-și copiii spre clădirile de unde speră să-i scoată mai deștepți, mai educați, mai pregatiți pentru viață.
Și totuși AZI e 15 septembrie și mă doare că nu se întâmplă nicăieri, nimic din cele ce rimau, odinioară, cu această mică sărbătoare a românilor; și că ziua aceasta specială este scufundată acum în banal, de unde n-o mai poate salva decât, poate , concertul de diseară al Angelei Gheorghiu din Piața Constituției.
Simt o senzatie de disconfort, și nu pentru că sunt o nostalgică, încremenită în simbolurile trecutului. Nicidecum. Dar mă enervează că nu văd pe drum niciun buchet de flori, acompaniind vreun boboc dezorientat, nicio undă de emoție care să ștampileze chipurile celor mici. Și care, parcă, merg la școală, de o viață, nu doar de câteva zile. Nu văd îngrămădeală în fața porților de liceu, nu aud imnuri,răzbătând din difuzorul plantat în curțile școlilor, nu simt în aer acel “ceva”, care îi era propriu numai zilelor de 15 septembrie.
15 septembrie a fost, decenii la rând, un reper. Atunci știai că începe toamna, atunci îndesai spre fundul mintii amintirile verii și le înlocuiai cu frământările începutului de an, atunci îți schimbai obligatoriu look-ul, dobândind o freză regulamentară sau codițe minuțios împletite. Cândva, îți recăpătai și numărul de pe matricolă. Dar nu lui îi simt lipsa, stați liniștiți…
Acel 15 septembrie devenea Revelionul țigăncilor știrbe care vindeau gladiole și garoafe la colț de stradă, dar și al învățătoarelor care-si vedeau transformate locuințele în sere de flori. Pe 15 septembrie fix, părinții redeveneau cu toții părinți, își luau liber de la serviciu o oră-două, pentru a-și însoți odraslele în prima zi de școală. Pe 15 septembrie , da, toți șefii deveneau mai înțelegători.
Apoi, de la o vreme, democrația a început să “relaxeze” regulile de peste tot. În funcție de ziua săptămânii în care “pica”, 15 septembrie a devenit ba 14, ba 16, ba chiar 17-18. Acum, iată , e 11.
Așa cum, în modă se spune, în mod imbecil, “albul e noul negru”, și în acest caz, “11 septembrie e noul 15 septembrie”.
…Acum, nu că ar conta, și nici nu vreau să par cârcotașă: copiii noștri oricum nu vor ieși din “afacerea” asta nici mai proști, nici mai deștepți. Profesorii – nici mai bogati , nici mai săraci, noi, părinții, nici mai stresați, nici mai relaxați ( am câteva colege care erau chiar fericite că, ce bine!, au mai repede un debușeu pentru prichindeii lor!), doar că…ajutati-mă să pricep : de ce nu mai era bun “15 septembrie”?!? Înțeleg că se schimbă abecedarele, din care învățăm, de fapt, aceleași litere și bastonașe, că răsar precum ciupercile după ploaie, manuale alternative, din care învățăm despre aceleași Mării, dar purtând mereu alte pălării, înțeleg că elevii nu mai privesc pe fereastră, ci prin termopane, că nu mai joacă Uliul și porumbeii prin recreații, ci stau pe WhatsApp, dar…ce-au avut cu 15 septembrie?!?
Copiii-mi sunt mari și nu-i mai văd cu ghiozdan în spate decât prin fotografiile din album, de aceea chestiunea mă atinge numai și numai afectiv. Și vă mărturisesc că stau cu inima cât un purice, ca nu cumva să ne anunțe Ăștia că, anul acesta, Revelionul va fi pe 29 decembrie!!! Nu de alta, dar să știu și eu cum îmi cumpăr biletele pentru Honolulu! 😁

1 comentariu

Click aici pentru a spune ceva frumos

  • Foarte frumos!

    Mıe imi placea teribil atmosfera acelor zile de 15 septembrie! Era o fericire sa imi revad colegii si profesorii, sarefacem gasca de liceu si cate si mai cate…

Femei de 10 pe Facebook